Lăcaşul este plasat central în cartierul Trastevere. Pe locul său a apărut în anul 38 e.A. un izvor de ulei care nu a curs decât o singură zi. Mai târziu creştinii s-au folosit de legendă considerând că era un semn dat de divinitate ce anunţa răspândirea învăţăturilor lui Christos în toată lumea.
Papa Callistus (217-222 e.N) a ridicat un prim loc de cult, dar Julius I-ul (337-352 e.N), papă constructor, a ridicat o veritabilă biserică pe acelaşi loc. In sec. al 9-lea, Grigore al V-lea a transformat edificiul pentru a-l dota cu o criptă în care a depus relicvele unor personaje sfinte: Callistus, Cornellius şi Calepodus.
Biserica actuală datează din sec. al 12-lea, de pe timpul pontificatului agitat al lui Innocentius al II-lea, care a domnit într-o Romă intrată pe mâna revoluţionarilor.
Clopotniţa de la faţadă aparţine tot sec. al 12-lea. In vârful său poartă o mică nişă ornată cu un mozaic în care figurează Fecioara cu Pruncul, cărora le este dedicată biserica. Fecioara cu Pruncul sunt celebraţi şi de un mozaic al faţadei (sec.12-13). De o parte şi de alta personajelor centrale din mozaic se îndreaptă personaje feminine.
Statuile de pe porticul de la intrare au fost create şi plasate în sec. 17-18. In sec. al 19-lea, sub papa Pius al IX-lea, s-au redeschis ferestrele de la faţadă şi s-au adăugat picturi.
Frumosul plan basilical, conceput în sec. al 12-lea, se păstrează. Ca la toate edificiile romane ale evului mediu coloanele care despart navele au fost recuperate de la monumente antice, toate prevăzute cu capiteluri proprii. In sec. al 19-lea, papa Pius al IX-lea a îndepărtat figurile de divinităţi egiptene care le ornau, aşa că le-a mai scăzut din valoare. Antablamentul cornişei este realizat din fragmente de la monumente antice dispărute. Din sec. al 17-lea plafonul este o frumoasă operă a lui Dominiquin.
De foarte mare valoare sunt mozaicurile care aparţin sec. al 12-lea şi ornează arcul triumfal şi calota absidei. In acea perioadă romană, influenţa bizantină se remarca încă în arta mozaicului.
Mai jos, între ferestre şi baza arcului triumfal, mozaicurile au fost create de Pietro Cavallini (la sfârşitul sec. al 13-lea). A realizat o operă de mare fineţe, reprezentând într-un medalion pe Fecioara cu Pruncul între Sfinţii Petru şi Pavel şi cardinalul Stefaneschi, cel care a comandat opera.
Se mai observă tronul episcopal din marmură în partea din spate a absidei (sec.12), iar în faţa corului o inscripţie indică amplasamentul izvorului legendar de ulei.
Printre alte bogăţii ale bisericii se mai poate aminti Capela Altemps cu stucatură şi fresce ale artei din Contra-Reformă, frumosul plafon cu casete din transept, care are în centru un baso-relief din lemn aurit şi pictat. Baso-relieful are drept subiect Adormirea Maicii Domnului. Trebuie amintite şi două mozaicuri antice foarte fine, plasate în vestibulul sacristiei, Capela Avila încoronată de o cupolă care este o operă exuberantă a lui Antonio Gherardi (sec.17) şi un tabernacol de Mino de Fiesole de la sfârşitul sec. al 15-lea.
In faţa bisericii, Piazza Santa Maria in Trastevere este un loc dintre cele mai fermecătoare ale cartierului, foarte animat şi completat de o fântână reamenajată de Bernini în 1659.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu