ROMA - TEMPLUL APOLLO SOSIANUS

Templul lui Apollo Sosianus (cunoscut anterior ca Apollinar și templul lui Apollo Medicus) este un templu dedicat zeului Apollo în Campus Martius, lângă Teatrul lui Marcellus și Porticus Octaviae. Numele său actual derivă din cel al ultimului său constructor, Gaius Sosius.

Cele trei coloane ale templului care supraviețuiesc astăzi până la înălțimea maximă aparțin reconstrucției din timpul lui Augustus, dar cultul lui Apollo a existat în această zonă cel puțin încă de la mijlocul sec.al 5-lea e.A., când pe locul lui a fost un Apollinar (o pădure sacră sau un altar). Din moment ce Apollo era un cult străin, el trebuia să fie plasat în mod legal în afara pomeriului, făcându-l un loc obișnuit pentru întâlnirile extra-pomeriene ale Senatului. Acesta a fost singurul templu al lui Apollo din Roma până când Augustus a ridicat un altul pe Colina Palatin.

Prima clădire a templului datează din anul 431 e.A., când consulul Gnaeus Iulius Mento a inaugurat un templu consacrat lui Apollo Medicus (medicul), pentru împlinirea unui jurământ al lui în timpul unei maladii din 433 e.A. Această clădire a fost restaurată în anul 353 e.A. și probabil în 179 e.A., când cenzorul Marcus Aemilius Lepidus și colegul său au lăsat contractul pentru construirea unui portic al templului Tibru, în spatele templului lui Spes. Proiectele au inclus și un teatru din apropiere. Vărsarea lacrimilor timp de trei zile de către o statuie de cult a lui Apollo, citată printre minunile de la moartea tânărului Scipio, nu a putut avea loc decât în ​​acest templu, dec către.

Un templu vecin dedicat sorei lui Apollo, Diana, se datorează probabil Republicii târzii, ca urmare a distrugerii incintei Templului Apollo în timpul lucrărilor la teatrul lui Marcellus.

O reconstrucție radicală a fost începută de Gaius Sosius, probabil după triumful său în anul 34 e.A. Lucrările au fost în curând întrerupte de războiul civil dintre Octavianus și Marcus Antonius (cu Sosius luând partea lui Antonius) și s-au reluat doar câțiva ani mai târziu, când Augustus s-a împăcat cu Sosius. Astfel, templul a fost dedicat, în cele din urmă, în numele  principelui. La construirea teatrului lui Marcellus, scara frontală a templului a fost demolată și înlocuită cu două scări pe laturile "pronaosului".

Plinius a  vorbit de două ori despre operele de artă din acest templu, probabil referindu-se la prada adusă din Grecia de către Sosius și plasată în cadrul templului. Acestea includ:

-          picturi ale Aristidei din Teba

-          mai multe statui ale lui Philiscus din Rhodos

-          un Apollo Citharoedus de Timarhide

-          o statuie a lui Apollo din lemn de cedru din Seleucia

-          grupul celebru al Niobilo (atribuit de antici lui Scopas sau Praxiteles, dar acum neatribuit lor)

Templul ar fi fost închis pe timpul persecuției păgânilor în Imperiul Roman târziu, când împărații creștini au emis edicte care interziceau cultul necreștin.

In perioada medievală ruinele templului au fost ocupate treptat de locuințele particulare, până în anii 1930, când acestea au fost demolate, între 1926 și 1932, pentru a permite ca teatrul lui Marcellus să fie văzut izolat. In aceleași lucrări rămășițele coloanelor căzute au fost recuperate din interiorul arcurilor teatrului și, ca urmare, în 1937 și 1938, au fost excavate rămășițele podiumului. In 1940, coloanele căzute au fost ridicate pe acest podium, deși probabil nu în pozițiile lor inițiale.

Clădirea este orientată aproape perfect spre sud, diferit de orientarea celorlalte clădiri învecinate, inclusiv de a templului adiacent Bellona.

Construcția hexastilă a templului a fost formată din coloane din marmură de Carrara de-a lungul frontului și a celor două laturi lungi ale pronaosului. In spate coloanele s-au executat din cărămidă tencuită. Acest stil a fost continuat cu semicoloane de travertin (tencuite să arate ca marmura) în pereții de la cella. Capitalele sunt în stil corintic cu motive vegetale suplimentare (în italiană, "corinzieggiante"). Edificiul prezenta un tavan foarte proeminent și susținut.

Frontonul templului a fost decorat cu sculpturi scoase dintr-un templu clasic din Grecia, sculpturi ce datau din perioada c. 450 - 425 e.A. și aveau ca subiect o amazonomahie. Sculpturile sunt acum păstrate la Centrale Montemartini din Muzeele Capitoline.

Pereții interiori ai cellei au fost decorați cu un dublu șir de coloane din marmură africană, cel inferior cu o friză reprezentând etapele bătălilor, incluse în triplul triumf al lui Octavian în 29 e.A. Intre coloane se găseau aedicule cu arbori de coloane în marmură colorată diferită (giallo antico, pavonazzetto și portasanta) și cu timpane în forme neobișnuite (triunghiulare, jumătate de lună și "pagoda" -formă triunghiulară).