ROMA - BISERICA SANT ' ANDREA AL QUIRINALE

Este un edificiu cu totul ieşit din comun, o soluţie constructivă pe care şi-o putea permite numai un geniu şi un titan al arhitecturii. Biserica este amplasată pe Via del Quirinale, peste drum de aripa prelungă a palatului Quirinale şi foarte aproape de biserica San Carlo alle Quattro Fontane şi de intersecţia cu acelaşi nume.

San Carlo alle Quattro Fontane, edificată de Borronini şi Sant 'Andrea al Quirinale, edificată de Bernini sunt ilustrarea diferenţei dintre vederile a două genii opuse. Faţada de la Sant 'Andrea se deschide cu un pridvor rotunjit şi poartă sub o coroană blazonul cardinalului Camillo Pamphili, nepotul papei Innocentius al X-lea, cel care a comandat edificiul în 1658 (terminat în 1698).

Ca şi la San Carlo interiorul este conceput pe un plan eliptic, dar aici el are axa mică între intrare şi un cor impozant. Deci elipsa este aşezată pe lat şi înconjurată de pilaştri puternici care cuprind capele laterale rectangulare şi ovale. Falsul portic al corului accentuează tensiunea spaţială care rezolvă toată originalitatea edificiului, care pare mult mai vast decât este în realitate.

Bernini, care a realizat probabil aici biserica sa cea mai importantă, a produs efecte foarte bogate, asociind marmura colorată cu aurituri şi stucaturi, toate distribuite cu măiestrie. Capelele sunt decorate cu tablouri de maeştri. Gloria aurită, plasată deasupra altarului principal, este luminată printr-un „transparent“. Acesta aminteşte că Bernini era pasionat de decorurile teatrale.

Atât Bernini cât şi Borromini au dat naştere unor edificii religioase cu totul ieşite din comun, chiar bizare, unde au lăsat frâu liber imaginaţiei şi au fost acceptaţi de clerici.

ROMA - BISERICA SANTA MARIA IN TRASTEVERE

Lăcaşul este plasat central în cartierul Trastevere. Pe locul său a apărut în anul 38 e.A. un izvor de ulei care nu a curs decât o singură zi.  Mai târziu creştinii s-au folosit de legendă considerând că era un semn dat de divinitate ce anunţa răspândirea învăţăturilor lui Christos în toată lumea.

Papa Callistus (217-222 e.N) a ridicat un prim loc de cult, dar Julius I-ul (337-352 e.N), papă constructor, a ridicat o veritabilă biserică pe acelaşi loc. In sec. al 9-lea, Grigore al V-lea a transformat edificiul pentru a-l dota cu o criptă în care a depus relicvele unor personaje sfinte: Callistus, Cornellius şi Calepodus.

Biserica actuală datează din sec. al 12-lea, de pe timpul pontificatului agitat al lui Innocentius al II-lea, care a domnit într-o Romă intrată pe mâna revoluţionarilor.

Clopotniţa de la faţadă aparţine tot sec. al 12-lea. In vârful său poartă o mică nişă ornată cu un mozaic în care figurează Fecioara cu Pruncul, cărora le este dedicată biserica. Fecioara cu Pruncul sunt celebraţi şi de un mozaic al faţadei (sec.12-13). De o parte şi de alta personajelor centrale din mozaic se îndreaptă personaje feminine.

Statuile de pe porticul de la intrare au fost create şi plasate în sec. 17-18. In sec. al 19-lea, sub papa Pius al IX-lea, s-au redeschis ferestrele de la faţadă şi s-au adăugat picturi.

Frumosul plan basilical, conceput în sec. al 12-lea, se păstrează. Ca la toate edificiile romane ale evului mediu coloanele care despart navele au fost recuperate de la monumente antice, toate prevăzute cu capiteluri proprii. In sec. al 19-lea, papa Pius al IX-lea a îndepărtat figurile de divinităţi egiptene care le ornau, aşa că le-a mai scăzut din valoare. Antablamentul cornişei este realizat din fragmente de la monumente antice dispărute. Din sec. al 17-lea plafonul este o frumoasă operă a lui Dominiquin.

De foarte mare valoare sunt mozaicurile care aparţin sec. al 12-lea şi ornează arcul triumfal şi calota absidei. In acea perioadă romană, influenţa bizantină se remarca încă în arta mozaicului.

Mai jos, între ferestre şi baza arcului triumfal, mozaicurile au fost create de Pietro Cavallini (la sfârşitul sec. al 13-lea). A realizat o operă de mare fineţe, reprezentând într-un medalion pe Fecioara cu Pruncul între Sfinţii Petru şi Pavel şi cardinalul Stefaneschi, cel care a comandat opera.

Se mai observă tronul episcopal din marmură în partea din spate a absidei (sec.12), iar în faţa corului o inscripţie indică amplasamentul izvorului legendar de ulei.

Printre alte bogăţii ale bisericii se mai poate aminti Capela Altemps cu stucatură şi fresce ale artei din Contra-Reformă, frumosul plafon cu casete din transept, care are în centru un baso-relief din lemn aurit şi pictat. Baso-relieful are drept subiect Adormirea Maicii Domnului. Trebuie amintite şi două mozaicuri antice foarte fine, plasate în vestibulul sacristiei, Capela Avila încoronată de o cupolă care este o operă exuberantă a lui Antonio Gherardi (sec.17) şi un tabernacol de Mino de Fiesole de la sfârşitul sec. al 15-lea.

In faţa bisericii, Piazza Santa Maria in Trastevere este un loc dintre cele mai fermecătoare ale cartierului, foarte animat şi completat de o fântână reamenajată de Bernini în 1659.

ROMA - BISERICA SANTA CECILIA IN TRASTEVERE

Se găseşte în cartierul Trastevere în apropiere de cotul Tibrului după ce acesta depăşeşte insula Tiberina. In faţa bisericii se desfăşoară o curte înflorată care are în centru un mare vas antic.

Un prim sanctuar dedicat Sfintei Cecilia s-a organizat într-o casă privată care exista încă din sec. al 5-lea e.N. Papa Pascal I-ul (817-824) a construit pe acel amplasament o biserică. Aceea a fost foarte remaniată în secolele 16, 18 şi 19. In dreapta edificiului se înalţă o frumoasă campanilă din sec. al 12-lea. Faţada a fost refăcută în sec. al 18-lea, dar pridvorul din sec. al 12-lea, împreună cu coloanele antice şi friza din mozaic au fost păstrate.

Interiorul, văduvit de aspectul său medieval, a păstrat totuşi mozaicul plasat, pe timpul lui Pascal I-ul, în absidă, în sec. al 9-lea. Influenţa bizantină care impregna mozaicurile romane în secolele anterioare este aici încă sensibilă în modul de prezentare al personajelor. Răzbate totuşi gustul roman pentru vivacitate şi culori frumoase. Papa Pascal I-ul este prezent în tabloul mozaical unde are cu un nimb de formă pătrată de culoare bleu. Cu un astfel de nimb era reprezentat un ierarh încă în viaţă.

Baldachinul, ciborium, care acoperă altarul principal, este opera lui Arnolfo di Cambio (1293). Este cu opt ani posterior faţă de ciborium-ul pe care acelaşi artist îl executase pentru basilica Sfântul Paul din afara zidurilor. El denotă o oboseală a artei făuritoriului şi influenţa operelor antice (în unghiul posterior stânga, statuia ecvestră a unui sfânt evocă pe cea a lui Marcus Aurelius plasată în piaţa Capitoliului).

Sub altar se găseşte frumoasa sculptură a lui Stefano Maderno (1599) care evocă istoria legendară a Sfintei Cecilia. Papa Pascal I-ul (817-824) a săpat cu disperare cimitirele creştine pentru a găsi rămăşiţele Sfintei Cecilia şi a fost îndreptat de un vis. A găsit corpul sfintei repauzând alături de soţul ei Sfântul Valerian, în catacomba Sfântul Callixtus de pe Via Appia. El a dispus transportarea rămăşiţelor şi aşezarea lor sub altarul bisericii. Şapte secole mai târziu, sub pontificatul lui Clement al VIII-lea, cardinalul Sfondrati a întreprins modificarea corului bisericii. In cursul lucrărilor au apărut sarcofagele. Corpul sfintei a fost descoperit într-o poziţie în care l-a reprezentat Maderno.

Cardinalul a dorit să renoveze şi mica încăpere, din dreapta bisericii, venerată ca loc al martiriului Ceciliei. Lucrările au relevat existenţa multor ţevi în perete, identificate drept cele care au servit la supraîncălzirea spaţiului în care Cecilia trebuia să se sufoce. Salvată de un trandafir miraculos s-a trecut la tăierea capului, după care, se spune că a agonizat trei zile.

Cardinalul l-a însărcinat pe Guido Reni să picteze decapitarea Sfintei, tabloul fiind plasat sub altar.

In biserică există şi mormântul cardinalului Rampolla. Este vorba de o compoziţie teatrală din 1929, în care este prezentat cardinalul liberalist care a permis construcţia criptei. Cripta a fost amenajată între 1899-1901 în stil bizantin. In spatele ferestrei confesionalului au fost aşezate mai multe sarcofage printre care şi cel al Sfintei Cecilia şi al Sfântului Valerian. Cripta s-a amenajat printre vestigiile casei antice în care s-a organizat primul sanctuar dedicat sfintei. Aici se poate vedea o sală străpunsă de şapte silozuri de grâu (cămări), apoi o sală în care sunt expuse sarcofage şi inscripţii, un baso-relief reprezentând pe zeiţa Minerva, datând din sec. al 2-lea e.A., plasat într-o mică nişă şi o coloană tot din timpul Republicii.

O capodoperă a picturii romane din evul mediu este Judecata de Apoi, plasată odinioară pe partea din spate a peretelui faţadei bisericii, dar care a fost mutilată în sec. al 16-lea. Din această operă a lui Pietro Cavallini (1293) a rămas totuţi o bună parte. Se remarcă perfecta distribuire a umbrelor şi luminii, expresia nuanţată a fiecărui personaj şi armoniosul rafinament al culorilor. Opera se poate vizita cu respectarea unui orar foarte strict şi scurt în zilele de marţi şi joi.