vineri, 11 februarie 2011

ROMA - BASILICA SFANTA CRUCE DE IERUSALIM

Basilica numită în latină Basilica Sanctae Crucis in Hierusalem şi în itasliană Basilica di Santa Croce in Gerusalemme, este una dintre basilicile minore ale Romei şi este cuprinsă între cele şapte basilici ale pelerinajului roman.
Conform tradiţiei, basilica a fost consacrată către anul 325 e.N, drept casă de păstrare a relicvelor Patimilor, aduse de pe Pământul Sfânt de către Sfânta Helena de Constantinopol, mama împăratului Constantin I-ul cel Mare. In acea epocă pardoseala capela era acoperită cu pământ adus de la Ierusalim, de unde a provenit şi numele lăcaşului (in Hierusalem). Pe bolta capelei se găseşte astăzi un mozaic realizat de Melozzo de Forli (înainte de 1485), reprezentând pe Iisus botezând înconjurat de evanghelişti. O veche statuie a zeiţei Junona, descoperită la Ostia, a fost transformată în statuia sfintei Helena şi tronează pe altar.
Biserica a fost construită în jurul unei încăperi a palatului imperial al Helenei, Palazzo Sessoriano, care a fost transformată în capelă în anul 320 e.N. Câteva decenii mai târziu, capela a fost transformată într-o veritabilă bazilică, numită Heleniana sau Sessoriana. După distrugerea din neglijenţă, biserica a fost restaurată de papa Lucius al II-lea (1144-1145). Cu această ocazie a căpătat trăsături romane, cu trei nave, o clopotniţă şi un pridvor.
Biserica a fost modificată în sec.al 16-lea, dar a luat aspectul baroc actual sub papa Benedict al XVI-lea (1740-1758), care a fost titularul bisericii înainte de a deveni papă. Sub noua formă basilica are 70 de metri lungime şi 37 de metri lăţime. S-au deschis noi străzi pentru a uni biserica de alte două basilici romane legate de Iisus, basilica Sfântul Ioan din Latran şi Basilica majoră Sfânta Maria (Santa Maria Maggiore).
Faţada bisericii baroce a fost realizată de Pietro Passalacqua et Domenico Gregorini.
Absida basilicii este decorată cu fresce ce amintesc de legendele Adevăratei Cruci, fresce atribuite lui Melozzo de Forlì, lui Antoniazzo Romano şi Marco Palmezzano.
Muzeul basilicii deţine o icoană din mosaic, realizată după o viziune a lui Christos ce a apărut papaei Grigore I-ul.
Jacopo Sansovino a realizat, în 1536, mormântul cardinalului Francisco de Quinones, operă de artă păstrată de basilică.
Peter Paul Rubens, sosit la Roma după o trecere prin Mantua, în 1601, a primit comanda de la arhiducele Albert de Austria de a picta un retablucu trei panouri pentru capela sfintei Helena. Două dintre picture, Sfânta Helena şi Sfânta Cruce şi Batjocorirea lui Christos se află la Grasse, în Franţa. Cea de a treia, Ridicarea Crucii, s-a pierdut. Inainte de căsătorie, arhiducele a fost făcut cardinal în acest lăcaş.

Amfiteatrul Castrense

Celebrele relicve a căror autenticitate este contestată sunt păstrate în Cappella delle Reliquie, construită în 1930 de arhitectul Florestano di Fausto. Ele cuprind: un mare fragment din crucea bunului pungaş, degetul arătător al Sfântului Toma, deget pe care l-a pus pe rănile lui Christos reînviat, un relicvar ce conţine mici bucăţi din stâlpul Flagelării de la Sfântul Mormânt şi din legănul lui Christos, doi spini din coroana de spini, trei fragmente din Adevărata Cruce, un cui folosit la Crucificare, o treime din Titulus Crucis, descoperit în biserică în anul 1492, adică o placă atârnată de partea de sus a Crucii lui Christos. Fragmentul conţine numele de „nazareean”, scris în ebraică, latină şi în greacă.
Cel mai mare fragment din Adevărata Cruce a fost transferat la basilica Sfîntul Petru de către papa Urban al VIII-lea, în 1629. Acolo fragmentul este păstrat lângă statuia colosală a Sfintei Helena executată de Andrea Bolgi, în 1639.
Anfiteatrul Castrense, construit în sec. 2-3 e.N este folosit ce grădină anexă a basilicii.
Numele amfiteatrului provine de cuvântul latin castrum, care în sec.al 4-lea avea semnificaţia de reşedinţă imperială. Fără îndoială că acest amfiteatru, ca şi palatul Sessorianus făceau parte din proprietatea imperială din acea parte a capitalei. Acest fapt a avut aşa mare importanţă încât Aurelianus a făcut un ocoliş al zidului nou al Romei, pentru a apăra acea yonă. Amfiteatrul, construit aproape în totalitate din cărămidă, datează de la sfârşitul dinastiei Severilor (sec.al 3-lea e.N). Din cele trei etaje ale sale, numai primul este bine conservat.
Basilica administrează direct biserica Santa Maria del Buonaiuto, care constitie din 1476 un oratoriu alăturat zidului lui Aurelian ce prelungeşte amfiteatrul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu