COMPLEXUL SCULPTURAL DE LA TG, JIU - CONSTANTIN BRÂNCUȘI

           

Complexul sculptural  de la Tg, Jiu, datorat lui Constantin Brâncuși, a fost singura sa operă realizată pentru România. In mod practic, componentele sale au fost realizate de muncitorii pietrari și fierari din judedșul Hunedoara. Complexul monumental poartă numele de "Calea Eroilor".

"Coloana Infinitului" a  fost turnată la Petroșani, iar elementele de piatră  ale ansamblului au fost cioplite la deva din travertin de Banpotoc.

"Coloana Infinitului" a fost turnată la Petroșani, în septembrie 1937, la Atelierele centrale din Petroșani (ACP) sub directa supraveghere a lui Constantin Brâncuși, sosit special de la Paris și care a și locuit la inginerul Ștefan Georgescu Gorjan, cel care a condus lucrările metalurgice. Proiectul de execuție și calculele au fost făcute de inginerul Nicolae Hasnas. Execuția stâlpului central a fost coordonată de maistrul-șef Ion Romoșan, iar execuția modelului în lemn al mărgelelor a fost făcută de maistrul tâmplar Carol Flisec.

 

Elementele componente ale coloanei sunt următoarele:

Nucleul metalic din țeavă pătrată cu latura de 42 cm, asamblat din trei tronsoane cu lungimea de 8,93 m, 10 m și 9,4 m

Fundația din beton, care ajunge la adâncimea de 5m, cu o formă de trunchi de piramidă, cu baza mare de 4,5 , orientată în jos.

"Mărgelele" (cum le numea Brâncuși) din fontă, "înșirate" pe nucleu, în număr de 17:

- Un semielement de bază, cu înălțimea de 136 cm;

- 15 moduli octaedrici, cu înălțimea de 180 cm fiecare;

- Un semielement la vârf cu înălțimea de 90 cm.

 

Alămirea Coloanei s-a făcut la fața locului, aplicând prin pulverizare sârmă de alamă. Aceasta tehnologie a fost utilizată la vremea respectivă pentru prima dată în România și a fost adusă special din Elveția. Greutatea totală a Coloanei (nucleu + "mărgele") este de 29.173 kg.

Ea are o înălțime totală de 29,33 metri.

In anii '50, guvernul român, sub influența sovieticilor a plănuit să demoleze coloana, considerând că sculptura lui Brâncuși ar fi un exemplu de sculptură burgheză. Cu toate acestea, planul n-a fost pus niciodată pus în aplicare.

Ansamblul sculptural conține elemente decorative indiene. Coloana turnată din elemente ce se suprapuneau, a fost primul element al Complexului sculptural conceput de sculptor pentru Tg. Jiu. Inițial a purtat titlul de “Coloana Recunoștinței fără sfârșit”. Complexul monumental a fost dorit și inițiat de “Asociația Femeilor din Romania”, care avea ca președinte pe Aretia Tătărăscu. Conducerea asociației a decis să acorde lucrarea lui Constantin Brâncuși, la recomandarea fostei lui eleve, sculptorița Milița Petrașcu.

Cam în același timp, Brâncuși a avut un proiect și pentru India, “Templul mântuirii sufletului”, de la Indor, lucrare comandată de un maharadjah.

 

Demersurile pentru lucrarea de la Tg. Jiu s-au întins pe durata a doi-trei ani. Intre timp proiectul templului din India a fost anulat, ca urmare a asasinării maharadjacului. Brâncuși a preluat forme compoziționale, pe care le propusese pentru India și le-a adaptat pentru Tg.Jiu. Ca rezultat a apărut în proiect “Masa Tăcerii” și “Poarta Sărutului”, cu băncile laterale.

Complexul sculptural a fost dedicat bătăliei de pe Jiu.

Acolo a luptat pentru prima dată și eroina Ecaterina (Cătălina) Teodoroiu. Interesant este că acesteia îi excutase mausoleul Milița Petrașcu, fosta elevă a lui Brâncuși, la Paris. Ea și-a declinat responsabilitatea executării Complexului monumental și a convins asociația să acorde comanda lui Brâncuși.

 

Pentru realizarea elementelor de piatră, Brâncuși a ales travertinul de Banpotoc. După ce a ales personal blocurile de piatră din carierele de lângă Simeria, Brâncuși a coordonat o echipă de cioplitori, care au configurat elementele  ansamblului sculptural “Masa Tăcerii”, cu cele douăsprezece scaune, “Poarta Sărutului”, cele două Jilțuri și scaunele de pe alee.

"Masa Tăcerii" a fost realizată în două variante, prima dintre ele nefiind pe placul lui Brâncuși. Varianta a doua a Mesei a fost comandată la atelierele “Pietroasa”, din Deva, în vara anului 1938. Brâncuși fusese nemulțumit că pe prima masă găsise “o inscripție” săpată și umplută cu plumb și o semnătură. Tot atunci au fost comandate la atelierele din Deva douăsprezece scaune cu fața rotundă și treizeci cu fața pătrată, conform modelului dat de sculptor.
"Masa Tacerii" simbolizeaz[ masa dinaintea bătăliei la care urmează să participe viitorii eroi. Timpul este reprezentat de scaunele-clepsidre, iar totul decurge într-o tăcere deplină.
Pe "Jilțurile" simple de piatră, care flanchează Poarta Sărutului, au fost lăsate intenționat urme de daltă ca să se vadă că au fost cioplite de mâna omului.

 

"Poarta Sărutului" a fost asamblată din blocuri de travertin de Banpotoc, în toamna anului 1937 și sculptată anul următor. Ea are forma de Arc de triumf.

Artistul a dorit să fie plantați în parc plopi piramidali, iarbă și flori de câmp.

Ansamblul Sculptural Brancusi, care se află situat in parcul din centrul orașului Targu-Jiu, reprezintă unul dintre cele mai importante ansambluri artistice ale sculpturii universale. Această impresionantă operă este omagiul adus eroilor cazuți pe frontul de luptă de catre părintele sculpturii moderne. Intregul ansamblu impresionează prin simplitatea artei populare românesti și prin rafinamentul parizian.

Artistul a dorit sa transmită prin capodopera sa comemorarea eroilor gorjeni care și-au dat viața pentru o Romanie unită, în Primul Razboi Mondial.

In anii '50, guvernul comunist român, sub influența sovieticilor a plănuit să demoleze coloana, considerând că sculptura lui Brâncuși ar fi un exemplu de sculptură burgheză. Cu toate acestea, planul n-a fost pus niciodată pus în aplicare. Mult timp lucrarea monumentală a rămas în uitare și părăsiore.

Doctorul Traian Stoicoiu (decedat 1999) spunea că l-a cunoscut pe Brâncuși, tatăl său Matei Stoicoiu fiind cu Brâncuși colegi în clasele primare. El spunea că adevăratul nume al Coloanei Infinitului este de fapt "Coloana sacrificiului infinit" dat de eroii români căzuți pentru reîntregirea neamului. Cele 16 module (½ +15 +½) din care este alcătuită coloana reprezintă simbolic anul 1916, când România a intrat în Primul Război Mondial și se termină cu o jumătate de modul, reprezentând jumătatea anului respectiv.

 

COROANA DE OȚEL A ROMÂNIEI BBB X

          

După obţinerea independenţei României (1877) s-a pus problema modificării statutului internaţional al ţării şi schimbarea rangului domnitorului Carol. Astfel în toamna anului 1878 Consiliul de Miniştri a hotărât ca domnitorul să poarte titlul de Alteţă Regală, iar după doi ani, în 1880 era reglementată şi continuitatea succesiunii la tronul României în condiţiile în care Carol I nu avea urmaşi direcţi. La 13/25 martie 1881, în Adunarea Deputaţilor a fost depus proiectul de lege prin care Parlamentul proclama ca România să ia titlul de Regat iar Carol şi moştenitorii săi - titlul de Rege al României. Festivităţile proclamării regatului au fost stabilite pentru 10/22 mai 1881, când se împlineau cincisprezece ani de la urcarea principelui Carol pe tron.

Pentru Carol I s-a confecţionat o coroană din oţelul unuia dintre tunurile turceşti capturate de români la Plevna, în timpul războiului din 1877. Tunul era unul foarte modern pentru vremea sa, fiind de fabricaţie germană, marca Krupp. Coroana de oţel a României a fost confecţiontă la Arsenalul Armatei, situat pe Dealul Spirii. Coroana reginei Elisabeta a fost confecţionată din aur, fără pietre preţioase.

Decizia de a se confecţiona o coroană de oţel, în locul uneia de aur, are o înaltă semnificaţie politică şi filosofică, reflectând, în acelaşi timp şi concepţia lui Carol I despre monarhia modernă. Aceasta are forma obişnuită a coroanelor regale: un cerc frontal din oţel decorat cu romburi şi perle din oţel. De la marginea superioară a cercului se ridică opt fleuroane mari continuate cu opt cercuri perlate care se unesc în mijloc într-un glob în care se află Crucea "Trecerea Dunării". Cu aceeaşi coroană s-a încoronat şi Regele Ferdinand, la Alba Iulia, în 1922. Coroana Reginei Elisabeta a fost confecţionată din aur. Cele două coroane au fost sfinţite în Bucureşti, la Mitropolie în ziua de 9/21 mai.

Încoronarea s-a desfăşurat în dimineaţa zilei de 10/22 mai 1881. Regele nu a dorit a fi uns şi încoronat în biserica Mitropoliei renunţând la vechile obiceiuri. El a refuzat încoronarea formală, deoarece a considerat coroana doar ca un atribut simbolic al noului stat independent, care şi-a câştigat statutul prin forţa deciziei poporului român şi a armelor sale, pe câmpul de bătălie.

După semnarea Proclamaţiei de încoronare de către cei doi suverani, cortegiul a pornit spre Palat. În sala tronului coroanele au fost aduse de preşedinţii Corpurilor legiuitoare. În discursul său, Regele Carol I a declarat "... Cu mândrie dar primesc această Coroană, care a fost făcută din metalul unui tun stropit cu sângele eroilor noştri şi care a fost sfinţită de biserică. O primesc ca simbol al independenţii şi puterii României."

Omagierea dinastiei a fost astfel contopită într-un singur moment —10 mai— prin trei evenimente istorice diferite: cincisprezece ani de la urcarea pe tron a principelui Carol I, obţinerea independenţei României (9 mai 1877) şi proclamarea Regatului României (14 martie 1881).

PROCLAMAȚIA REGELUI FERDINAND IN ZIUA INCORONĂRII LA ALBA IULIA -15 OCTOMBRIE 1922 BBB - X

           

Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa Naţională am moştenit Coroana României, după glorioasa domnie, a Regelui întemeietor. Suindu-mă pe Tron, am rugat Cerul să dea rod muncii, ce, fără preget, eram hotărît să închin iubitei mele Ţări, ca bun Român şi Rege.

Pronia cerească a binecuvântat şi prin bărbăţia poporului şi vitejia ostaşilor ne-a dat să lărgim hotayrle Regatului şi să înfăptuim dorul de veacuri al Neamului nostru.

Am venit astăzi cu Regina care ne-a fost tovarăşă în credinţa neclintită la răstriste și la bucurie, ca printr'această sărbătoare să consacram în faţa Domnului şi a scumpului nostru Popor legătura ce ne uneşte deapururea cu dânsul.

Punând pe Capul Meu, într'această străveche cetate a Daciei Romane, Coroana de oţel dela Plevna, pe care noui şi glorioase lupte au,făcut-o pe veci Coroana României Mari, Mă închin cu evlavie memoriei celor cari, în toate vremurile şi de pretutindeni, prin credinţa lor, prin munca şi prin jertfa lor, au asigurat unitatea naţională şi salut cu dragoste pe acei cari au proclamat-o într'un glas şi o simţire dela Tisa până la Nistru şi până la Mare.

In aceste, clipe gândul meu se îndreaptă cu recunoştinţă către viteaza şi iubita noastră

armată. Pentru răsplata trudelor trecutului, rog Cerul ca poporul noslru să culeagă în pace roadele lor binecuvântate şi să propăşească in linişte, frăţie şi muncă harnică.

Cu inima plină de dragoste şi,credinţă mărturisesc dorinţele sufletului meu: Vreau ca ţărănimea, stăpână pe veci pe ogoarele ce le-a dobândit, să le dea toată puterea de rodire în folosul ei şi al binelui obştesc.

Vreau ca muncitorimea, credincioasă patriei, sâ-şi afle-soarta tot mai prosperă într*o viaţă de armonie şi de dreptate socială.

Vreau ca, în hotarele României Mari, toţi fiii buni ai ţării, fără deosebire de religie şi de naţionalitate, să se folosească de drepturi egale cu ale tuturor Românilor, ca să ajute

cu toate puterile statul în icare Cel-de-Sus a rânduit să trăească împreună cu noi.

Vreau ca Românii din toate straturile sociale, însufleţiţi de năzuinţa unei depline

nfrăţiri naţionale^ să se folosească toţi de legitima ocrotire a statului.

Vreau ca în timpul' domniei Mele, printr'o întinsă şi înaltă desvoltare culturală, patria

noastră să-şi îndeplinească menirea de civilizaţie ce-i revine în renaşterea Orientului european după atâtea veacuri de cumplite sbuciumări.

Sunt sigur că, în îndeplinirea marei noastre datorii, vaiu avea sprijinul tuturor bunilor fii ai ţării, nedespărţiţi' în gând şi în faptă în jurul tronului.

Acestei sfinte misiuni, în neclintită unire cu poporul nostru, voiu închina toate puterile melede om şi de Rege şi asupra ei chem în această zi solemnă de înălţare sufletească, binecuvântareacelui A-Tot-Puternic.

FERDINAND I