In parcul Universităţii, nu departe de poarta ei monumentală şi puţin spre nord-vest, pe marginea colinei ce domină Cornul de Aur, se înalţă un turn robust, asemănător unui „turn de apă“, adică cu o parte superioară mai îngroşată peste care se mai ridică încă o structură ascuţită. Este numit Turnul Baiazid ca şi piaţa din apropiere. Datează din anul 1828.
Pe acelaşi amplasament se înălţase odinioară un turn bizantin, numit Tetratsiyon. Turcii au construit târziu, pe acelaşi loc, un turn de lemn în 1749. Turnul dovenise o cerinţă imperioasă pentru supravegherea izbucnirii incendiilor, într-o perioadă când majoritatea locuinţelor capitalei aveau structuri, pereţi, acoperişuri şi placaje exterioare din lemn. Turnul a căzut victimă unui incediu după numai câţiva ani, în 1756. Acela a fost înlocuit repede pe acelaşi amplasament. Lucrarea a executat-o arhitectul de origine armeană, Krikor Baylan, primul arhitect otoman care a studiat Artele Frumoase la Paris.
Turnul, comandat de Huseyin Ağa a primit numele popular de „cabană” sau de „turnul Harika”. Cuvântul Harika însemnând „incendiu”, în limba turcă. La începutul sec.al 19-lea, în 1826, turnul lui Krikor a fost incendiat în cursul unei revolte a ienicerilor.
Doi ani mai târziu, în 1828, pe acelaşi loc al turnurilor de lemn a fost ridicat un altul de piatră, sub conducerea fratelui lui Krikor, Senekerin Baylan, la cererea sultanului Mahmud al II-lea. Noul arhitect a dat turnului cel nou trăsături baroce.
Turnul de piatră a fost dotat la început, în partea de sus, numai cu un planşeu cu cameră de supraveghere, cu o suprafaţă de cieca 50 de metri patraţi. Încăperea dispunea în jur de 13 ferestre cu arcuri ronde. La începuturi turnul a avut un acoperiş conic din lemn. In 1849 turnului i s-au adăugat încă două planşee cu plan octogonal şi ferestre circulare. Unul dintre nivele era destinat supravegherii, cel de al doilea pentru tobe de semnalare fonică, iar cel de al treilea pentru înălţarea drapelelor. Ziua focul era semnalat prin bătăile tobelor, iar noaptea prin aprinderea de lămpi colorate. Numărul de tobe şi culorile lămpilor indicau zona şi cartierul unde se semnala incendiul.
In 1889, deasupra acoperişului s-a ridicat un stâlp indicator din metal, înalt de 13 matri. Acum se urcă pe o scară cu 256 de trepte. Tuirnul a fost deteriorat parţial de cutremurul din 1889, dar reconstituirea nu a durat mult.
Inainte de apariţia turnului Turnului lui Baiazid, supravegherea izbucnirii incendiilor s-a făcut dintr-un minaret al Moscheei lui Soliman (Sűleymanie Camîi). Turnul are însă cu 85 de metri.
Până în anul 1923 un număr de 20 de pompieri staţionau lângă turn. In 1997, structura a suferit o restaurare completă, pentru a-şi continua existenţa şi o nouă utilitate.
La nivelul maxim al turnului, devenit emblematic pentru metropolă, se ajunge urcând scarăa cu trepte de lemn. Efortul merită pentru panorama pestriţă oferită asupra oraşului şi a apelor Cornului de Aur. Turnul serveşte acum drept staţie meteorologică. Seara, în vârful turnului se aprinde o lumină a cărei culoare indică starea timpului de a doua zi: albastru – timp frumos, verde – ploaie, galben – ceaţă şi roşu – zăpadă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu