ROMA V - TEMPLUL CONCORDIEI (FORUM ROMANUM)

Templul Concordiei - Reconstituire

Romanii au atribuit totdeauna un caracter divin puterii misterioase care făcea să se realizeze un act. Deasemeni, onorau ca pe niște zei diverse noțiuni, precum Concordia, Justiția, Libertatea, sau Abundența. Cea mai mare parte dintre aceste divinități erau reprezentate printr-o statuie de femeie. Cea a Concordiei avea ca atribut două mâini unite și un porumbel.

            Din anul 367 e.A, Forum-ul a primit templul său dedicat Concordiei. El celebra pacea restabilită între patricieni și plebeieni, care se înfruntaseră de la începutul sec.al 5-lea e.A. A fost ridicat în extremitatea vestică a Forum-ului și a avut soarta de a fi distrus și refăcut de mai multe ori pe parcursul istoriei sale. După două secole și jumătate de la prima împăcare socială, tribunul plebeian Caius Gracchus a fost asasinat și contradicțiile s-au reaprins. După revenirea la liniște internă, Concordia a redevenit apreciată, iar templul ei restaurat, în anul 121 e.A. Restauraea a inițiat-o Opinius în onoarea victoriei sale asupra lui Caius Gracchus, considerat un turburent al liniștii sociale. După această dată templul a servit și ca loc al unor întruniri ale senatului, mai ales pentru probleme ale tribunalelor. Cicero și-a rostit aici cea de a patra cuvântare împotriva lui Catilina (catilinară). In anul 31 e.N, tot aici, senatul a condamnat la moarte pe Seianus, demnitar ce trădase încrederea împăratului Tiberius.   

Ultima sa restaurare, dintre anii 7-10 e.N, a fost consemnată de Plinius cel Bătrân în a sa Istorie natuirală. Ea a fost realizată de Tiberius în calitate de moștenitor al tronului, iar inaugurarea pare să fi avut loc în anul 12 e.N. Această ultimă restaurare s-a distins prin opulența marmurii folosite, prin ornamentație și prin aducerea de către Tiberius a multor picturi și sculpturi grecești, fapt ce a transformat templul într-un adevărat muzeu de artă.

Planul acestui templu a fost cu totul atipic. El era lipit de colina Capitoliului și a trebuit să se încadreze într-o suprafață limitată.

Cella se dezvolta transversal în raport cu pronaosul. Ea era de două ori mai largă (45 metri) decât profundă (24 metri). Pe centru era străbătută de un rând de coloane corintice ce sustineau o plintă continuă cu reliefuri. Rândul de coloane diviza spațiul. Pronaosul se deschidea printr-o scară spre Clivus Capitolinus. El era lipit de colina Capitoliului și a trebuit să se încadreze într-o suprafață limitată. Intrarea în templu se făcea pe o scară largă, spre o patformă-portic, cu șase coloane corintice la fațadă, sub fronton. Porticul de intrare în Cella alungită era plasat pe una din laturile lungi.

Templul Concordiei - Reconstituire

Din tot edificiul nu se mai păstrează decât o parte din platformă, restul fiind aoperită de un drum ce urcă pe Capitoliu. O copie a acestui templu a fost descoperită la Merida, în Spania, în urma unor săpături din anul 2002.