ISTANBUL - MOSCHEEA SOKOLLU MEHMED PASA DIN KARDIGA SI MOSCHEEA SOKOLLU MEHMED PASA DIN AZAPKAPI

Proiectarea şi realizarea Moscheei Sokollu Mehmed Paşa (Sokullu Mehmet Paşa Külliyesi) i-a revenit marelui arhitect otoman, de origine armeană, Sinan (Mimar), el fiind deţinătorul demnităţii de arhitect imperial începând cu domnia sultanului Soliman I-ul Magnificul (1520-1566).

Moscheea a comandat-o Marele Vizir Sokollu Mehmed Paşa, soţul unei nepoate a sultanului Soliman Magnificul şi fiica lui Selim al II-lea. Lucrările s-a desfăşurat în anii 1572-1573, în cartierul Kadirga, Eminönü, în spatele Moscheei Albastre, pe locul unei biserici bizantine intrată în ruină, Hagia (Aya) Anastasia, din care au fost recuperate unele elemente (în special coloane şi elemente de piatră prelucrată.

Este vorba de un complex religios care mai cuprindea o şcoală, o mănăstire pentru dervişi (în spate şi puţin detaşată) şi o fântână de purificare în curtea interioară superioară. Fântâna are un plan decagonal şi este acoperită de o cupolă conică.

In paralel cu acesta, Sinan a construit şi complexul religios, de mare grandoare, de la Edirne, pentru sultanul Selim al II-lea (Selimiye).

 Moscheea a primit numele prinţesei Esmahan Sultan (sau Ismihan Sultan), dar comunitatea a păstrat numele soţului său celebru, socotit cel mai bun vizir al Imperiului Otoman. Sokollu Paşa a deţinut demnitatea de Mare Vizir timp de 14 ani, sub sultanii Soliman I-ul Magnificul, Selim al II-lea şi Murad al II-lea.

Moscheea este renumită pentru amplasamentul său dificil, pe un teren cu pantă accentuată. Sinan a rezolvat problema prin conceperea şi realizarea unei curţi cu două nivele. Nivelul inferior, astăzi în ruină, era destinat magazinelor a căror chirie trebuia să contribuie la întreţinerea stabilimentului. La nivelul superior, curtea era înconjurată de o colonadă acoperită cu mici domuri. Spaţiile dintre coloanele de pe trei laturi erau astupate cu zidărie, pentru a forma mici camere. Fiecare dintre acelea avea câte o fereastră, un şemineu şi o nişă pentru pat. Acele camere formau spaţiul de cazare al şcolii coranice (medresa). Instruirea elevilor se făcea în sala de rugăciuni, sau în dershane, o mare sală cu cupolă pe scara de apus. In curtea superioară, cea de la nivelul moscheei se poate ajunge pe o scară acoperită de un gang în pantă. Ea este înconjurată de un portic cu 30 de cupole mici. Cele mai multe coloane ale porticului sunt de origine bizantină. Faţada sălii de rugăciuni este constituită dintr-un portic cu şapte cupole, dintre care cel din centru este semnificativ mai mare. Minaretul, cu un singur balcon se găseşte în colţul de sud-est al sălii de rugăciune.

Sala de rugăciuni are un plan hexagonal înscris într-un pătrat şi acoperită de o cupolă şi patru semi-cupole în colţuri. Cupola centrală are un diametru de 13 metri şi o înălţime de 26 de metri. Greutatea cupolei este transferată la şase pilaştri „picior de elefant” din colţurile unui hexagon.  Portalul ei este dominat de stalactite magnifice şi de o cupolă ornată de faianţă. Este înconjurată pe trei laturi de o galerie din lemn, pictată cu fineţe.

Interiorul Moscheei Sokollu Mehmed este renumit prin marea cantitate de faianţă de Iznik (Niceea) folosită la decorare (ca şi Moscheea Rüstem Paşa). Culorile acoperă un evantai foarte divers de nuanţe de roşu bleu, violet şi verde, cu motive florare (maci şi crizanteme), alături de panouri caligrafice cu scriere albă pe fond bleu. La coloanele interioare s-a realizat policromie din marmură. Bogăţia de culori care umple moscheea este ajutată de prezenţa vitraliilor policrome de deasupra mihrabului.

Mimberul este realizat din marmură albă, minunat sculptată, cu un acoperământ conic cu plăci de faianţă de culoare tucoaz, ca şi mihrabul. Deasupra portalului, încadrat de un desen aurit, este fixată o bucată din Kaaba de la Mecca, stânca sfântă a mahomedanilor. Alte fragmente din Kaaba sunt prinse în structura mihrabului şi a mimberului.



Moscheea Sokollu Mehmed Paşa Azapkapi

 Moscheea este o mică bijuterie creată de Sinan, dar nu se bucură de prea mare popularizare în masa turiştilor care vizitează minunatul Sultanahmed.

In anul 1577 Marele Vizir Sokollu Mehmed Paşa a însărcinat pe Sinan să-i ridice o a doua moschee pr malul de nord al Cornului de Aur, în afara zidurilor cetăţii genoveze Galata. Cu ocazia asediului Constantinopolului din anul 1453, sultanul Mahomed al II.lea se angajase către genovezi să nu le afecteze bunurile şi bisericile dacă nu voe ajuta pe bizantini. Genovezii s.au învoit şi au păstrat o anumită autonomie pentru un timp. Bisericile din Galşata nu au fost transformate în moschei, cu o singură excepţie, biseria sfîntul Paul sau Sfântul Dominic. Turcii s-au văzut nevoiţi să contruiască la nord de Cornul de Aur propriile moschei, nu să transforme biserici.
Această a doua moschee a lui Sokollu Mehmed Paşa este un edificiu impresionant prin înşlţimea zidăriei laterale. După schema clasică a lui Sinan, are o cupolă centrală sprijinită pe semi-cupole, după modelul bisericii Snta Sofia.
Astăzi moscheea este foarte izolată de amenajarea noilor bulevarde şi de viitorul pod pentru metrou peste Cornul de Aur. De aceea este şi aproape eliminată din circuitele turistice.