ROMA V - BASILICA JULIA (FORUM ROMANUM)

In anul 170 e.A, cenzorul Sempronius Gracchus, tatăl tribunilor de mai târziu, Tiberius și Caius Gracchus, a construit în Forum Romanum o basilcă pe care a numit-o Sempronia, după numele său. Basilica se afla pe latura opusă a Forului în raport cu basilica Aemilia și cu edificiul Curiei. Spre apus se învecina cu templul lui Saturn, peste strada numită Vicus Jugarius, stradă care conducea spre Forum Olitorium (Piața de legume) și Forum Boarium (Piața de animale), în marginea Tibrului.

Ca și alte edificii asemănătoare, basilica era un mare adăpost pentru activități civile, comerciale și pentru întruniri politice, sau de afaceri. Ea asigura romanilor protecția necesară pe timp de frig, ploaie, sau căldură supărătoare. Ea adăpostea tribunale civile și magazine (tabernae), unele birouri administrative și operațiuni de bancă. Incepând cu sec. 1 e.N, basilica a servit și ședințelor centumviri-lor (tribunalul celor o sută), care judecau problemele de succesiune. In bazilică a fost ridicată o statuie a lui Crispus (fiu al lui Constantin cel Mare și al Minervinei, ucis de propriul tată), ca amintire a cuvântărilor sale. Plinius cel Tânăr vorbește și el de o pledoarie a sa în fața acelui tribunal al celor o sută în favoarea unei femei repudiate de un soț bătrân de optzeci de ani, care vroia o altă nevastă.
După mai bine de un secol, pe când basilica era o ruină datorată unui incendiu, în anul 46 e.A, Caesar a inițiat ridicarea unei noi bazilici, mai mare și mai frumoasă, edificiu ce marca trecerea la construcții monumentale în Forum. Basilica cea veche fusese aliniată între templul lui Castor și Pollux, la răsărit și Templul lui Saturn, la apus. Pentru cea nouă s-au demolat resturile basilicii Sempronia și unele magazine (veteres tabernae). 

Cu ridicarea edificiului a fost însărcinat edilul Lucius Aemilius Paullus, fratele triumvirului de mai târziu, Marcus Aemilius Lepidus. Sumele proveneau din prada acumulată de Caesar în Gallia.

Basilica a atins dimensiuni enorme. Avea 109 metri lungime și 40 lățime. Era divizată în cinci nave și avea un paviment luxos, cu dale de marmură prețioasă în mijloc și cu marmură albă în navele laterale. Coloanele erau lucrate în stil doric. Deasupra, etajul se asemăna cu o boltă acoperită, având arcurile ornate cu semi-coloane. Avea o navă centrală, lungă de 82 de metri și largă de 16 metri. Navele laterale aveau aici o lățime de numai 7,50 metri. Pe toate laturile existau scări de legătură între nivele. Nava centrală a edificiului se ridica pe trei nivele, parter și două etaje. Etajul al doilea avea rolul de asigura lumina zilei spre centrul construcției, prin ferestrele sale. Axa lungă a edificiului a fost orientată perpendicular pe axa lungă a templului preexistent dedicat lui Castor și Polux. Ca urmare, fațada către piață a basilicii Julia nu este paralelă cu fațada basilicii Aemilia (Emilia). Astfel a rezultat suprafața de trapez alungit a Forumului. Refăcută de numeroase ori, basilica Julia nu permite reconstituirea aspectului ei inițial și nici pe cel etapal, rezultat după reconstituiri. Planul acestei basilici a fost preluat, mai târziu, de constructorul basilicii lui Traian. Cu prilejul acestor lucrări, forul a fost pavat din nou, la un nivel mai ridicat, iar tribuna pentru oratori, Rostra, a fost mutată mai aproape de substricțiile Tabulariului.
Latura lungă dinspre nord (mai precis nord-vest), în fața Viei Sacra, era precedată de un portic, în timp ce latura opusă adăpostea magazine. Pe latura de răsărit a basilicii, cea opusă străzii Vicus Jugarius, se strecura strada Vicus Tuscus. Copiind o parte a colinei Palatinului, ea ajungea tot în Forum Boarium, ca și Vicus Jugarius. Strada era populată de mulți negustori etrusci. Romanii îi numeau pe etrusci drept tusci, ceea ce a dat numele străzii. Deci basilica se afla cuprinsă între cele două străzi, Vicus Jugarius, la apus și Vicus Tuscus, la răsărit, ambele având legătură cu Via Sacra și cu Forum Boiarium.

Fiind asasinat în anul 44 e.A, Caesar nu a mai apucat să-și vadă opera terminată. Augustus a fost cel care a terminat mărețul edificiu în amintirea unchiului său și i-a dat numele familiei Julia, familie al cărei moștenitor era și el. Consacrarea basilicii a avut loc în anul 26 e.A, dar a avut de suferit grav într-un mare incendiu al Romei, din anul 14 e.A. Augustus a reconstruit-o în anul 12 e.N, încercând să o redenumescă Caius și Lucius Caesar (nepoții dispăruți de tineri, pe care îi dorea ca moștenitori), dar numele cel vechi, de Julia, s-a menținut.

Un alt incendiu memorabil al Romei, cel din anul 283 e.N, de pe timpul împăratului Carinus, a distrus din nou basilica. Ea a fost refăcută de împăratul următor, Diocletianus și, din nou, de prefectul orașului, Gabinus Vettius Peobianus, în 416 e.N. Pe parcursul antichității tardive și a evului mediu timpuriu, basilica a fost jefuită datorită bogăției sale în marmură.

In spate basilicii s-a construit pe timpul lui Tiberius un templu al lui Augustus, dedicat probabil chiar de Tiberius ,sau de Livia, soţia lui Augustus. Este posibil ca templul să fi fost dedicat chiar mai târyiu, de către Caligula. Templul a fost identificat împreună cu anexa palatului lui Tiberius, pe Vicus Tuscus, în spatele templului Castor şi Pollux, la baza colinei Palatinului. Este posibil ca resturi ale sale să se afle sub clădiri moderne din spatele basilicii Julia, locuri încă necercetate.

Către sec.al 8-lea e.N, în unghiul de apus al basilicii s-a instalat biserica Santa Maria  in Cannapara. Există vestigii ale zidurilor ei de cărămidă. Din întreaga bazilică nu au mai rămas decât urme de fundamente de coloane și ziduri.