sâmbătă, 11 iunie 2011
MAGHIARIZAREA FORŢATĂ IN TRANSILVANIA - 1
Maghiarizarea
numelor de localităţi şi a numelor patronimice
Lupta pentru maghiarizarea culturii
româneşti
Bănci, Asociaţii, Agricultura
Represiunea jandarmerească
MAGHIARIZAREA FORŢATĂ IN TRANSILVANIA - 2
Maghiarizarea bisericilor
modalitate de oprimare și maghiarizare
Legile școlare restrictive aduc o încălcare a autonomiei
bisericești, biserica fiind principala forță economică și spirituală care a
înființat, subvenționat și programat învățămantul în limba română în școlile
confesionale din întreaga Transilvanie, Banat, Crișana și Maramureșul istoric.
Pentru a maghiariza preoțimea, una din categoriile sociale
de rezistență națională eroică, rezistență împinsă până la martiriu, guvernul
maghiar al anului 1900 încearca să corupă clerul românesc prin introducerea
unei indemnizații anuale numită congrua. S-a votat legea congruei pe timp de 9
ani prin care preotii cu 6 clase liceale primeau o indemnizaaie anuală de 800
coroane, cei cu bacalaureatul o indemnizație de 1200 coroane.
Rezultatul a fost invers decât cel scontat de autorități.
Intarită material preoțimea a avut acces la tipăriturile romanești și s-a
întărit în credința patriotică. In 1909 guvernul a revenit asupra legii și a
condiționat acordarea congruei de atitudinea patriotică ungurească. Dacă
preotul era reclamat ca antimaghiar i se retrăgea congrua. De aici s-a ajuns la
un șir întreg de șantaje, care au afectat destui preoți proveniți din familii
țărănești sărace.
Lovitura de grație dată bisericilor românești a încercat să
fie înființarea unor episcopii ungurești ortodoxe și sub jurisdicția cărora
trebuia să fie puse bisericile românești. Se relua planul mai vechi de a se
înființa o episcopie greco-catolică la Hajdu-Dorog. Astfel se implica Vaticanul
în lupta lui împotriva ortodoxiei.
Guvernele ungurești și-au început demersurile în acest sens
pe langă Vatican încă de pe la 1870. Papii
Pius IX și Leo XIII, deși nu erau sprijinitori ai romanilor, au fost onești în
orice caz și au respins ideea. Habsburgii au sprijinit proiectul unguresc.
Ungurii au organizat pelerinaje la Roma, unde s-au apropiat de slujbași și au
câștigat de partea lor pe secretarul papal, cardinalul Mery del Val.
Episcopii greco-catolici au fost invitați ceremonios la
conferințele episcopilor romano-catolici, încercând să li se impună hotărârile
acestor conferințe.
Prin falsificarea recensământului populației din 1910 s-au
scos la iveala 300.000 de unguri greco-catolici. De fapt ruteni și români
maghiarizați, sau care vorbeau și ungurește.
Pe aceste date statistice guvemul Tisza
a înaintat Vaticanului un memoriu, în anul 1911, prin care a cerut inființarea
unei episcopii greco-catolice ungurească.
Curtea imperială de la Viena a sprijinit demersul contelui Tisza . Cardinalul Mery del Val a supus memoriul
conferinței cardinalilor catolici din Ungaria, la 9 noiembrie 1911. La
conferință au participat si 4 episcopi români care au refuzat să semneze.
La 9 februarie 1912, s-a organizeazat o nouă conferință la
care mitropolitul unit de la Blaj, Victor Mihali a fost somat să participe de
ministrul cultelor. De fapt mitropolitul Mihali și conferința episcopilor
înaintaseră la Roma un memoriu prin care se explica manevra guvernului care, în
fapt, urmarea desnaționalizarea românilor, reproducând afirmațiile contelui
Zichy, ministrul Cultelor: ...aceasta este o episcopie înainte de toate
ungurească, pe care ungurii o socotesc ca o dioceză cu limba bisericească
maghiară.
In tratatul strict secret semnat de Huszar Antal, despre
care a mai fost vorba, se scrie că Biserica Ortodoxă este cel mai de seamă
factor al nazuințelor romanești. Că se impune desființarea autonomiei Bisericii
Ortodoxe și abrogarea statutului ei organic, ca astfel să dispară aceasta
cangrenă polilică care roade trupul națiunii ungare și al țării. Biserica
Greco-Catolică s-a integrat in curentul de politică ultra românească.
La 29 mai 1912, la Alba Iulia
a avut loc un Congres național. Au participat peste 25.000 români, care au
protestat împotriva înfiintțării episcopiei de la Hajdu-Dorog. Episcopul
Demetriu Radu și părintele Vasile Lucaciu au plecat Roma spre a protesta.
La 1 iulie 1912 a apărut bula papala Christifidele Graeci
prin care s-a înființat episcopia unită de la Hajdu-Dorog în care au fost
arondate 100 de comune românești, urmând ca cea mai mare parte a serviciului
divin, precum și administrația să se facă în ungurește. Episcopia a fost pusă
temporar sub ascultarea episcopului rutean maghiarizat Antoniu Papp din
Munhaci, vicar fiind Mihail Jaczkovics.
O reacție exemplară.
Inființarea episcopiei greco-catolice ungurești de la
Hajdu-Dorog a determinat două reacții adverse. Preoțimea greco-catolică
românească s-a opus vehement poruncilor vicarului. S-au ținut mari adunări
populare de protest. S-au trimis telegrame nunțiului papal de la Viena și Papei
la Roma. Administrația hungaristă a luat măsuri drastice. A întărit posturile
de jandarmi din comune și a dezlănțuit teroarea împotriva românilor
greco-catolici.
In aprilie 1913, vicarul Jaczkovics a făcut o vizită
canonică pe teritoriul noii sale dioceze. In alai sunt încadrați doi
subprefecți și până la 50 de jandarmi. Compoziția alaiului episcopal este de la
sine grăitoare.
La 9 aprilie, în comuna Resighea-Sătmar, preotul Cornel
Alexandru a refuzat să-l recunoască pe vicar drept superior. Nu a vrut să stea
de vorbă cu Jaczkovics. Sătenii l-au huiduit. I s-a strigat să iasă afară din
sat. L-au bătut cu noroi și cu ouă clocite.
La 10 aprilie, în comuna Moftinul Mic, precaut, vicarul a
fost însoțit de reprezentanții autoritații printre care și Subprefectul
Madarassy. Preotul Gheorghe Mureșan oficia în biserică. Vicarul însoțit de
subprefect a intrat in altar. Vestea a strans poporenii, care au strigat ca
vicarul să iasă din biserică și din comună. Cațiva barbați l-au scos din biserică
pe sus. A fost obligat, ca împreună cu subprefectul, să se urce în trasură și
să părăsească Moftinul, petrecuți cu huiduieli și ouă clocite. Reacția
apostolic-hungaristă a fost promptă. Jandarmii ascunși afară din comună au
năvălit pe ulițe și au început catehizarea țăranilor cu patul armelor, baioneta
și gârbaciul. După această arvună, aceiași jandarmi au dat o nouă navală
apostolică, de data asta în noaptea de 10 spre 11 aprilie spre orele 2.00. L-au
arestat pe preotul Gheorghe Mureșan și încă 15 săteni și i-au dus pe jos, sub
escortă, în temnița de la Satu-Mare .
Pentru punerea lor in libertate guvemul a cerut o cauțiune de 160.000 coroane.
Arestații au stat în temniță de la 11 aprilie 1913 până la 23 aprilie 1914. Mai
bine de un an de pușcărie pentru impotrivirea la maghiarizarea slujbelor
religioase.
La 11 aprilie, Comuna Fruntasa Dob, astazi Doba, primeste
vizita canonică a vicarului nărăvit la ouă clocite. Fiind postul Paștelui,
protopopul Mihai Ciurdariu oficia sfânta slujbă. Protopopul era planificat ca
de la 1 mai să-și înceapă cele 3 luni de inchisoare la care fusese condamnat
pentru crima de ași fi îndemnat enoriașii, de la amvon, să-și invețe copiii să
se roage în limba românească și să cumpere calendare românești. Vicarul,
însoțit de doi subprefecți și de 16 jandarmi, a poposit la proprietarul ungur
Kerekes Laszlo.
Când alaiul a pleacat spre casa parohială, satenii au tras
clopotele în dungă, ca semn de primejdie. Poporenii s-au strâns în grabă,
strigând: Nu ne trebuie Hajdu- Dorog...Ajunși la casa parohială au trimis doi
jandarmi să-l aducă pe epitrop căruia i s-a poruncit să se ducă la biserică
după protopop. Biserica a fost înconjurată de mulțimea care striga: Nu-l dăm pe
domnu’ parinte... Epitropul nu a fost lăsat sa intre în biserică. Jaczkcovics
și subprefecții au încearcat să treacă prin mulțime, dar au fost.opriti. S-au
întors la casa parohială. O delegație de fruntași i-au declarat vicarului că
sătenii nu-și vor părăsi biserica și limba românească.
Fruntașii au declarat: Nu ne trebuie Hajdu-Dorog. Dialogul
a fost cu totul exemplar. Jaczkovics le-a spus fruntașilor că a fost preot
rutean la sat și acum este cel mai mare ungur. Raspunsul Țăranul fruntaș Ioan
Ceghi a rostit: Dumneatale fiind om învățat, să-ți fie rușine că ți-ai lăsat
limba, domnule! In vremea acestei întâlniri memorabile, jandarmii și-au făcut meseria.
Bătăi cu patul armelor. Femei izbite cu capul de zidul bisericii, Multimea
înfuriată i-a dezarmat pe jandarmi. Vicarul și subprefecții au întocmit un
proces-verbal, cerându-i soției protopopului să-l semneze. Aceasta a refuzat.
Echipa a stat în Dob până pe înserat fără să poată da ochii cu protopopul. Când
s-a retras a fost petrecută cu huiduieli și ouă clocite.
In unele sate jandarmii au spart ușile bisericilor spre a-i
deschide cale, vicarului. Epitropii au aruncat cheile bisericilor în fântani
spre a nu le preda vicarului.
Protopopul Ciurdariu, în vârstă de 70 ani, a fost întemnțat
la Seghedin. După ispășirea primei pedepse a fost arestat din nou. Motivul: s-a
împotrivit autorităților. Mulți preoți au fost arestați și condamnați între 3
și 6 luni de temniță. Motivele: au îndemnat enoriașii să se ducă la marea
adunare de la Alba-Iulia. Impotrivindu-se înființării episcopiei de la Hajdu-
Dorog au ațâțat pe români împotriva națiunii maghiare.
La 23 aprilie 1914, după un an de închisoare preventivă,
s-a judecat procesul preotului Gheorghe Mureșan și al țăranilor din Moftinu
Mic. Din 30 de acuzați, între care au figurat și două femei, au fost condamnați
15 țărani, preotul primind 1 an și 6 luni de inchisoare. Nu a scăpat nici
săteanul fruntaș Uoan Ceghi, în vârstă de 63 ani, care l-a înfruntat pe vicar
la Dob. A fost pedepsit cu 8 luni și 3 săptămâni de închisoare ordinară.
Țăranii din Moftin au primit între 3 și 6 luni temniță ordinară.
La 23 februarie 1915, în plin război mondial, autoritățile
ungurești au trimis în linia întâi 300.000 de români din care au murit 100.000.
Finalul procesului silnic de maghiarizare prin biserică a fost spectaculos,
tragic și exemplar. Ilie Cătărău a pus o bombă artizanală în palatul noului
episcop de Hajdu-Dorog, Miklossy. Rezultatul razbunarii: vicarul Jaczovics cel
care catehiza românii cu baioneta și patul armelor jandarmilor, împreuna cu doi
dintre apostolii lui zeloși au fost uciși.
Episcopul Miklossy și încă 20 de slujbași au fost răniți.
După atentat statul hungarist a reluat ofensiva apostolică cu și mai mare
înverșunare.
n cele de mai sus, faptele relativ mărunte de opoziție ale
românilor la subjugarea Bisericii lor par obositoare pentru cititor. Au fost
prezentate numai ca simple exemple disparate pentru a dovedi oprimarea și
umilirea la care s-au dedat ungurii chiar în lumea religiei. După numai câțiva
ani destinul celor două popoare se va schimba în detrimentul sălbaticilor
unguri. Românii vor fi eliberați de frații lor de peste munți. Poporul român
este un popor civilizat așa că nu s-au produs răzbunări, așa cum s-ar fi
cuvenit, dar jigodiile maghiare au fost nevoite să lase ciocul în jos, sau să
emigreze, mai ales cei bogați și mai impertinenți.
Colonizarea de unguri în Transilvania,
modalitate de maghiarizare forțată
In 1894 s-a votat legea colonizarii de către conducerea
șovină maghiară. Zonele compacte romanești din Transilvania, cu o economie pe
cale de a se închega după abolirea iobagiei, au fost penetrate cu coloniștii
unguri recrutați dintre muncitorii agricoli fără pământ din pusta ungurească.
Politica de colonizare și industrială, avea ca scop
întarirea și expansiunea ungurilor, și pătrunderea lor în mijlocul
naționalităților.
Fondul de colonizări era la început de 3 milioane de
forinți. In 1910 a ajuns la 10 milioane forinți. Cu el s-a cumpărat pământ în
Transilvania, pe care s-au colonizat muncitorii agricoli din pustă. S-au
cumpărat 7.524 de loturi însumând 91.000 ha.
In așezările noi statul a clădit școli ungurești și
biserici. Cum colonizările nu au dat rezultatele scontate, prietenul
premierului Tisza Koloman, ziaristu Beksics Gustav a propus ca obiectivul
principal al colonizărilor să fie orașele care, la rândul lor, urmau a
maghiariza satele. Statul a înființat în orașele transilvanene o puzderie de
instituții financiare și industriale, colonizând meseriași și funcționari
unguri care au dat, la vremea respectivă, un puternic accent unguresc acestora.
Comitatul Caras-Severin populat în întregime de români a
făcut obiectul strategiei de colonizare a ministrului Daranyi. Aici s-au
ridicat sate ungurești pe seama statului. De la case încăpătoare, șure,
biserici și școli, totul a fost clădit cu fonduri de la buget.
Dislocarea armatei s-a făcut conform aceleiași strategii de
colonizare. In ținuturile românesti au fost aduse trupe ungurești. Soldații
români au fost înrolați la honvezi - trupe de infanterie - unde comenzile se
dădeau în ungurește, ofițerimea era de un șovinism sălbatic, pedepsele fiind
barbare.
Un aspect complementar și perfid al colonizărilor l-a
constituit politica economică diferențiată, practicată de statul hungarist față
de zonele majoritar românești și cele unde erau insule maghiare și secuiești.
Vastele ținuturi românești au fost exceptate din planificarea investițiilor.
Șoselele, căile ferate, morile, gatarele, fabricile, etc., s-au construit în
puținele zone cu populație ungurească. S-a mers atât de departe cu aceastaă
formă de sprijin a ungurimii și de persecutare a românilor încât până și gările
se construiesc să slujească doar asezărilor ungurești. Locuitorii marilor
comune românești trebuie să străbată distanțe mari spre a ajunge la o gară, în
vreme ce calea ferată trecea prin apropierea acestor comune.
Funcționarizarea statului a fost o altă metodă
complementară de maghiarizare. Pe la 1915 Ungaria era slujită de 500.000 de
functionari șovini, mulți din ei aduși în Transilvania cu misiuni foarte
exacte. Din 8 milioane de unguri, statul sustinea material 2 milioane, dacă se
iau în considerație că cei 500.000 de funcționari aveau familii formate din cel
putin 4 membri. Celelalte națiuni, însumand 12 milioane, erau doar
contribuabile la bugetul din care se întreținea armata de funcționari și
familiile acestora.
Conform legii naționalităţilor ar fi trebuit ca statul sa
plătească 200.000 de slujbaşi unguri şi 300.000 de slujbaşi români, sârbi,
slovaci, ruteni si germani.
LEGISLAȚIA DE MAGHIARIZARE DUPĂ 1867 IN ARDEAL
Modul de intocmire a legilor electorle excludea de la vot
majoritatea populatiei romanesti, constituindu-se in Crimă împotriva libertății
cetățenești. Dispozitiile de aplicare a legilor electorale transmise de
ministrii de interne organelor administrative in subordine si in special
Jandarmeriei, au transformat alegerile, dupa cum se consemneaza în MEMORANDUM
in razboi civil si in vanatoare de oameni cu consecinte grave pentru
electoratul romanesc.
Baronul Banfiy Desider fost presedinte al Consiliului de
Ministrii intre anii 1895-1899: "...Politica mea sovina este o nazuinta
irezistibila catre un scop determinat si catre atingerea lui cu orice pret.
Acest scop este crearea unui stat unguresc unitar si cu o singura
limba.,," Sau ."..Interesele Ungariei cer ridicarea ei pe extremele
cele mai sovine... fără șovinism nu se poate realiza nimic.." Acelasi fost
prim-ministru Banffy Deszo (Dezider): "...in Transilvania nu există
români, în Transilvania există populație de rasă română, ceea ce este cu totul
diferit..."
Cinismul legilor electorale se transforma in practica
electorala in crima.Iata cateva exemple mai mult decat graitoare:
20-21 octombrie 1897. Politia din Sibiu aplica pedepse
pentru convocarea alegatorilor romani, dupa cum urmeaza: dr. Ioan Ratiu, 10 zile
temnita, amenda 110 coroane; dr. O. Russu; dr. Amos Francu; dr. N.
Vercerdea; Onoriu Tilea; Zaharia Boiu; dr. I.A. de Preda la
cate 3 zile inchisoare si 440 coroane amenda.
13 mai 1903. Sepreus - Arad, alegere de primar. Satenii il
vor pe Iosif Matia. Solgabiraul Csakay vrea sa-l impuna pe colaborationistul
Florea Bica Parvu. Multimea protesteaz. Csakay ordona jandarmilor sa traga. Cad
morti 4 sateni, 10 sunt raniti grav, 30 sunt raniti usor. Ancheta stabileste ca
jandarmii se aflau in legitima aparare. Leit motivul tuturor crimelor
electorale.
24 aprilie 1904. Masacrul dela Alesd - Bihor. Taranii si
socialistii veniti in numar mare la o adunare kosuthista intrerup oratorii
unguri sovini.
Husarii sarjeaza la sabie... Jandarmii deschid focul. Cad
in foc 23 de morti, 30 de grav raniti, din care mor inca 7 insi, raniti usor
peste 100 de participanti. Nici unul dintre atacatori nu este ranit.
26 decembrie 1904, a doua zi de Craciun la Bretea - Hunedoara.
Ion Iuga este osandit la 10 zile temnita si 100 coroane amenda. Motivul: si-a
indemnat consiatenii sa se fereasca de straini si sa nu se vanda la alegeri.
Adica a facut agitatie impotriva natiunii maghiare si a
statului national maghiar.
16 februarie 1905. Cehul - Silvaniei, Salaj. Alegere de
deputat. Cete de batausi unguri organizate de autoritati si inarmate cu pari
ataca alegatorii romani care vor sa-si voteze candidatul. Presedintele comisiei
de alegeri nu intervine. Jandarmii fac haz. Sunt schiloditi 30 de votanti
romani. Gheorghe Pop de Basesti, presedintele Partidului National Roman, la
venerabila varsta de 80 de ani se alege cu capul spart. Presedintele comisiei
dispune arestarea tuturor alegatorilor romani pentru producerea de tulburari, expulzandu-i
de la vot.
17 aprilie 1906. Birchis, Caras-Severin. Satenii nu vor sa
voteze candidatul ungur. Jandarmii deschid focul asupra multimii. Rezultatul: 1
mort, 1 grav ranit.
27 aprilie 1906. Amati, Satmar. Echipele de soc electorale
ucid noaptea cu securile pe satenii Gheorghe Conci, Ioan Suta si Iosif Dragos
care facusera propaganda pentru candidatul roman. Autoritatea nu intreprinde
nici o ancheta.
29 aprilie 1906. Tot Cehul-Silvaniei. Ziua alegerii pentru
parlament.
Echipele electorale de soc ataca alegatorii romani. Sub
ochii jandarmilor ucid in batai cu ciomegele si lanturile pe parohul Demetriu
Pop din Motis, pe Iacob Botis din Naprade si inca un alegator.
29 aprilie 1906. Corni-Salaj. Jandarmii deschid foc asupra
votantilor care se incoloneaza sa mearga la Somcuta-Mare pentru a-l vota pe dr.
Al.
Vaida Voievod. Cad morti in drum: Ioan Gont, Niculae Pop a
lui Costa.
Raniti: Zaharia Pop, Costan Bert, Ioan Costin.
9 mai 1906. Baia Mare. Echipele de soc ataca noaptea
romanii pe strazi si in case. Sunt ucisi 6
romani; alti 3 sunt raniti mortal, mai multi sunt raniti
usor. Autoritatile aresteaza 27 de unguri, care sunt eliberati in aceeasi zi.
Trebuiau sa voteze.
16 mai 1906. Dobra. Alegere de deputat. Romanii
disciplinati asezati in siruri lungi. Cand presedintele vede ca dr. Aurel Vlad
intruneste majoritatea zdrobitoare a voturilor, da ordin sa se suspende votarea
si jandarmii sa imprastie alegatorii romani.
Acestia ataca la baioneta. Este ucis un batran fiind lovit
in cap cu patul armelor. Mai multi alegatori sunt raniti. Cand jandarmii vor sa
deschida foc, comandantul detasamentului de infanterie venit de la Orastie
pentru asigurarea ordinii, revoltat de actiunea criminala a jandarmilor, da
ordin infanteristilor sa-i dezarmeze.
14 august 1906. preotul din Hodos, Simeon Blajovan este
condamnat la 1 luna temnita si 10 coroane amenda pentru violenta fata de
autoritati in decursul alegerilor parlamentare.
9 mai 1907. Tinca - Bihor. Alegeri de deputat. Jandarmii
impusca mortal pe G. Marcas si aresteaza mai multi alegatori romani pentru
nesupunere in fata autoritatilor.
22 august 1907. Beius. Alegerea patriotului memorandist,
preotul Vasile Lucaciu ca delegat in parlament. Jandarmii strapung cu
baionetele pe taranul I. Dragoi si-l poarta siroind de sange prin satele din
jur ca sa inspaimante alegatorii lui Vasile Lucaciu.
13 octombrie 1907. Tribunalul din Oradea Mare preia cazul
alegerii de deputat la Tinca, unde jandarmii l-au impuscat mortal pe G. Marcas.
36 de martori dovedesc nevinovatia acuzatiilor. Tribunalul tine sa-si
dovedeasea apartenenta la hungarism, condamnand taranii Moise Cos la 2 ani
temnita, Gheorghe Cos la 8 luni si Ioan Bertea la 3 luni temnita. Motivul?
Agitatie contra statului maghiar si nesupunere fata de autoritati. Toti
martorii au dovedit ca Gheorghe Cos n-a fost in sat in ziua de 9 mai. Lucra la
camp.
Sentinta a ramas nesehimbata.
11 ianuarie 1908. Camp langa Vascau-Bihor. Petru Mihutiu
este judecat la Oradea si condamnat la 7 zile temnita si 20 coroane amenda.
Motivul? A indemnat satenii sa nu-l primeasca in casa pe
candidatul ungur.
21 mai 1910. Margineni - Fagaras. Padurarul erarial Erdosi
si 5 jandarmi ridica o poarta de verdeata in capul satului pe sub care sa-l
poarte in triumf pe candidatui ungur Verner Gyula. Sas maghiarizat. Notez ca
Margineni era un sat curat romanesc. Taranii curiosi, mai ales femei si copii
vor sa vada alaiul candidatului. Jandarmii interzic iesirea din sat. Cum
multimea sta in priveala padurarul si jandarmii deschid foc asupra ei. Cad
morti feciorii Valer Ilie si Gheorghe Vlad. Multimea fuge in panica.
Jandarmii si padurarul Erdosi o urmaresc cu foc. Cad morti
feciorasii Gherasim Pandea si Ioan Suvaina de 16 ani. David Lie cade ranit
grav, murind dupa putina vreme. Ancheta oficiala stabileste ca jandarmii si
padurarul erau in legitima aparare.
27 decembrie 1910. Galati langa Fagaras. Alegere de primar.
Dreptul de a intocmi lista candidatilor il are preotul maghiar Bisztray care
vrea sa-si impuna protejatul si omul de afaceri. Taranii il vor pe Niculae
Cornea.
Preotul nu vrea sa-l treaca pe lista.
Taranii il propun pe Ilie Marhau. Bisztray se opune.
Taranii il ridica pe umeri pe Ilie Marhau si vor sa-l duca in fata pretorului
care, scandalizat de curajul taranilor, da ordin jandarmilor sa imprastie
multimea. Se trage foc.
Se trece la atac cu baioneta. Cad 3 morti, 2 ucisi de
gloante, unul strapuns pe la spate cu baioneta. Mai cad 7 raniti care sunt
transportati peste munti si vindecati la Spitalul Brancovenesc din Bucuresti.
Ancheta stabileste a jandarmii au fost in legitima aparare.
Anul 1911 inregistreaza la capitolul CONSECINTE ale legilor
electorale procesul preotului Aurel Popovici din Ticvaniul Mic, Caras-Severin
pedepsit cu o luna temnita si 200 coroane amenda si pe al taranului Gruia Buna
care este pedepsit cu 2 luni de puscarie si 200 coroane amenda pentru motivul
ca au dojenit pe cei care-l votasera pe tradatorul Segeszku Jozsef.
Lista asa ziselor delicte "electorale" este
departe de a fi completa. In retragerea ei din Transilvania, armata ungureasca
a incendiat sau a transportat spre Ungaria arhivele compromitatoare. Din
putinele documente ramase in paginile presei romanesti haituita de autoritatile
hungariste, se desprinde concluzia bestialitatii criminale prin care statul
maghiar a incercat sa-si impuna vointa electoratului romanesc, siluindu-i
dreptul de optiune libera, incercand sa-i maghiarizeze votul sau sa-l
indeparteze de la urne prin crima, silnicie si violenta.
In anul 1994 am primit de la baimareanul Sabin Muresan doua
caiete dictando continand traducerea legilor statului maghiar de dupa 1867 pana
in 1919, traducere care confruntata cu o suma de documente de epoca ii atesta
caracterul stiintific, autorizandu-ma sa-l citez pe autor in bibliografia
acestei carti.
Primul razboi mondial marcheaza agonia imperiului austro-
ungar. In timpul acestuia politicienii unguri in loc sa caute caile de
intelegere cu popoarele subjugate, inaspresc masurile de maghiarizare fortata
si de excludere a acestora de la viata politica.
Pe aceasta linie absurda antiistorica de miopie politica se
inscrie proiectul de reforma electorala prezentat la 21 decembrie 1917 de
ministrul Vaszonyi. Prin acest proiect 61,7% din electoratul Ungariei erau
maghiari si doar 9,8% erau romani desi populatia romaneasca insuma un procent
de 61,7% fata de 54,5% cat reprezinta populatia ungureasca.
In 1918 contele Bethlen prezinta un alt proiect de reforma
electorala care mentine principiul suprematiei maghiare, drepturile electorale
fiind conditionate de cunoasterea limbii unguresti - vorbit si scris –
restrictia cuprinzand si pe militarii decorati pe front.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)