ROMA - SAEPTA JULIA XXXX

             

In epoca de început a existenței Romei, atunci când locuirea de pe colina Palatin s-a extins și pe colina Capitoliu, adunările populare, pentru exprimarea dorințelor în diverse domenii ale vieții, se desfășurau între cele două coline. Pentru că acea suprafață era de foarte multe ori inundată de apele Tibrului, locul de adunare civică a celor ce erau chemați să-și exprime un vot s-a mutat în Câmpul lui Marte (Campus Marțius). Acolo, pe timpul Republicii s-a amenajat o incintă din lemn pentru vot. Locul a căpătat numele de Ovile ceeace însemna Stână. In spațiul respectiv, romanii care se adunau la vot erau despărțiți de odgoane și avansau spre platforma unde își depuneau votul cu opțiunile electorale. In bătaie de joc mulțimile care mergeau la vot au fost comparate cu niște oi împinse de păstor spre stână. Amenajarea aceea rudimentară pentru votul populației a fost numită uneori drept Saepta (cu înțelesul de incintă).

După războaiele civile dintre 49-30 e.A, vechea structură de lemn a fost înlocuită cu una mult mărită, realizată din cărămidă și placată cu travertin. Ea a purtat numle official de Septa Juila, urmând a servi ca secție de vot gigantică pentru comitii.

Clădirea a fost gândită de Caius Julius Caesar (asasinat în anul 44 e.A), dornic să shimbe fața Romei, pe măsura noii sale puteri și bogății. Noua clădire urma a avea tot rolul de secție de votare centrală, dar cu o capacitate de serviciu mult mai mare decât cea din timpul Republicii. Nu se știe dacă lucrările au început chiar în timpul vieții marelui om de stat, dar se știe că ele au fost urmărite de triumvirul Marcus Aemilius Lepidus și terminate de Marcus Vipsanius Agrippa, prietenul și consilierul cel mai apropiat al lui Augustus, urmașul desemnat al lui Caesar. Agrippa a dat în folosință noul edificiu în anul 26 e.A și a dat complexului numele de Iulia (Julia), adică de Saepta Julia, în onoarea familiei lui Caesar și Augustus (Julia gens), La construție a folosit banii produși de campanile militare din Iliria. In ciuda faptului că Agrippa i-a dat edificiului numele de Septa Iulia, în exprimarea cotidiană construcția a intrat cu numele simplu de Septa, de Porticus saeptorum, sau Saepta Agrippiniana (în sec.al 3-lea e.N.). Pentru lucrare, Agrippa a trebuit să sporte mari cheltuieli pentru desecări și canalizri, deoarece terenul era mlăștinos. Saepta s-a edificat lângă Pantheon, la răsărit.

Saepta - vestigii pe Via della Minerva

la răsărit de Pantheon

Saepta înconjura, cu un portic elegant, o suprafață imensă de teren, apreciată de mărturiile vremii drept un dreptunghi cu lungimea de 300 sau 320 de metri și lățimea cuprinsă între 95 și 120 de metri (quadriporticus-adică portic cu patru laturi), plasat lângă Pantheon. De-a lungul porticului erau se îmșiruiau spațiile destinate votului individual.

Agrippa a decorat măreața clădire cu plăci de marmură, cu picturi grecești și alte opere de artă, toate lăudate de Plinius cel Bătrân. Saepta a putut fi localizată pe harta de marmură numită Forma Urbis Romae, realizată la începutul sec.al 3-lea e.N, pe timpul domniei lui Septimius Severus. O parte din vestigiile complexului se mai pot observa pe partea stângă a Pantheonlui, pe Via della Minerva, dar au fost descoperite rămășițe și în subteran în șapte locuri, sub diverse palate și biserici (palatele Simonetti, Doria, Bonaparte, Venezia, Cavazzi și bisericile San Marco și Santa Maria în Via Lata).

Două din cele patru laturi ale construcției au primit nume diferite, unul a fost numit Porticus argonautarum, iar celălalt Porticus Meleagri.In anul următor, 25 e.A. Agrippa a adugat pridvorului de sud o nouă structură, numită Diribitorium, cu rol de spațiu pentru numărarea voturilor exprimate în Saepta.

Cu timpul, Saepta și-a pierdut utilitățile sociale și politice în perioada imperială, în favoarea unor utilizări  de relaxare, culturale și comerciale. A devenit loc de întâlnire și de plimbare a protipendadei romane stilate și elegante, a adăpostit colecții de sculpturi grecești, biblioteci și săli de întâlnire. Și femeile la modă au apreciat locul deoarece cuprindea numeroase magazine cu parfumuri.

Incă de pe timpul lui Augustus, adică foarte curând după inaugurare, Saepta a adpostit lupte de gladiatori și alte spectacole, dar și o naumachie, adică o luptă navală simulată, prin preluarea apei din Tibru, într-un bazin special. Este de amintit lupta de gladiatori finanțată de Augustus, în anul 7 e.A, pentru comemorarea lui 
             Agrippa. In Septa, împăratul Augustus a arătat oamenilor un rinocer fioros, animal pe care romanii nu-l mai văzuseră, dar și hipopotami. Anterior, în anul 2 e.N, a organizat (venationes) lupte cu animale. Caligula și Claudius au urmat, în diverse variante, exemplul lui Augustus. Nero a prezentat aici demonstrații de gimnastică. In anul 17 e.A, convocat de Senat, generalul Tiberius, viitorul împărat, s-a adresat poporului de pe o platformă special amenajată, privind o campanie militară în Iliria. Cu acea ocazie generalul și Augustus au stat între consuli, iar senatorii în picioare.

Construcția a fost afectată de marele incendiu de pe timpul împăratului Titus, din anul 80 e.N, dar a fost imediat reamenajată de Domitianus, cu rol principal de mare piață (bazar), chiar dacă numai cu caracter temporar, pentru cadouri pe timpul sărbătorilor. Și astăzi cea mai mare piață temporară pentru sărbătorile de Crăciun (continuare a Saturnaliilor romane) se întinde la foarte mică distanță, în piața Navona. Ultima renovare a construcției s-a făcut pe timpul domniei lui Hadrianus (117-138 e.N).

ROMÂNIA - DEZVOLTAREA IN PERIOADA NICOLAE CEAUȘESCU 1965-1989

                  In această perioadă România a devenit relativ independentă, din punct de vedere economic, față de U.R.S.S.

Până în 1980  Romania avea una dintre cele mai mari rate  de acumulare a capitalului din lume.

România era printre cei mai mari producători din lume de produse petroliere finite, oțel, locomotive, avioane și instalatii petroliere, producția industrială din anul 1970 fiind de 100 de ori mai mare ca cea din 1945.

In această perioadă au fost dezvoltate foarte multe proiecte, cum ar fi: hidrocentralele Portile de Fier I si II, canalul Dunăre-Marea Neagră, peste 100 de hidrocentrale, multe rafinării și unități de prelucrare a minereului, proiectul centralei nucleare de la Cernavodă, rețeaua de metrou a Bucureștiului și multe altele.

Datorita aplicării unor noi metode, producția de cereale s-a dublat față de anul 1960, același lucru întâmplându-se și cu producția la hectar.

O parte a producției nu era adecvată exportului și deși România era cel mai mare producător de cereale din Europa de Est, datorită colectivizării și datorită mentalității comuniste, agricultura producea mult sub pontențial. Chiar și așa, dacă datele sunt reale, producția agricolă a României până în anul 2009 a fost cu mult sub nivelul producției din 1989.

In această perioadă, 965-1989, făcând abstracție de politica comunistă, România a fost un exemplu ca economie și mai puțin ca nivel de trai. Măsurile luate pentru industrializarea accelerată și pentru plata datoriei externe nu au fost tocmai bune pentru România, sau pentru populația României. Exporturile masive au lipsit populația de produse alimentare, condamnând-o la expediente și la "cozi" în fața magazinelor.

ROMÂNIA - EFECTELE ECONOMICE ALE COMUNISMULUI - COMPENDIU

                     Romania, în perioada 1965-1989, făcând abstracție de aspectele politice, a fost un exemplu de creștere economică, dar nu și ca  nivel de trai. Măsurile luate pentru industrializarea accelerată și pentru plata datoriei externe nu au fost tocmai bune pentru populația României. Efectele economice nu se pot cuprinde într-o analiză extrem de strâmtă, dar se poate spune că ele au fost benefice pentru țară și populație, aducând România, cu grele eforturi alături de țări cu mare avans. 

Industrializarea puternică a României a avut loc în detrimentul mediului înconjurător, poluarea ajungând la cote alarmante în unele zone ale țării. Emisiile de CO2 în atmosferă s-au triplat din 1965 până în 1989, dar producția industrială a crescut de zeci de ori. Din 1989 până în 2008 au scăzut cu mai mult de 50%, datorită distrugerii inimaginabile a industriei românești de către noua guvernare inconștientă și coruptă. Meritul guvernării comuniste a fost şi acela că multe proiecte din aceasta perioadă au fost realizate cu ajutorul "voluntarilor", care erau obligaţi să presteze muncă în folosul comunității. Armata, elevii, studenții, bugetarii şi profesorii trântori erau cei folosiți, cel mai des, ca "voluntari". Cei ce s-au erijat în critici ai epocii Ceaușescu au denigrat aportul acestor categorii la prosperitatea țării, considerând că munca voluntară a fost numai o exploatare, nu un aport la progresul unei țări înapoiate industrial și chiar agricol. Acești critici nu au ținut cont că țara a fost îmbogățită cu sute de mii de apartamente noi, și că milioane de români s-au instalat în ele fără nici o plată, beneficiind pentru prima dată de condiții de locuit civilizate și locuri de muncă asigurate pentru un trai decent.

In perioada 1965-1989, s-a încercat şi s-a reuşit strălucit relocarea unei mari părți a populației din mediul rural în mediul urban. Astfel s-a asigurat rapid forţa de muncă necesară industriei în plin avânt. S-a început şi concentrarea populaţiei din mediul rural în centre mai mari, unde se putea asigura un progres edilitar, social şi cultural. Multe sate îndepărtate de drumuri şi de civilizaţie au făcut loc culturilor agricole. Locuitorii din mediul rural au fost relocati în blocurile proaspăt construite din jurul marilor centre industriale. Amestecul de populaţii rurale la oraşe a avut și multe efecte negative, în principal legate de comportamet social, dar a adus și un salt semnificativ al gradului de civilizare al celor care trăiseră cu un WC în fundul curții, fără apă curentă, uneori fără curent electric și departe de binefacerile culturale ale epocii, fie ele comuniste..

Până în 1989, 25% din clădirile vechi din București și din alte orașe mari, mai ales din mahalale, au fost demolate pentru a face loc noilor proiecte de urbanizare, din păcate uniformizante.

Politica de opresiune a intelectualității din primele două decenii ale comunismului în România a fost abandonată şi cu toate că mulţi oameni valoroşi se refugiaseră în occident, şara a reuşit să creeze o nouă generaţie de oameni instruiţi. Cu toate acestea libera circulație era drastic împiedicată şi neplăcută populației. Această claustrare a fost şi una din cauzele revoltei din decembrie 1989, alături de împiedicarea liberei exprimări. 

Pentru că în partea finală a epocii, bonusurile şi salariile angajaților din înreprinderi sau institutii depindeau de realizarile acestora, foarte multe date ce reprezentau producția erau "umflate" pentru a putea primi acele bonusuri şi salarii. Acest lucru a dus la o evaluare incorectă a productiei Romaniei şi implicit la măsuri economice greşite. Se poate spune că Nicolae Ceașescu a fost indus în eroare sistematic asupra realităților din țară, mai ales asupra celor sociale și a atașamentului populației față de el și de măsurile sale.

Investitiile masive în industrie şi în agricultură au condus la o datorie externă de peste 10 miliarde de dolari. In această perioadă istorică scurtă  au fost dezvoltate proiecte uriaşe, cum ar fi centre industriale comparabile cu cele mai renumite din lume, hidrocentrale impresionante, termocentrale impresionante, exploatări miniere moderne de cărbune şi de alte minereuri, canalul Dunăre-Marea Neagră şi Casa poporului, s-a început o mare centrală nucleară, etc.

In 1981, Romania nu era capabilă să platească nici macar dobânda la cele 10 miliarde  de dolari datorie.

Canalul Dunăre-Marea Neagră a fost cel mai mare proiect din acele vremuri pentru Romania. Canalul a fost terminat în anul 1984. Acest proiect a fost considerat un eşec de către criticii veninoşi, după ce timp de 3-4 ani el a funcţionat doar la 1/10 din capacitatea proiectată. Valarea Canalului s-a afirmat puternic după asasinarea lui care l-a realzat cu viziune spre viitor, ca legătură indispensabilă pentru artera navală intraeuropeană, Dunăre-Main-Rhin, între Marea Neagră şi Marea Nordului. Pe parcursul iernilor gurile Dunării devin uneori impracticabile prin îngheţ, dar Canalul urmează să rămână deschis datorită apei cade deversate în el de Centrala nucleară Cernavodă.

Anii '80 au fost cei mai grei ani pentru populatia Romaniei. Nicolae Ceaușescu a devenit obsedat de achitarea datoriei externe a României și astfel a instituit o serie de masuri de austeritate cum ar fi:

-   a redus importurile

-   a crescut exportul in detrimentul populației

-  a raționalizat alimentele de bază (acest lucru a fost făcut datorită faptului că "oamenii de știință" din acea vreme au considerat ca românii mâncau prea mult și că pentru o viață sănătoasă trebuie să urmeze "sfaturile și dieta" P.C.R.).

-  combustibilul menajer, carburanții pentru auto, energia electrică și termică și multe altele se distribuiau pe bază de cote.

-  populația era controlată, supravegheată și intimidată de catre Securitate, care înregistra convorbirile telefonice și urmărea orice mișcare a populației printr-o rețea vastă de informatori.

La sfârșitul anilor '80, Romania era considerată țara cu cel mai scăzut nivel de trai din Europa, urmată de Albania. Nu trebuie, totuși, uitat că România moștenea același nivel de trai din perioada antebelică. In plus, Nicolae Ceaușescu avea o concepție “țărănească” despre eforturile de economisire ale unei familii. El considera că pentru a-și atinge scopurile întreaga populație trebie să “strângă cureaua”, să consume mai puțin și să ceară tot mai puțin de la țară, în așteptarea unui viitor plin de promisiuni. A pășit chiar pe tărâmul autarhiei. Toate constrângerile de zi cu zi au nemulțumit progresiv populația, ca și cultul personalității, alături de o propagandă mincinoasă, în mass-media, pusă la cale de slugoii săi.  

După aproape 10 ani de chinuri, în anii '80, Romania a reusit sa plătească datoria externă. In 1989 Ceaușescu a anunțat că România nu mai are datorii către alte țări. România începuse să dea cu împrumut altor țări în curs de dezvoltare și să aibă o balanță comercială favorabilă, fapt ce a nemulțumit, se pare, marile puteri obișnuite să fie singure pe piața acordării de credite. Exemplul unei țări mici, de ostentație financiară, ar fi putut să devină un pericol, așa că “”tupeul” lui Ceaușescu trebuia pedepsit și a fost pedepsit cu moartea.

La mai puțin de un an după anunțul privind independența financiară a avut loc așa-zisa revolutie din 1989, soții Ceaușescu fiind condamnați la moarte și executati rapid în urma unui proces în stil bolșevic. Mascarada de proces a stupefiat atât populația română, cât și opinia mondială.

Se pate aprecia cu hotărâre că epoca lui Nicolae Ceaușescu a avut efecte economice fără egal în istoria țării și, probabil, greu de atins în viitor. Sunt foarte greu de enumerat toate salturile general economice, sau cele ale industriei, agriculturii, construcțiilor civile realizate în această perioadă, făcând abstracție de comunism în sine și de neajunsurile politice acelui regim devenit odios. Guvernanții ce au urmat au transformat țara într-o simplă piață de desfacere pentru alte puteri europene, sau din afara continentului, precum SUA, China, Turcia, etc.