La dezintegrarea fostei URSS, în finalul anului 1991, existau 15 Republici Sovietice Socialiste, care au optat a deveni state independente.
Republici sovietice Țări
independente rezultate
1-RSS Armenească Armenia
2-RSS Azerbaidjană Azerbaidjan
3-RSS Bielorusă Belarus
4-RSS Estonă Estonia
5-RSS Georgiană Georgia
6-RSS Kazahă Kazahstan
7-RSS Kirghiză Kîrgîstan
8-RSS Letonă Letonia
9-RSS Lituaniană Litoania
10-RSS Moldovenească Republica
Moldova
11-RSFS Rusă Rusia
12-RSS Tadjikă Tadjikistan
13-RSS Turkmenă Turkmenistan
14-RSS Ucrainiană Ucraina
15-RSS Uzbekă Uzbekistan
Republicile sovietice aranjate după regiuni
RSFS Rusă
Republicile baltice
RSS Estonă
RSS Letonă
RSS Lituaniană
Caucaz (Republicile transcaucaziene)
RSS Armenească
RSS Azerbaidjană
RSS Georgiană
Republicile central–asiatice
RSS Kazahă
RSS Kirkiză
RSS Tajikă
RSS Turkmenă
RSS Uzbekă
Republicile vestice
RSS Bielorusă
RSS Moldovenească
RSS Ucrainiană
Alte republici de început
- Armenia ,
Azerbaidjanul și Georgia
au format între 1922 – 1936 RSFS Transcaucaziană.
- R.S.S. Karelo-Finică a existat între 31 martie 1940 – 16
iulie 1956.
- In timpul amenințării intervenției străine, teritoriul
Republicii Orientului Indepărtat a fost scoasă formal din componența Rusiei
pentru a deveni un stat tampon pe 6 aprilie 1920, pentru ca numai doi ani mai
târziu, pe 15 noiembrie 1922, să redevină parte a RSFS Ruse. Capitala acestei
republici efemere a fost Verhneudinsk (azi Ulan-Ude ) până în octombrie 1920, iar, după
această, dată, Cita.
- In timpul războiului polono–sovietic din 1919–1922 a
existat o tentativă de proclamare a RSS Poloneze, încercare făcută de Comitetul
Revoluționar Provizoriu Polonez din Bialystok, comitet condus de Julian
Marchlewski.
Un scurt istoric al republicilor sovietice socialiste
Un scurt istoric al republicilor sovietice socialiste
1922 – Formarea Uniunii Sovietice de patru republici: RSFS
Rusă, RSFS Transcaucaziană, RSS Ucrainiană și RSS Bielorusă.
1924 – RSS Turkmenă și RSS Uzbekă se separă din RSSA
Turkestan. Este formată RSSA Moldovenească în cadrul RSS Ucrainiană.
1929 – RSS Tajikă se desprinde din RSS Uzbekă.
1936 – în conformitate cu Constituția sovietică din 1936,
RSSA Kazahă și RSSA Kirkiză de desprind din RSFS Rusă, fiind proclamate RSS
Kazahă și RSS Kirkiză.
1936 – RSFS Transcaucaziană se împarte în RSS Georgiană, RSS
Armenească și RSS Azerbaidjană.
1939 – Partea răsăriteană a Poloniei (cunoscută și cu numele
de Kresy) este anexată de URSS, fiind împărțită între RSS Bielorusă și RSS
Ucrainiană.
1940 – Estonia ,
Letonia și Lituania sunt ocupate și transformate în RSS Estonă, RSS Letonă și
RSS Lituaniană.
1940 – Este creată RSS Karelo-Finică prin transformarea RSSA
Kareliană din cadrul RSFS Rusă.
1940 – Partea apuseană a RSSA Moldovești (Transnistria),
împreună cu o parte a teritoriului cedat de România (Basarabia), formează RSS
Moldovenească. Partea răsăriteană a RSSA Moldovenești, la fel ca și partea
nordică a Bucovinei cedată odată cu Basarabia, devin parte a RSS Ucrainiană.
1941 – Lituania se răscoală și își proclamă independența în
1941, dar este imediat ocupată de Germania Nazistă.
1944 – RSFS Rusă anexează Republica Populară Tuviniană.
1944 – Țările baltice și Basarabia sunt reocupate de Uniunea
Sovietică.
1944 – Încep deportările popoarelor caucaziene și crimeene,
pedepsite în mod colectiv pentru colaboraționism. Toate regiunile și
republicile autonome sunt reorganizate.
1945 – O parte a Prusiei Răsăritene este luată Germaniei și
anexată de RSFS Rusă ca exclava Regiunea Kaliningrad.
1945 – RSSA Crimeea se transformă în Regiunea Crimeea,
rămânând în cadrul RSFS Rusă.
1945 – Insulele Kurile și sudul Sahalinui sunt anexate de
RSFS Rusă
1945 – Ucraina Subcarpatică cedată de Cehoslovacia este
integrată în RSS Ucraniană.
1954 – Crimeea este transferată de la RSFS Rusă la RSS
Ucrainiană.
1956 – RSS Karelo-Finică redevine RSSA Kareliană în
componență RSFS Rusă.
Cronologia declarațiilor de independență
Georgia – 9
aprilie 1991
Belarus – 25
august 1991
Uzbekistan – 1
septembrie 1991
Armenia – 21
septembrie 1991
Turkmenistan –
27 octombrie 1991
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) a încetat
să mai existe pe 26 decembrie 1991 prin declarația nr. 142-H a Sovietului
Suprem al Republicilor Uniunii Sovietice,[1] recunoscând independența a
douăsprezece republici ale Uniunii Sovietice, și crearea Comunității Statelor
Independente (CSI). În ziua precedentă, 25 decembrie 1991, Președintele Uniunii
Sovietice Mihail Gorbaciov a demisionat, declarând funcția sa desființată. În
aceeași zi, seara la 19:32 drapelul Uniunii Sovietice a fost coborât de pe
Cremlin și înlocuit cu tricolorul rus. În săptămânile anterioare, 11 din
republicile sovietice au semnat Protocolul de la Almatî, înființând oficial CSI
și declând încetarea existenței Uniunii Sovietice.[2][3] Desființarea Uniunii
de asemenea a marcat și sfârșitul Războiului Rece. Revoluțiile de la 1989 și
dezmembrarea Uniunii Sovietice a condus la încheierea unei ostilități de multe
decenii dintre Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) și Pactul de
la Varșovia, care a fost o caracteristică definitorie a Războiului Rece.
Multe dintre fostele republici sovietice au menținut relații
strânse cu Rusia și au format organizații multilaterale cum ar fi Comunitatea
Economică Euroasiatică, Uniunea Statală Rusia-Belarus, Uniunea Vamală
Euroasiatică, Uniunea Euroasiatică pentru a consolida cooperarea economică și
de securitate a acestor state.
Lituania -11 martie 1990
Letonia
(tranzițională) – 4 mai 1990
(efectivă) – 21 august 1991
Abhazia (care
apartine Georgiei) – 25 august 1990
Transnistria (față de
Republica Moldova )
– 2 septembrie 1990
Găgăuzia (față de
Republica Moldova )
- 19 august 1991
Ucraina – 24 august
1991
Republica Moldova – 27
august 1991
Kirghiztan – 31
august 1991
Nagorno-Karabah (față
de Azerbaidjan) – 2 septembrie 1991
Tadjikistan – 9
septembrie 1991
Azerbaidjan – 18
octombrie 1991
Republica Cecenă
Icikeria (față de Federația Ruse )
- 1 noiembrie 1991
Osetia de Sud (față
de Georgia) – 28 noiembrie 1991
Rusia – 12 decembrie
1991 (în această zi Sovietul Suprem al RSFS Ruse a ratificat oficial Acordurile
de la Belaveja, denunțând Tratatul Uniunii din 1922, și a convocat deputații
ruși din Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice).
Kazahstan – 16
decembrie 1991