ROMA - BIBLIOTECA CAPITOLINA XXXX

                 

  Biblioteca Capitoliului (Bibliotheca Capitolna) a existat pe Capitoliu, dar despre ea nu se știe nimic mai mult decât că a dispărut prtntr-un incendiu sub domnia împăratului Commodus (180-192 e.N) și că nu a mai fost reconstruită.

Această bibliotecă a fost, probabil, fondată de împăratul Traian, sau cu siguranță pe timpul dinastiei Antoninilor. Edificiul a fost împărțit în două secțiuni, asemănător altor biblioteci ale Romei. O secțiune era destinată literaturii latine, iar cealălaltă cărților grecești.

Biblioteca Capitolină a făcut, probabil, parte din Atheneum-ul ridicat de împăratul Hadrianus (117-138 e.N), stabiliment care a devenit o universitate cu scurgerea timpului.

După optsrezece secole Biblioteca Capitolia a renăscut în anul 1872, având alături, în strânsă colaborare, Comisia Arheologică Comunală și publicația “Comisiei Arheologice Comunale ”. Biblioteca are acum sediul pe Capitoiliu, în Palatul Conservatorilor, alături de Direcția Muzeelor Capitoline, cu un patrimoniu de 16.000 de volume și 300 de periodice, din care 110 active.

ROMA - BIBLIOTECA LUI ASINIUS POLLIO XXXX

Biblioteca lui Asinius Pollio (Bibliotheca Asini Pollionis), a fost construită în anul 38 e.A, devenind prima bibliotecă publică din Roma.

Gaius Asinius Pollio (Asinius Pollion) (76 e.A.-4 e.N.) a fost un om politic și militar de la sfârșitul Republicii și din timpul domniei lui Augustus, orator, istoric și poet, membru al ginții plebeiene a Asinii-lor. A fost prieten al poetului Catullus. Istoricul Velleius Parteculus l-a așezat între spiritele cele mai distinse al epocii sale. Valerius Maximus l-a citat drept un frumos exemplu al unei bătrâneți robuste.

Proiectul lui Caesar de a înfiinţa o Bibliotecă a Romei, a fost reluat de către Asinius Pollio (proiect care încolțise în mintea lui Caesar după exemplul Bibliotecii din Alexandria, la a cărei incendiere participaseră trupele sale). Asinius Pollio a folosit prada acumulată cu ocazia victoriei lui asupra parților pentru a restaura Atrium Libertatis, de la templul Libertății de pe colina Aventin, templu care adăpostea odinioară arhivele cenzorilor. Aici a instalat prima bibliotecă publică romană, în anul 38 e.A, bibliotecă divizată în două secțiuni, una greacă și una latină, conform programului lui Caesar. El a fixat astfel planul general al tuturor bibliotecilor publice romane, care urmau a fi construite mai târziu, adică a influențat planul de organizare. Există mărturii că acest templu a adăpostit odinioară arhivele cenzorilor. Departe de a se limita la o linie pur utilitară, Pollio a elaborat și un program iconografic, vizând creșterea valorii edificiului și celebrarea marilor figuri ale culturii grecești și romane.

A luat parte și la marile lucrări de renovare a Romei, inițiate de Augustus.

Cu ocazia amenajării bibliotecii și-a expus colecțiile de artă, bogate în statui grecești. A făcut cunoscute operele bibliotecii prin recitări și lectură publică, modalități devenite curând la modă.

A deținut lucrările lui Aristotel, reeditate recent, darși lucrări de poezie romană. Biblioteca a servit și ca muzeu general de de artă.

Arta sa oratorică a fost mult apreciată, astfel că Seneca l-a plasat la nivelul lui Cicero, în ciuda diferențelor de stil.

ROMA - BIBLIOTECA TEMPLULUI LUI APOLLO DE PE PALATIN XXXX

           După ce Asinius Pollio a dat Romei prima bibliotecă publică prin efort financiar propriu, cele care au urmat au fost ridicate de împărați pe cheltuiala proprie, sau a statului. Diferitele biblioteci construite de împărați pot fi clasificate după ansamblurile monumentale în care au fost cuprinse. O bibliotecă publică romană nu s-a prezentat niciodată ca un edificiu izolat și autonom, ci a făcut parte, în mod necesar, dintr-un complex arhitectural cu funcțiune bine definită. De la Augustus, la Diocletianus, s-a observat evoluția topografică a bibliotecilor, de la asocierea pe lângă temple (servind uneori ca locuri pentru arhive, sau pentru publicații ale documentelor oficiale) și sfârșind prin a fi incluse sistematic în termele imperiale.

Biblioteca atașată Templului lui Apollo de pe Palatin (Bibliotheca Apollinis Palatini) a fost înființată de împăratul Augustus în partea de sud Templului lui Apollo de pe Palatin, templu dedicat de el, în anul 28 e.A.

Această primă bibliotecă cu adevărat publică a subliniat dubla ambiție a împăratului. Prima era de natură arhitecturală, vizând de a da Romei edificii de prestigiu după modelul Pergamului și Alexandriei. Cea de a doua ambiție era culturală și politică, în măsura în care biblioteca publică dădea împăratului o formă de control asupra vieții intelectuale și literare.

Ea a mai fost cunoscută sub numele de Biblioteca Palatină (Bibliotheca Palatina) și a dispus de un spaţiu suficient de mare pentru a găzdui chiar ședințele Senatului roman.

Biblioteca a avut două secții, una pentru lucrări grecești și una pentru cărți latine. Pe  pereții bibliotecii au fost atașate portrete, în medalion, ale unor autori celebri.

Biblioteca a fost complet reconstruită de împăratul Domitianus un secol mai târziu. Au rămas puține vestigii de la acest edificiu.