miercuri, 7 august 2013

ROMA - SAEPTA JULIA XXXX


             
In epoca de început a existenței Romei, atunci când locuirea de pe colina Palatin s-a extins și pe colina Capitoliu, adunările populare, pentru exprimarea dorințelor în diverse domenii ale vieții, se desfășurau între cele două coline. Pentru că acea suprafață era de foarte multe ori inundată de apele Tibrului, locul de adunare civică a celor ce erau chemați să-și exprime un vot s-a mutat în Câmpul lui Marte (Campus Marțius). Acolo, pe timpul Republicii s-a amenajat o incintă din lemn pentru vot. Locul a căpătat numele de Ovile ceeace însemna Stână. In spațiul respectiv, romanii care se adunau la vot erau despărțiți de odgoane și avansau spre platforma unde își depuneau votul cu opțiunile electorale. In bătaie de joc mulțimile care mergeau la vot au fost comparate cu niște oi împinse de păstor spre stână. Amenajarea aceea rudimentară pentru votul populației a fost numită uneori drept Saepta (cu înțelesul de incintă).
După războaiele civile dintre 49-30 e.A, vechea structură de lemn a fost înlocuită cu una mult mărită, realizată din cărămidă și placată cu travertin. Ea a purtat numle official de Septa Juila, urmând a servi ca secție de vot gigantică pentru comitii.


Clădirea a fost gândită de Caius Julius Caesar (asasinat în anul 44 e.A), dornic să shimbe fața Romei, pe măsura noii sale puteri și bogății. Noua clădire urma a avea tot rolul de secție de votare centrală, dar cu o capacitate de serviciu mult mai mare decât cea din timpul Republicii. Nu se știe dacă lucrările au început chiar în timpul vieții marelui om de stat, dar se știe că ele au fost urmărite de triumvirul Marcus Aemilius Lepidus și terminate de Marcus Vipsanius Agrippa, prietenul și consilierul cel mai apropiat al lui Augustus, urmașul desemnat al lui Caesar. Agrippa a dat în folosință noul edificiu în anul 26 e.A și a dat complexului numele de Iulia (Julia), adică de Saepta Julia, în onoarea familiei lui Caesar și Augustus (Julia gens), La construție a folosit banii produși de campanile militare din Iliria. In ciuda faptului că Agrippa i-a dat edificiului numele de Septa Iulia, în exprimarea cotidiană construcția a intrat cu numele simplu de Septa, de Porticus saeptorum, sau Saepta Agrippiniana (în sec.al 3-lea e.N.). Pentru lucrare, Agrippa a trebuit să sporte mari cheltuieli pentru desecări și canalizri, deoarece terenul era mlăștinos. Saepta s-a edificat lângă Pantheon, la răsărit.

Saepta - vestigii pe Via della Minerva
la răsărit de Pantheon

Saepta înconjura, cu un portic elegant, o suprafață imensă de teren, apreciată de mărturiile vremii drept un dreptunghi cu lungimea de 300 sau 320 de metri și lățimea cuprinsă între 95 și 120 de metri (quadriporticus-adică portic cu patru laturi), plasat lângă Pantheon. De-a lungul porticului erau se îmșiruiau spațiile destinate votului individual.
Agrippa a decorat măreața clădire cu plăci de marmură, cu picturi grecești și alte opere de artă, toate lăudate de Plinius cel Bătrân. Saepta a putut fi localizată pe harta de marmură numită Forma Urbis Romae, realizată la începutul sec.al 3-lea e.N, pe timpul domniei lui Septimius Severus. O parte din vestigiile complexului se mai pot observa pe partea stângă a Pantheonlui, pe Via della Minerva, dar au fost descoperite rămășițe și în subteran în șapte locuri, sub diverse palate și biserici (palatele Simonetti, Doria, Bonaparte, Venezia, Cavazzi și bisericile San Marco și Santa Maria în Via Lata).





Două din cele patru laturi ale construcției au primit nume diferite, unul a fost numit Porticus argonautarum, iar celălalt Porticus Meleagri.
In anul următor, 25 e.A. Agrippa a adugat pridvorului de sud o nouă structură, numită Diribitorium, cu rol de spațiu pentru numărarea voturilor exprimate în Saepta.

Cu timpul, Saepta și-a pierdut utilitățile sociale și politice în perioada imperială, în favoarea unor utilizări  de relaxare, culturale și comerciale. A devenit loc de întâlnire și de plimbare a protipendadei romane stilate și elegante, a adăpostit colecții de sculpturi grecești, biblioteci și săli de întâlnire. Și femeile la modă au apreciat locul deoarece cuprindea numeroase magazine cu parfumuri.
Incă de pe timpul lui Augustus, adică foarte curând după inaugurare, Saepta a adpostit lupte de gladiatori și alte spectacole, dar și o naumachie, adică o luptă navală simulată, prin preluarea apei din Tibru, într-un bazin special. Este de amintit lupa de gladiatori finanțată de Augustus, în anul 7 e.A, pentru comemorarea lui Agrippa. In Septa, împăratul Augustus a arătat oamenilor un rinocer fioros, animal pe care romanii nu-l mai văzuseră, dar și hipopotami. Anterior, în anul 2 e.N, a organizat (venationes) lupte cu animale. Caligula și Claudius au urmat, în diverse variante, exemplul lui Augustus. Nero a prezentat aici demonstrații de gimnastică. In anul 17 e.A, convocat de Senat, generalul Tiberius, viitorul împărat, s-a adresat poporului de pe o platformă special amenajată, privind o campanie militară în Iliria. Cu acea ocazie generalul și Augustus au stat între consuli, iar senatorii în picioare.
Construcția a fost afectată de marele incendiu de pe timpul împăratului Titus, din anul 80 e.N, dar a fost imediat reamenajată de Domitianus, cu rol principal de mare piață (bazar), chiar dacă numai cu caracter temporar, pentru cadouri pe timpul sărbătorilor. Și astăzi cea mai mare piață temporară pentru sărbătorile de Crăciun (continuare a Saturnaliilor romane) se întinde la foarte mică distanță, în piața Navona. Ultima renovare a construcției s-a făcut pe timpul domniei lui Hadrianus (117-138 e.N).












Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu