CRAIOVA - BRAZDA LUI NOVAC

            

       Teritoriul de nord-vest al Craiovei a fost străbătut, în urmă cu 1700 de ani de un val de apărare roman din pământ, de lungime impresionantă. Prin tradiție Valul roman a fost numit Valul lui Traian, sau Troianul sau, în final, Brazda lui Novac. Valul intra în Craiova dinspre satul Mofleni și traversa actualul oraș, spre nord-est, până dincolo de calea ferată Craiova-Timișoara.

       Aceast val de apărare roman pornea, la începuturi, din sud-vestul Olteniei, de la ostrovul Corbului  (lângă Drobeta-Tr. Severin) și mergea spre nord-est, urmând, în general, linia de demarcație dintre dealurile subcarpatice și câmpie, până la Brăila. De acolo traversa sudul Bsarabiei, tot pe direcția nord-est, până la nistru

       Nu se cunosc dimensiunile lui, în secțiune, în momentul amenajării, dar în prezent, respectiv în ultima sută de ani, are lățimea de treizeci de metri și înălțimea de trei metri. Pe latura de nord a Valului, de unde puteau veni atacatorii barbari, era săpat un șanț cu lățimea de 10 metri și adâncimea de doi metri. Trebuie ținut seama că aceste dimensiuni de profil sunt rezultatul ubei tasări de aproape două milenii, la începuturi ele fiind cu mult mai impresionante.

        Din loc în loc, romanii amenajaseră turnuri de observație. Unul a fost identificat în preajma Craiovei, pe dealul Bucovăț, apoi altul la Sărbătoarea, la o distanță de circa 5-6 Km de celălalt. In oraș Valul trecea pe lângă cimitirul și biserica Sineasca, apoi în lungul str. Brazda lui Novac și ajungea la Bariera Vâlcii, unde a fost tăiat de complexul de cale ferată. De acolo, după ce întretaie Drumul Muierii se îndreaptă spre Olt și, mai departe, traversează Muntenia până la Brăila. Distanța totală Valului este de circa 700 de Km.

       Odată cu dezvoltarea orașului Valul a dispărut, dar în cartierul Brazda lui Novac de astăzi era încă vizibil, în anul 1845. Această mare lucrare de apărare a fost săpată pe timpul domniei lui Constantin cel Mare (306-337 e.N). Execuția Valului trebuie pusă în legătură cu intențiile noi de extinderea imperiului și de apărare împotriva barbarilor tot mai insistenți.

Strada Brazda lui Novac s-a numit un timp, până după cel de al doilea război mondial, str. Mărgăritar. Pe atunci era o stradă lungă, mărginită de case mărunte, scunde și chiar sărăcăcioase, toate cu grădini întinse, In anii 1960 și 1970 peste întinderile grădinilor și prin demolarea caselor de pe ambele părți, s-a creat marele cartier de blocuri Brazda lui Novac. Dinspre nord spre centrul orașului, artera s-a dezvoltat pe patru benzi de circulație, până aproape de intersecția cu strada Partizanilor (1989) și întâlnirea cu str. Constantin Brâncuși.

CRAIOVA - LICEUL REGINA ELISABETA

       

In anul 1928 s-a edificat clădirea impozantă a “Liceului de fete Regina Elisabeta”, clădire rămasă “pe roșu” până după cel de al doilea război mondial, până în deceniul al 6-lea, când era deja sediul Facultății de Agronomie și, apoi, al Institutului Agronomic, cu facultăți de Agronomie ,Horticultură și Mecanizarea Agriculturii. Edificiul se află cu fațada spre grădina Mihai Bravul, pe latura de sud-est a unei piețe alăturate grădinii, dar despărțită de grădină prin strada Mihai Bravul și de str. Libertății. Intre cele două străzi este cuprinsă o suprafață florară, având în centru statuia de bronz a lui Tudor Vladimirescu (1960), așezată pe un soclu înalt, placat cu marmură alb-roșietică.

Rușii au intrat în Craiova în 26-27 august 1944, după trădarea regelui Mihai a alianței cu Germania și sfidarea măsurilor întreprinse de marteșalul Ion Antonescu pe linia obținerii unui armistițiu avantajos cu sovieticii.

Rușii au avut atitudine de cuceritori nu de aliați pe frontal de vest. Ei au ocupat, în Craiova, Palatul de Justiție, pe lângă alte locaruri publice, printre care și clădirea Liceului “Frații Buizești”. Instituțiile juridice au fost obligate să părăsească Palatul de Justiție și să se mute, în condiții mult inferioare, în clădirea Liceului “Regina Elisabeta”, unde au stat în jur de doi ani. Este probabil ca în aceeași clădire să se fi mutat și Baroul de avocați, alături de instanțele de judecată. Noul regim care era pe cale a se instaura nu a mai acordat vechiul respect “burghez” instituțiilor judecătorești, considerându-le o anexă a regimului politic. Justiția craioveană nu s-a mai reîntors definitiv în fostul său palat.

CRAIOVA - CĂRĂMIZI ROMANE

             

Cărămizi de proveniență romană s-au găsit în temeliile bisericii și ale chiliilor mănăstirii Coșuna (com. Mofleni), din vestul Craiovei. Mănăstirea s-a ctitorit pe malul răsăritean al Jiului, pe suprafața pe care s-a ridicat cetatea romană Pelendava, cetate consemnată pe harta de proveniență romană, Tabula Peutingeriana. Cărămizi de aceeași proveniență s-au mai găsit în “visteriile” cișmelelor ce se aflau sub coasta pe care dăinuie biserica Sf. Dumitru, loc numit “cele șapte fântâni”, la Fântâna Popova de pe “drumul Diului” (drumul Vidinului, în cartierul Romanești de astăzi), pe locul de azi al Hotelului Minerva. Pe locul hotelului s-au mai descoperit, la săparea fundațiilor, galerii despre care s-a presupus a fi de origine romană, dar cercetările nu s-au continuat. Alte surse presupun că acele galerii ar fi, totuși, de proveniență medievală. Ele au fost depistate și în jurul anului 1980, când s-a amenajat Crama Minerva, cu intrarea prin str. 24 februarie (str. Nicolăescu-Plopșor după 1990), adică prin spatele hotelului.

In temeliile  vechii clopotnițe a bisericii Sf. Dumitru a fost  găsită o cărămidă romană ștampilată cu inițialele NM, ștampila unui “Numerus Maurorum”, unitate auxiliară romană cu componenți din Muritania, provincia romană din nordul Africii, care cuprindea nordul Algeriei  și Marocului de astăzi.
Unitățile auxiliare din armata romană, numite “numerus” erau formate atât din pedeștri cât și din cavaleriști. Ele aveau rol de unități de susținere a efortului militar, în special pentru amenajări și construcții în spatele și în ajutorul trupelor combative, sau pe teritoriile cucerite. Prin prezența și lucrările lor contribuiau la consolidarea ocupației romane. La Răcari, la circa 30 de Km de Craiova a staționat, un timp, o unitate auxiliară similară, care a construit un mic castru. Aceea și-a inscripționat cărămizile cu inițialele NME (litera E semnifica termenul de ecvestră). “Numerii” erau formațiuni de de trupe neregulate, recrutate de romani din ținuturi mai puțin romanizate ale imperiului și care își păstrau armamentul și modul lor de luptă. Numai comandanții erau romani.
Faptul că s-au găsit la Craiova câteva cărămizi cu inițialele NME denotă legătura dintre unitatea de la Pelendava cu cea de la Răcari, sau trimiterea unui detațament de luptători de la Răcari pentru paza și pentru lucrări la Pelendava. Cărămizi provenite din castrul Pelendava au mai fost găsite și în temeliile unor vechi clădiri civile din Craiova.