duminică, 6 ianuarie 2013

CRAIOVA - BRAZDA LUI NOVAC


            
       Teritoriul de nord-vest al Craiovei a fost străbătut, în urmă cu 1700 de ani de un val de apărare roman din pământ, de lungime impresionantă. Prin tradiție Valul roman a fost numit Valul lui Traian, sau Troianul sau, în final, Brazda lui Novac. Valul intra în Craiova dinspre satul Mofleni și traversa actualul oraș, spre nord-est, până dincolo de calea ferată Craiova-Timișoara.
       Aceast val de apărare roman pornea, la începuturi, din sud-vestul Olteniei, de la ostrovul Corbului  (lângă Drobeta-Tr. Severin) și mergea spre nord-est, urmând, în general, linia de demarcație dintre dealurile subcarpatice și câmpie, până la Brăila. De acolo traversa sudul Bsarabiei, tot pe direcția nord-est, până la nistru
       Nu se cunosc dimensiunile lui, în secțiune, în momentul amenajării, dar în prezent, respectiv în ultima sută de ani, are lățimea de treizeci de metri și înălțimea de trei metri. Pe latura de nord a Valului, de unde puteau veni atacatorii barbari, era săpat un șanț cu lățimea de 10 metri și adâncimea de doi metri. Trebuie ținut seama că aceste dimensiuni de profil sunt rezultatul ubei tasări de aproape două milenii, la începuturi ele fiind cu mult mai impresionante.
        Din loc în loc, romanii amenajaseră turnuri de observație. Unul a fost identificat în preajma Craiovei, pe dealul Bucovăț, apoi altul la Sărbătoarea, la o distanță de circa 5-6 Km de celălalt. In oraș Valul trecea pe lângă cimitirul și biserica Sineasca, apoi în lungul str. Brazda lui Novac și ajungea la Bariera Vâlcii, unde a fost tăiat de complexul de cale ferată. De acolo, după ce întretaie Drumul Muierii se îndreaptă spre Olt și, mai departe, traversează Muntenia până la Brăila. Distanța totală Valului este de circa 700 de Km.
       Odată cu dezvoltarea orașului Valul a dispărut, dar în cartierul Brazda lui Novac de astăzi era încă vizibil, în anul 1845. Această mare lucrare de apărare a fost săpată pe timpul domniei lui Constantin cel Mare (306-337 e.N). Execuția Valului trebuie pusă în legătură cu intențiile noi de extinderea imperiului și de apărare împotriva barbarilor tot mai insistenți.
Strada Brazda lui Novac s-a numit un timp, până după cel de al doilea război mondial, str. Mărgăritar. Pe atunci era o stradă lungă, mărginită de case mărunte, scunde și chiar sărăcăcioase, toate cu grădini întinse, In anii 1960 și 1970 peste întinderile grădinilor și prin demolarea caselor de pe ambele părți, s-a creat marele cartier de blocuri Brazda lui Novac. Dinspre nord spre centrul orașului, artera s-a dezvoltat pe patru benzi de circulație, până aproape de intersecția cu strada Partizanilor (1989) și întâlnirea cu str. Constantin Brâncuși.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu