ROMA V - TABULARIUM (FORUM ROMANUM)

Tabularium era o construcție specială cu rol de arhivă și de sediu pentru un număr de birouri. Pe timpul de început al republicii arhivele de stat s-au păstrat în templul lui Saturn.

Noul Tabularium s-a construit pe timpul dictatorului Sulla (82-79 e.A), cu cheltuiala consulului Quintus Lutatius Catullus. Edificiul a fost reconstruit și apoi renovat pe timpul împăratului Claudius, în anul 46 e.N. Printre arhivele ce cuprindeau tratate de stat (tabulae), decrete și legi, mai trebuiau adăpostite aici și vechile legi romane înscrise pe plăci de bronz, de unde a provenit și numele de Tabularium al noii construcții.

A fost amplasat în extrema vestică a Forum-ului Roman și pe panta estică a Capitoliului, cu fața orientată în lungul Forum-ului și spre viitorul Colosseum. El a umplut depresiunea ce exista între cele două culmi ale Capitoliului, Arx și Roca Tarpiană (Capitolium), într-o poziție inferioară templului lui Jupiter Optimus Maximus, marele templu aflat pe Capitoliu. Masivul și austerul edificiu, Tabularium, închidea Forum Romanum pe latura lui de vest. Orientarea Tabulariului s-a făcut în raport cu basilica Aemilia (Emilia) care reprezenta, în acea vreme, cea mai importantă construcție din for. Axele lungi ale celor două clădiri sunt perpendiculare.

Lucrat din peperin (rocă vulcanică de găsit separat în tuful vulcanic, de culoare maro sau gri) și în stil opus quadratus (adică cu blocuri paralelipipedice prelucrate), avea un aspect  auster și maiestos. S-au păstrat numai două nivele pe o lungime de 73,60 de metri.

In raport cu platforma Caitoliului, Tabulariumul avea două caturi. Către for, cele două caturi, dintre care s-a păstrat numai unul, ridicate deasupra unor substricții monumentale, înalte de 15 metri, erau descrise prin câte 11 arce monumentale decorate cu coloane angajate. Nivelul cel mai de jos se află sub platforma Capitoliului, așa că se poate vedea numai dinspre Forum. Prezintă spre acea parte o fațadă sobră, masivă și austeră, ca de fortăreață. Avea o singură intrare și ferestre mici. La cel de al doilea etaj se disting arcuri mari, separate de semicoloane dorice, fără rol de portanță. Din acest nivel se păstrează numai parțial. La cel de deasupra, deschis și el spre Forum, se găseau coloane corintice, dar acel nivel a dispărut. Fațada  originară, care avea trei nivele, fiecare lucrat în alt stil, a influențat și construcția altor monumente ulterioare, precun Colosseum-ul.

Tabulariumul oferă primul exemplu de sintezsă a ordinului cu arcul. Această nouă folosire a ordinului anunță soarta sa viitoare de construcție, adică pierderea sensului constructiv și transformarea sa într-un procedeu decorativ. Totuși, în cazul Tabulariumului, coloanele angajate îndeplineau un rol de contrafort, preluînd împingerile bolților galerieic. Coloanele angajate, de ordin doric, au fost constituite din tamburi cu un număr sporit de caneluri (patrusprezece în loc de zece) și un entasis puțin pronunțat. Faptul le accentuiază plasticitatea.
Este posibil ca etajul superior al Tabulariului, orientat către for, fie că a existat inițial, fie că a fost adăugat pe timpul Flaviilor, să fi avut o galerie cu arce decorate cu o colonadă ionică. Lipsa certitudinii nu permite a se considera Tabulariul ca prototip al suprapunerii de arce îmbinate cu coloane, care va constitui motivul clasic al teatrelor și amfiteatrelr romane. Clădirea Tabulariului exercită până azi o puternică acțiune emoțională, ca urmare a caracterului său monumedntal și a calităților sale plastice.

EdificareaTabulariului a fost legată de reamenajarea întregușui Capitoliu. Cu acel prilej a fost reconstruit în piatră templul ars al lui Jupiter. In cconformitate cu tradiția, pentru porticul acestui templu ar fi fost aduse de la Atena coloanele uriașe aled templului Zeus Olimpianul (sec. al II- lea e.N).
 In interior Tabularium-ul este străbătut de o galerie cu bolta înaltă de 10,50 metri și lată de 7 metri, care comunică la uncapăt cu Scale Gemoniae. In camerele de jos, repartizate în patru grupe, se păstrau arhivele, iar în cele de sus era instalată administrația. După modelul Romei, s-a amenajat câte un Tabularium în fiecare capitală de provincie.

Tabularium, prin trăsături și materialul folosit, de culoare ternă, este un exemplu al severității arhitecturii repunlicane romane. Astăzi partea de jos a edificiului servește ca bază a Palatului Senatorial, cu fațada spre Piața Capitoliului. De altfel, Tabularium este singura construcție care ne-a parvenit din perioada republicană, în Forum.

Tabularium - Reconstituire

Pe timpul evului mediu edificiul a fost folosit ca depozit de sare,în partea superioară și ca închisoare, în partea inferioară. Din 1144 el a devenit sediul Primăriei Romei și al celui mai înalt reprezentant, Senatorul, responsabil de administrație, justiție și de interesele cetățenilor. Construcția Palatului senatorial medieval a durat între mijlocul sec.al 12-lea și ultima parte a sec.al 14-lea. Sub pontificatul lui Bonifacius al VIII-lea (1235-1303) s-a ridicat un turn în partea de nord a bătrânei construcții. Apoi, între 1250 și 1325 s-a construit partea principală a palatului senatorial pe ruinele antice încă robuste. Fațada principală a palatului, în sec.al 13-lea, era îndreptată spre apus, adică spre viitoarea piață a Capitoliului. Era compusă din trei galerii etajate, cu arcade în plin cintru și cu poartă înaltă și rotunjită, plasată spre dreapta. A urmat o perioadă de astuparea unor deschideri și de adăugiri de natură să transforme palatul într-o fortăreață, contraforturi și creneluri. Cu trecerea timpului aceste măsuri de apărare nu au mai fost necesare. Intre 1542-1554, Michel Angelo a proiectat scara dublă de la fațadă și alte modificări ale acesteia, modificări puse în operă și completate de alți doi arhitecți până la sfârșitul sec.al 17-lea (Giacomo della Porta și Martino Longhi cel Bătrân).

Pe latura dinspre Forum, eduficiul Tabularium-ului era mărginit de templul Concordiei, sore nord, de templul lui Vespasianus, la mijloc, și de Porticus Deorum Consentium, spre sud.

ROMA V - ALTARUL ZEULUI VULCAN (FORUM ROMANUM)



Un alt altar al lui Vulcan nu cel din Forum Romanum

Cultul zeului Vulcan, zeu al trăznetului anterior lui Jupiter, a avut, la Roma, rădăcini  foarte adânci în timp. Era pareonul fierarilor și armurierilor. Pentru zeu s-a amenajat un altar încă de pe timpul legendar al lui Romulus, timp pe când încă nu se conturase Forum Romanum. Amplasamentul său, săpat în tuf,  este venerabil prin faptul că aparține epocii regilor. Cu timpul el a fost încadrat de edificiile Forum-ului, astfel că în prezent este localizat în spatele Rostrelor și în fața templului lui Saturn. Piațeta din preajma altarului a primit numele de Vulcanal. Era o piață descoperită ceva mai ridicată decât Comitium și la apus de acesta. Se atribuie lui Romulus plantarea a doi arbori pe Vulcanal, arbori care au crescut atât de mari încât rădăcinile lor au ajuns târziu până la 90 de metri distanță.

La începuturile Romei, când Rostrele încă nu fuseseră amenajate, în acest loc se adresau populației regii și magistrații republicii. Se pare că această piațetă a fost locul adunărilor înainte de nașterea Forum-ului. Este greu să se determine cu precizie suprafața piațetei, știindu-se că în imediata apropiere s-a ridicat Templul Concordiei, templu retras către limita apuseană a viitorului Forum, la baza Capitoliului.

            Pe timpul republicii, ziua de 23 ,sau 25 august era consacrată sărbătorii Vulcanalia.

            In 1548, cardinalul Du Bellay a găsit lângă Arcul lui Septimis Severus o inscripție dedicată de Augustus yeului Vulcan, iar, în 1902, arheologul Boni a scos la lumină bazele primitive, tăiate în tuf, peste care era așezat altarul lui Vulcan.  

ROMA V - AUREUM MILLIARIUM (FORUM ROMANUM)

Conform celor relatate de Dio Cassius, Mila de aur (Aureum milliarium) s-a ridicat în Forum romanum, în anul 20 e.A, pe timpul amplelor lucrări întreprinse de Augustus pentru stabilizarea Tibrului.

Se afla lângă templul lui Saturn, între acesta și Rostre, dar fundația sa nu a fost determinată cu precizie. Se prezenta sub forma unei coloane din bronz aurit, sau sau a unei coloane de marmură acoperită cu ornamentații din bronz aurit.  Un fragment de bază din marmură, cu friză sculptată cu palmete și crini este presupusă a fi aparținut monumentului. Dar circumferința care ar rezulta prin prelungirea acelui segment de cerc pare a fi exagerată ca mărime pentru un astfel de monument. Ea este tituși prezentată astăzi drept postamentul coloanei miliare, deși nu este ceva bine stabilit.

Ea simboliza punctul de plecare al tuturor distanțelor din imperiu. In realitate distanțele s-au măsurat de la una din porțile orașului, de la o poartă care era îndreptată spre direcția dorită. Din această cauză exista o diferență de o milă între distanța consemnată pe pietrele miliare și cea reală.

Constantinopol - piatra Milion

Este posibil ca existența acestui punct 0 să fi generat și expresia că toate drumurile duc la Roma. De altfel informațiile autorilor antici despre monument sunt foarte rare și needificatoare, ele putând da naștere multor interpretări. Deși s-a găsit în imediată apropiere față de Ombilicus urbi și avea o destinație foarte asemănătoare, cele două monumente nu trebuie confundate.

Despre dimensiunile monumentului și despre inscripțiile ce le-ar fi putut purta se emit încă multe ipoteze. Una dintre ele susține că ar fi avut un diametru de 1,15 metri și o înălțime de 3 metri. O alta presupune că pe coloană s-ar fi aflat notate principalele orașe ale imperiului și distanțele până la ele. Există și presupunerea că pe monument nu s-ar fi găsit decât numele și titlul împăratului.

Mila de aur a reprezentat punctul de întâlnire al celor ce au participat la complotul lui Otho, la 15 ianuarie 69 e.N, pentru asasinarea împăratului Galba. După asasinat Otho a devenit împărat prin proclamarea sa de către pretorienii corupți cu bani și promisiuni.

In Constantinopol s-a plasat un monument asemănător, de mai mici dimensiuni, care să marcheze măsurarea distanțelor din această nouă capitală a imperiului. Acel punct 0 este numit milion și se găsește în imediata vecinătate a bisericii Sfânta Sofia.