GEOGRAFIA - DEŞERTURI - Antartica

De obicei, înţelegem prin deşert o imensă întindere de nisip, dar există şi alte elemente care identifică o zonă drept teritoriu deşertic. Unul dintre acestea este şi gheaţa care defineşte Antarctica. Milioane de km cubi de apa acoperă zonă, locuită exclusiv de cercetători ştiinţifici (în anumite perioade ale anului) şi de plante şi animale care au reuşit să se adapteze la clima extrem de aspră.

GEOGRAFIA - DEŞERTURI - Atacama, în Peru

Atacama

Cercetătorii de la NASA se folosesc de peisajul lui pentru a testa instrumente menite să fie trimise pe Marte, pentru descoperirea altor forme de viaţă. Atacama, una dintre zonele cele aride de pe planeta, este caracterizat de o puternică diferenţă de temperatură între zi şi noapte: ziua se înregistrează 30°C, iar odată cu căderea întunericului, temperaturile scad drastic, până in jur de 0°C.
Populaţia este foarte rară. Oraşele existente au fost construite in jurul oazelor naturale, precum satul San Pedro, fondat pe la anul 1450, unde astazi traiesc circa 5.000 de persoane. După cum numele o sugerează, Valea Lunii, regiunea la vest de San Pedro, i seamana izbitor cu suprafaţa Lunii, graţie depozitelor de sare care dau solului o culoare albă şi o consistenţă "lunara".
Unii cercetători sunt convinşi că o bună parte din această regiune nu a mai fost atinsă de o picătură de ploaie de 100 de ani.
Lipsa aproape totală a norilor, atmosfera uscată, cota înaltă şi populaţia redusă fac din Atacama locul ideal pentru studiile astronomice. De altfel, în acest deşert există două observatoare: La Silla Observatory şi Paranal Observatory.

GEOGRAFIA -DEŞERTURI - Patagonia, în Argentina

Pustiul Patagoniei, cel mai mare deşert aflat pe continent american, se găseşte în principal în Argentina, în regiunea meridionala a regiunii Patagonia, cu mici porţiuni în Chile, fiind străjuit de Cordiliera Anzilor la vest, Oceanul Atlantic la est, de intinsele câmpii argentiniene (pampas) la nord şi de Strâmtoarea Magellan la sud.
Este un deşert unde ninge, iar temperatura nu trece niciodată peste 12° C; este situat, în cea mai mare parte, pe un podiş pietros, modelat de râuri şi de vânturile deşertului.
Regiunea care înconjoară deşertul are multe caracteristici diferite, care depind de apropierea de munţi sau de Oceanul Atlantic. Cursuri de apa temporare, lacuri şi depozite aluvionare sunt create de topirea anuală a gheţii din Anzi, susţinând viaţa anumitor plante acvatice.