ROMANIA - MONUMENTE - Mănăstirea Bogdana

Inceputurile Manastirii Bogdana, cunoscută sub denumirea de Biserica Sfantul Ierarh Nicolae, se pierd in negura vremurilor, în perioada de constituire a statului feudal moldovean. De-a lungul vremii, acest monument arhitectural de o frumusete aparte a indeplinit un rol istoric, religios si cultural deosebit.

In ciuda intemperiilor vremii, a cotropirilor tatare ăi turceăti, a jafurilor, a războaielor ăi dominaţiei hasburgice, biserica a rezistat peste veacuri, constituind de-a lungul timpului o garantie a spiritului naţional românesc.

Daca in Transilvania prima manastire a fost Hodos - Bodrog, amintita in anul 1117 intr-o scrisoare a regelui Bela al III-lea, iar in Tara Romaneasca Manastirea lui Negru Voda, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, in Moldova avem Manastirea Bogdana, inchinata Sfantului Ierarh Nicolae, ctitorita de Bogdan I.

Biserica „Sfântul Nicolae“ din Rădăuţi este prima biserica de piatra construita în Moldova. Ctitorirea ei coincide cu întemeierea statului medieval Moldova, anul 1359, în care a început sa fie ridicata, fiind acelaşi cu anul în care voievodul Bogdan I-ul a venit din Maramureş în Moldova. Locaşul, sfintit în 1364, avea sa fie necropola domnitorilor moldoveni, de la Bogdan I-ul, pâna la Alexandru cel Bun. Mai exact, în biserica Manastirii Bogdana, în naos, îşi dorm somnul de veci Bogdan I, Laţcu, Stefan I, Roman I, Bogdan, fratele lui Alexandru cel Bun, şi Bogdan, fiul lui Alexandru cel Bun. In pronaosul bisericii se afla 3 morminte: al Doamnei Stana, soţa lui Bogdan al III-lea şi mama lui Ştefaniţă Vodă, şi mormântul Anastasiei, fiica lui Laţcu. Inaintea usii pronaosului se gaseste piatra de mormânt a episcopului Ioanichie, mort la 1504.

In timpul domniei lui Alexandru cel Bun, biserica a devenit locas episcopal, episcopii avandu-si resedinta in incinta manastirii. Unii istorici afirma ca Manastirea Bogdana a fost resedinta mitropolitana, pana la data de 26 iulie 1401, cand Mitropolia Moldovei a fost recunoscuta oficial de catre Patriarhia de la Constantinopol si scaunul mitropolitan a fost mutat la Suceava.

Istoria bisericii, la fel de zbuciumata ca si istoria tarii

In timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), biserica a devenit reședință episcopală, episcopii de Rădăuți avându-și reședința în incinta mănăstirii.

Intre anii 1479-1482, Ștefan cel Mare a pus pe mormintele celor șase prinți ai Moldovei lespezi frumos sculptate, decorate cu motivul obișnuit al împletiturilor, deosebite de la o lespede la alta, având inscripții în limba slavonă. La intrarea în biserică, se află o pisanie datând din perioada lui Bogdan al III-lea (1517).

Domnitorul Bogdan al III-lea (1504-1517) a dăruit mănăstirii 800 de zloți, episcopii de Rădăuți obligându-se să slujească un parastas în seara din Duminica mironosițelor, iar dimineața o liturghie, cât va trăi domnitorul. După moartea sa, în fiecare dimineață trebuia să se slujească o liturghie și seara un parastas pentru mântuirea sufletului domnitorului, după cum atestă o lespede de piatră amplasată la 8 decembrie 1517 pe peretele nord-estic al altarului, lângă nișa care servește ca proscomidiar.

Biserica a fost restaurată în timpul domniei lui Alexandru Lăpușneanu, care i-a adăugat un pridvor închis în față în anul 1559 și a înlocuit chenarele unor ferestre cu altele noi, de factură gotică. ^[4] Există o pisanie în limba slavonă lângă ușa sudică, în care sunt relatate următoarele: "Cu bunăvoința Tatălui, ajutorul Fiului și săvârșirea Sf. Duh s-a început și zidit acest pridvor bisericesc de evlaviosul și închinătorul Treimii, Domnul Io Alexandru Voievod, Domnul Țării Moldovei, în anul 7067 (=1559) luna iunie 30, sub episcopul chir Eutimie".

In secolul al 17-lea și la începutul secolului al 18-lea, aici au fost copiate mai multe lucrări bisericești (un tetraevanghel în limba slavonă - 1613 etc.). In anul 1744, episcopul Varlaam (1734-1745) a înființat aici o tipografie în care a tipărit mai multe cărți bisericești, printre care și Ceaslovul din 1745 aflat și astăzi în colecția Mănăstirii. Totuși, în 1750, odată cu alegerea episcopului Iacob Putneanul ca mitropolit al Moldovei, tipografia a fost mutată la Iași.

In 1775, anul ocuparii Bucovinei de catre habsburgi, Bogdana avea 13 cladiri, semn ca mănăstirea avea o viaţă înfloritoare. Habsburgii au închis, însă, mănăstirea în acelaşi an, transformând biserica „Sfântul Nicolae“ în biserica episcopala, chiliile calugarilor fiind transformate în adaposturi pentru cai. In 1782, dupa mutarea episcopiei la Cernăuţi, biserica „Sfântul Nicolae“ a fost transformată în biserică de parohie. In anul 1876 a fost construită aici o casă parohială.

Ca urmare a lucrărilor efectuate în ultimul deceniu al secolului al 20-lea, s-a înlocuit în 1996 catapeteasma degradată din lemn de tei a Bisericii "Sf. Nicolae" cu una nouă din lemn de stejar, s-a finalizat în 1998 construcția unui corp de chilii cu arhondaric și a unei biserici noi cu hramul "Sf. Ierarh Leontie de la Rădăuți", care a fost acoperită cu tablă de cupru.
Mănăstirea nu a mai fost reînfiintata nici dupa eliberarea Bucovinei, în 1918, cea mai veche biserică de piatră din Moldova pastrându-şi statutul de biserică de parohie până în ultimii ani ai regimului comunist, când a fost închisă. La 6 decembrie 1992, de ziua Sfântului Nicolae, după mai mult de 200 de ani, Mănăstirea Bogdana a fost redeschisă, slujbele mănăstiresti rasunând din nou în ctitoria voievodului Bogdan I-ul. Mănăstirea Bogdana este unul dintre principalele repere ale spiritualitaţii creştin-ortodoxe româneşti, un semn că românii au început orice faptă istorică cu o biserică. Pentru valoarea sa artistică şi culturală, biserica „Sfântul Nicolae“ a fost inclusă în patrimoniul UNESCO, în anul 2004. Ansamblulu este alcătuit din trei edificii:

• Biserica "Sf. Nicolae" - datând din secolul al 14-lea
• Turnul clopotniță - datând din anul 1781
• Casa parohială - datând din anul 1876

Arhitectura Bisericii sf. Nicolae

Biserica Sfântul Nicolae este prima constructie religioasa de piatra din Moldova, pastrata în forma ei originala, nealterata pâna astazi, fiind considerata un adevarat document de nastere a arhitecturii Moldovei. Biserica Sfântul Nicolae aminteste de zbuciumatele vremurilegate de întemeierea statului feudal moldovean si constituie expresia unei admirabile sinteze artistice între arhitectura romanica, gotica si bizantina.

Dispozitia generala a planului prezinta caracteristicile basilicii romanice cu cor si cu absida. Tendinta de a frânge unele arcuri si bolti sunt caracteristice arhitecturii gotice, iar specific arhitecturii bizantine este delimitarea spatiului interior în altar, naos, pronaos si pridvor. Edificiul are plan basical (influenta romanico-gotica), fara turle, unic in arhitectura moldoveneasca; navele laterale interioare au deasupra tribune false, mai degraba tainuite la care se ajunge pe scara in spirala din pronaos. Zidurile sunt intarite la exterior, cea ce-lincanta. Lacasul a constituit modelul important in orientarea si dezvoltarea arhitecturii moldovenesti a secolelor XV-XVII. Nu se stie ce fel de clopotnita a avut initial biserica. Astazi are una de piatra construita de episcopul Dositei Herescu, in care se afla un clopot cu urmatoarea inscriptie, in limba slavona: "Ioan Stefan voievodu tarii Moldovei".

Langa usa sudica se afla pisania in limba slava, a lui Alexandru Lapusneanul care ne relateaza urmatoarele: "Cu bunavonta Tatalui, ajutorul Fiului si savarsirea Sfantului Duh s-a inceput si zidit acest pridvor bisericesc de evlaviosul si inchinatorul Treimii, Domnul Io Alexandru Voievod, Domnul Tarii Moldovei, in anul 7067 luna iunie 30, sub episcopul chir Eutemie" (1559). Usa de trecere in pronaos pare a fi fost modificata de mesterii lui Alexandru Lapusneanul, deoarece, dupa profil natura si colonetele cu baze seamana cu cele din veacul al XIV lea.

In interior, manastirea, se prezinta ca un edificiu romanic, cu o nava centrala si doua laterale, adaptat cultului ortodox, care a impus cele trei incaperi obisnuite: pronaosul, naosul si altarul. Navele sunt despartite prin sase stalpi masivi in dreptul carora bolta navei centrale este intarita cu arcuri dublouri. In pronaos nava centrala, ca si cele laterale, au aceeasi inaltime, iar in naos navele laterale sunt mult mai joase, mai inguste si acoperite cu bolti semicilindrice, usor frante, perpendiculare pe bolta navei centrale. Deasupra lor au fost zidite doua incaperi mici, boltite in semicilindru la care se ajunge pe o scara spiralica.

Pictura Bisericii sf. Nicolae

Istoricul bisericii de la Bogdana consemneaza faptul ca primul strat de pictura dateaza din secolul al 14-lea, din vremea lui Alexandru cel Bun. Alexandru Lapusneanu a dispus refacerea picturii originale în anul 1558. Restaurari ulteriore au avut loc în sec. 18-19 (1745-1750), în timpul episcopului Iacob Putneanul si 1880 când pictorul bucovinean Epaminonda Bucevschi a realizat în tempera frescele actuale). Din fresca epocii Stefan cel Mare un interes deosebit prezinta compozitiile altarului (Cina cea de Taina, Împartasania apostolilor, Spalarea picioarelor), în parte asemanatoare celor din altarul Manastirii Voronet. Tabloul votiv, pictat în naos, reprezentând pe Stefan cel Mare alaturi de Alexandru Lapusneanu, Bogdan I si Alexandru cel Bun, confirma presupunerea ca a fost executat în timpul acestuia.

Mormintele

Biserica Sfântul Nicolae este prima constructie religioasa de piatra din Moldova pastrata în forma ei originala, nealterata pâna astazi, fiind considerata un adevarat document de nastere a arhitecturii Moldovei. Ctitorita în jurul anilor 1360 de voievodul Bogdan I (1359-1365) drept multumire adusa lui Dumnezeu pentru izbânda în luptele pentru constituirea statului liber si independent Moldova, acest sfânt locas de închinare avea sa-i fie necropola lui si familiei.

In biserica Manastirii Bogdana sunt înmormântati domnitorii Moldovei si membrii familiilor domnitoare pâna în timpul lui Alexandru cel Bun. Locasul, sfintit în 1364, avea sa fie necropola domnitorilor moldoveni, de la Bogdan I, pâna la Alexandru cel Bun. Mai exact, în biserica Manastirii Bogdana, în naos, îsi dorm somnul de veci Bogdan I, Latcu, Stefan I, Roman I, Bogdan, fratele lui Alexandru cel Bun, si Bogdan, fiul lui Alexandru cel Bun. În pronaosul bisericii se afla 3 morminte: al Doamnei Stana, sotia lui Bogdan al III-lea si mama lui Stefanita Voda, si mormântul Anastasiei, fiica lui Latcu. Înaintea usii pronaosului se gaseste piatra de mormânt a episcopului Ioanichie, mort la 1504.

Fiind necropola Musatinilor, primii voievozi ai Moldovei, biserica Bogdana a beneficiat de atentia lui Stefan cel Mare care a împodobit mormintele înaintasilor cu lespezi executate de mesterul Jan (cca 1480) în tehnica reliefului plat, cioplire în piatra care “…se opune principial sculpturii decorative occidentale” (P. Comarnescu); si motivele ornamentale sunt bizantin-orientale (palmata – frunza de palmier stilizata), chiar amendate autohton cu frunzele fagului, frasinului, ulmului.

Mormintele voievodului Stefan

- „De Hristos iubitorul“ voievod Stefan cel Mare a fost si el legat sufleteste de Manastirea Bogdana, locul unde îsi dormeau somnul de veci multi dintre strabunii sai. Marturie stau si astazi inscriptiile de pe pietrele de pe mormintele din biserica „Sfântul Nicolae“:

- „Dreptmaritorul si de Hristos iubitorul Io Stefan voievod, domn al Tarii Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a înfrumusetat acest mormânt mamei sale Stana, în anul 7026 (1518) luna ianuarie 28, sub episcopul Pahomie“.

- „Io Stefan voievod, domn al Tarii Moldovei, în anul 7005 (1497) luna lui aprilie 11, a înfrumusetat mormântul strabunicii sale, a cneaghinei Anastasia, care a dat Cotmanul acestui locas, fiica lui Latcu voievod, ea a raposat în anul 6928 (1419) luna martie 26“.

- „Din mila lui Dumnezeu, Io Stefan voievod, domn al Tarii Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a împodobit acest mormânt, strabunului sau, batrânului Bogdan voievod, în anul 6988 (1480) luna ianuarie 27“.

- „Binecredinciosul si de Hristos iubitorul, Io Stefan Voievod, domn al Tarii Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a împodobit mormântul acesta stramosului sau Latcu Voievod, în anul 6988 (1480) luna ianuarie 20, în timpul episcopului de Radauti, Ioanichie“.

- „Dreptmaritorul si de Hristos iubitorul Io Stefan Voievod, domnul Tarii Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a înfrumusetat mormânt stramosului sau Ioan Stefan Voievod cel Batrân, care a batut pe unguri la Hindau, în anul 6988 (1480) luna mai 20“.

- „Din mila lui Dumnezeu, binecinstitorul domnul nostru, Io Stefan Voievod, domn a toata Tara Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a împodobit mormântul acesta stramosului sau, Roman Voievod, domn al Tarii Moldovei, în anul 6987 (1479) luna decembrie 15“.

- „Dreptmaritorul si de Hristos iubitorul Io Stefan Voievod, domnul Tarii Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a înfrumusetat acest mormânt mosului sau Bogdan Voievod, fratele lui Alexandru Voievod, în anul 6988 (1480) luna ianuarie 23 zile, spre vesnica lui pomenire“.

- „Binecredinciosul si de Hristos iubitorul, Io Stefan Voievod, domn al Tarii Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a împodobit mormântul acesta unchiului sau, Bogdan Voievod, fiul lui Alexandru Voievod în anul 6988 (1480) luna ianuarie 30“.