marți, 19 martie 2013

ROMA - SUBTERANE - AUDITORIUM MECENA XXXX


               Auditorium-ul lui Mecenas este o experiență arhitectonică descoperită la Roma (de fapt, un nymphaeum, mai degrabă decât un auditoriu) situată în Largo Leopardi pe colina Esquilin. Astăzi este un site condus de municipalitatea din Roma, care programează vizitarea.
Vedere longitudinală a Auditoriului Mecenas
Cladirea a fost subterană și a făcut parte din Horti Maecenatis (grădinile lui Meceas), fiind descoperită și excavată în 1874. 
Se prezintă sub forma unui subsol mare, dreptunghiular (24.10 x 10.60 m), cu o absidă pe una dintre laturile scurte. S-a dedus că a fost creată în jurul anului 30 e.A.  Gaius Mecenas Cilnius (68-8 e.A) a provenit dintr-o vrche familie etuscă și a devenit un consiler influent, dar și un prieten al împăratului Augustus.  
Absida Auditoriului Mecenas

Marele poet roman Quintus Horatius Flaccus a identificat locul cu Vila de Mecena de pe Esquilin, vilă care a fost construită pe partea de sus a zonei cu o veche necropolă și după nivelarea unui agger antic, adică a unui val de pământ ce susținea un zid. Pe latul Viei Leopardo, edificiul s-a suprapus peste Zidul servian distrugând totul.
Spații adiacente subterane cu legătură la Auditoriumul  Mecenas
După moartea lui Mecenas (8 î.Hr.), vila a fost anexată la proprietățile imperiale și apoi acordate lui Tiberius, după întoarcerea lui din exilul la Rodos. El a realizat o restructurare. Din această fază au rămas picturi de grădină la fântână, picturi din stilul trei al clasificării picturilor romane, picturi care pot fi asemănate cu frescele din grota subterană a vilei Liviei (sfârșitul sec. 1 e.A).


Secțiune longitudinală a Auditoriumului Mecenas
Partea din față a camerei este mai mare decât în spate, în care, de fapt, au fost realizate șase nișe pe fiecare parte. Alte cinci nișe sunt situate pe peretele absidei, deasupra unei cavea (adâncitură semicirculară de teatru) cu șapte gradene circulare, inițial acoperite cu marmura cipollino, ca să formeze un fel de teatru auditoriu mic. Acesta poate fi accesat (în antichitate ca si astăzi), printr-o scară. La cel mai înalt nivel al cavea veneau niște tuburi (mai târziu, blocate).  Șuvoaiele de apă, care curgeau în sală de la această instalație specială, au identificat clădirea drept un nymphaeum cu trepte, probabil decorate cu vaze de flori, astfel că apa curgea scenografic. Ansamblul a fost împodobit cu picturi în nișe cu picturi de gradină, obținându-se impresia unui parc magnific subteran.
Nișă pictată din Auditorium Mecenas
Mediul auditoriului nu a fost izolat, acesta fiind conectat la un sistem de camere și coridoare, din care nymphaeum-ul a făcut parte. Datarea stabilimentului s-a făcut ținând seama de tehnica de construcție (opus reticulatum) cu cărămizi mici de secțiune patrată și zidite cu unul din colțuri în jos. 
Spectacol de muzică modern în Auditorium Mecena
Acest mod de construcție al zidurilor confirmă o perioadă de realizare cuprinsă între sfârșitul Republicii și anii Imperiului timpuriu. Contemporană acelei perioade este o podea acoperită cu mozaic, cu gresie fină albă pictată cu benzi roșii printr-o tehnică specială, numită encausto. Deasupra s-a pus apoi o podea de marmură. O a treia etapă a fost, probabil, zidul de cărămidă ce se odihnește pe partea de jos a cavea.
Intersectarea cu zidul servian
Acest mod de construcție al zidurilor confirmă o perioadă de realizare cuprinsă între sfârșitul Republicii și anii Imperiului timpuriu. Contemporană acelei perioade este o podea acoperită cu mozaic, cu gresie fină albă pictată cu benzi roșii printr-o tehnică specială, numită encausto. Deasupra s-a pus apoi o podea de marmură. O a treia etapă a fost, probabil, zidul de cărămidă ce se odihnește pe partea de jos a cavea.


Auditorium Mecenas văzut di Piazza Leopardi
Conturul copacilor, care pare suflat de vânt, era populat de un număr mare de păsări în zbor și în stare de odihnă. Folosirea nișelor i-au forțat pe artiști să inventeze o modalitate de a ocupa grosimi mai mari, grosimi care au fost decorate cu o ploaie de flori artificiale. Nișele se configurează ca elemente independente în arhitectura camerei, par fi "arcuri de fereastră" de sticlă cu vedere spre o grădină dincolo de care se deschide un spațiu "infinit" fără elemente perceptibile.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu