Atlatl (pe care putem a-l numi “propulsor”), este o unealtă de vânătoare cu mare extindere în preistoria umană. Era destinat a propulsa o armă ascuţită, precum o suliţă, o lance, sau săgeată grea, la distanţă mare şi cu o forţă crescută. Se folosea cu predilecţie la vânătoarea animalelor mari, precum mamuţii.
Propulsorul era un dispozitiv ce permitea creşterea viteza iniţială şi deci distanţa de parcurs sau puterea de penetrare a unui proiectil. El era constituit, în general, dintr-un baston care avea la un capăt o croşetă, sau un mic căuş ieşit în afara axei bastonului. În acea croşetă, sau în acel căuş se fixa coada suliţei de aruncat şi printr-o mişcare puternică a braţului era aruncată spre ţintă. După fiecare aruncare în croşetă sau căuş se aşeza o nouă armă ascuţită de aruncat.
Propulsorul (Atlatl) prelungea braţul uman şi îi multiplica forţa de aruncare. Această invenţie a hominizilor vânători-culegători a sporit radical şansele lor de supravieţuire, prin creşterea victoriilor în procurarea hranei animale. Forţa crescută a armelor ascuţite şi creşterea distanţei de la care puteau fi lansate au avantajat pe oamenii primitivi în lupta de la distanţă şi în urmărirea animalelor mari. Există unele aprecieri că vânătoarea eficace a mamuţilor a dus la dispariţia lor pe timp îndelungat.
Propulsorul preistoric a fost atestat în Europa din Paleoliticul superior, sau din Solutreanul superior până la Magdalianul superior. Unele elemente ale propulsorului confecţionate din coarne de ren, sau cerb, sau din fildeş de mamut erau bogat decorate, constituind capodopere ale artei decoraţiunii primitive, de grotă.
Propulsorul pentru vânătoare este foarte răspândit şi la populaţiilr contemporane de vânători-culegători din Arctica, la aborigenii australieni şi la amerindieni. La cei din urmă este cunoscut sub numele atlatl, în limba nahuatl.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu