joi, 10 martie 2011

ROMA V - TEMPLUL LUI VESPASIANUS

A fost unul dintre templele cele mai frumoase din Forum Romanum. Era plasat în extrema vestică a cestuia, cu spatele la colina Capitoliului și la Tabularium. Cuprins între templul Concordiei și templul lui Saturn, el se găsea plasat pe centrul fațadei dinspre Forum a Tabularium-ului. Fățăda sa, cu podium înalt, se orienta spre estul Forum-ului, având o scară lată de acces, lată aproape cât toată fațada sa. Scara pornea din Clivus Capitolinus, calea care urca din Forum spre culmea Capitoliului.
            Titus fiul cel mare și urmașul la tron al lui Vespasianus, a trecut la ridicarea templului,  în anul 79 e.N, în onoarea tatălui său ce fusese divinizat. Titus s-a stins din viață după numai doi ani, în anul 81 e.N. Domitianus, fratele și urmașul său la tron, s-a îngrijit ca să fie și el divinizat prin hotărârea senatului. Domitianus a continuat construirea mărețului templu, dedicându-l atât tatălui, Vespasianus, cât și fratelui, Titus. Lucrările s-au terminat în anul 85/87 e.N.
            Pe tot parcursul istoriei romane s-a pus accent pe creșterea prestigiului, notorietății și gloriei numelor de familie, adesea prin monumente dedicate unor persoane decedate. Templul lui Vespasianus și al lui Titus, a avut menirea de a întări cultul imperial, asemănător cu cel al zeităților tradiționale și preamărirea familiei Flaviilor. Aderarea supușilor la Cultul imperial era un gest de credință personală, dar și un gest politic și diplomatic, Cultul imperial transformându-se timp de trei secole în cult oficial, de la Augustus la Constantin cel Mare.
            Templul lui Vespasian era un templu hexastil corintic și prostil, adică dotat cu șase coloane corintice la fațadă, pe marginea unei terase plasate înaintea corpului principal. El s-a încadrat între limitele strâmte ale suprafeței disponibile, având dimensiunile de 22 de metri lățime și 33 de metri în adâncime. Acoperea o suprafață mai mică decât templele vecine, al Concordiei și al lui Saturn, dar era o bijuterie arhitectonică și artistică.
            Titus nu a apucat decât să termine baza templului și podiumul, cu totul în marmură albă. Domitianus a terminat edificiul, ocupându-se cu atenție de interior (cella). Pereții de travertin au fost acoperiți cu marmură adusă atât din Italia, cât și din carierele provinciilor orientale. Interiorul era bogat decorat, cu o friză ce reprezenta obiecte sacre utilizate ca simboluri, sau insigne ale unor diferite colegii sacerdotale din Roma. In adâncul cellei erau așezate, de o parte și de alta, statuile celor doi împărați. In jurul anilor 200-205 e.N, Septimius Severus și fiul său Caracalla au trecut la o renovare destul de modestă a templului.
            Monumentul a suferit distrugeri importante îe timpul evului mediu, în special în jurul anului 1300, pe timpul papaei Bonifacius al VIII-lea și Nicolas alV-lea, când prin demolări și prin adăugiri de ziduri și turnuri de unghi a devenit o fortăreață. Această soartă au avut-o multe monumente din Forum și din restul Romei.
Astăzi au mai rămas resturi din podium și trei coloane corintice semețe dintr-un colț de pronaos, peste care a rămas o bucată de antablament, deasupra o bucată de friză sculptată cu instrumente de sacrificiu, o cornișă cu denticuli, oușoare și palmete și o frântură de inscripție. Coloanele sunt confecționate din marmură albă italiană și au circa 14,20 metri înălțime și un diametru de 1,57 metri.
In sec.al 7-lea e.N, un pelerin a copiat dedicația de pe frontonul templului, dedicație din care astăzi nu mai există decât o bucățică de neînțeles.
DIVO . VESPASIANO . AVGVSTO . S . P . Q . R / IMPP . CAESS. SEVERVS . ET. ANTONINVS / PII . FELIC . AVGG . RESTITVER
In traducere : Divinului Vespasian Augustus, Senatul și poprul roman. Inpărații Severus și Antoninus pioși și preafericiți Auguști au restaurat

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu