Pe 6 ianuarie 1066, Harold
Godwinsdon A devenit regele Angliei, sub numele de Harold al II-lea, după
moartea cumnatului său, Eduard Confesorul. Spre sfărșitul verii aceluiași an, suveranul
anglo-saxon a avut de înfruntat două invazii străine. Prima a venit din nord-est,
din partea fratelui trădător al lui Harold, Tostig, și a regelui norvegian
Harald Hardraada. După ce i-a învins, la banchetul prin care celebra victoria,
Harold a primit vestea că ducele normand William Bastardul a debarcat la
Pevensey, în sudul Angliei, cu o armată de 7000 de oameni. Harold și-a adunat
în grabă forțele și a mărșăluit spre Londra, iar în seara zilei de 13 octombrie
a ajuns la Senlac, langă Hastings. Batalia a început, în dimineața de 14 octombrie 1066, printr-o ciocnire între
infanteria saxonilor și cavaleria și arcașii normanzi. Inițial, săgețile
acestora din urmă au fost blocate de scuturile saxonilor, iar topoarele grele și
sulițele saxonilor au stopat prima sarjă de cavalerie normandă. Prinzând curaj,
infanteria lui Harold a ieșit din dispozitiv și s-a lansat în urmărirea
normanzilor, fiind însă surprinsă de rezervele ascunse cu grijă, paână atunci
de William. Harold și-a regrupat forțele și normanzii au reluat asaltul, tot
fără izbandă. Spre seară, după un alt atac eșuat, saxonii au pornit în
urmărirea dușmanului, hotărâți să-i dea lovitura de grație, dar cavalerii inzăuați
ai Bastardului normand i-au masacrat, în câmp deschis. Harold și huscarlii lui
(războinici privași, un fel de gaedă de corp) au ramas pe o coasta de deal, în
formație de luptă, când William a ordonat asaltul final, cerând arcașilor să
lanseze voleuri de săgeți, astfel încât ele să nu mai poată fi deviate de
scuturile saxonilor, ci să-i loveasca din spate sau de sus pe aceștia. Tactica
a dat roade și însuși Harold a fost lovit de o sageată în ochi. Imediat,
cavalerii normanzi s-au năpustit asupra lui, ucigându-l. Panica s-a răspândit între
saxoni, care au fugit, cu excepția huscarlilor, care au luptat până la moarte,
în jurul trupului suveranului lor. Acei huscarli au dat dovadă nu numai de
vitejie, dar și de o nestrămutată credință față de suveran.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu