ROMA V - BISERICA SANTA MARIA D'ARACOELI

In timpurile de început ale Romei pe coama de nord a colinei Capitoliu s-a găsit o citadelă numită Arx. Apoi, pe timpul Republicii aici a fost construit un templu dedicat zeiţei Junona Moneta (care prevedea), iar în preajmă locul în care se produceau monede romane. O ipoteză susţine că tot pe această culme s-a aflat auguraculum, sediul Augurilor (prezicătorii).

Creştinii s-au simţit obligaţi să-şi lege trecutul de acest loc emblematic creând o legendă. Conform aceleia, Fecioara şi Pruncul s-ar fi arătat împăratului Augustus după ce el ar fi întrebat pe o sibilă de la Tibur dacă va mai exista vreodată un om mai mare ca el.

Se presupune că pe culme să fi existat un altar sub cerul liber, de unde şi denumirea de aracoeli (ara însemnând altar).

După ocuparea Romei de către forţele bizantine s-au creat multe mănăstiri conduse de clerici bizantini. O mănăstire bizantină a fost menţionată aici în anul 574 e.N, semn al puterii Exarhatului creat de Justinian.

Plasat sub autoritatea papalităţii, în sec. al 9-lea lăcaşul a fost atribuit pentru început benedictinilor, iar apoi a fost cedat franciscanilor printr-o bulă papală, în 1249-1250. Franciscanii au înălţat biserica cu aspect gotic-roman ce poate fi admirată astăzi. La origine ea s-a numit Santa Maria di Capitolio, până în sec. al 14-lea când a fost rebotezată în Aracoeli, cu trimitere la altarul de sub cerul liber. In paralel a mai fost numită biserica senatului şi poporului roman (Senatus Populusque Romanus).

In evul mediu, această biserică a devenit centru vieţii religioase şi civile ale oraşului. In particular, pe timpul experienţei republicane din sec. al 14-lea, eroul şi liberatorul Cola di Rienzo a fost cel care a inaugurat scara monumentală cu 124 de trepte din faţa bisericii, scară realizată în anii 1348-1349 de Simone Andreozzi, ca ex voto, recunoştinţă pentru că Roma fusese ocolită de ciuma ce bântuise Europa dîn acei ani. De la înălţimea scării Cola di Rienzo se adresa mulţimii pentru a o înfierbânta în favoarea renaşterii Republicii. Ulterior, pentru mult timp, criminalii condamnaţi au fost executaţi la baza scării şi în faţa bisericii. Insuşi Cola di Rienzo a fost asasinat în apropierea bisericii de un servitor al casei Colonna, pe timpul unei revolte. Locul asasinării este marcat astăzi de statuia sa comemorativă, plasată pe terenul dintre scara bisericii şi scara Cordata ce duce în piaţa Capitoliului.

In 1571, Santa Maria d'Aracoeli a adăpostit sărbătoarea de onorare a lui Marcantonio Colonna, după victoria flotei creştine reunite în bătălia de la Lepante împotriva flotei turceşti. Pentru a marca această ocazie, plafonul cu casete al bisericii a fost aurit şi pictat (terminat în 1575) pentru a mulţumi Fecioarei pentru victorie. In 1797, pe timpul Republicii romane renăscute, biserica a fost dezafectată şi transformată în ecurie.

Austeritatea faţadei de cărămidă este străpunsă de două rozace gotice şi de o uşă sril Renaştere. Partea superioară a frontonului, zidită puţin în consolă, a fost odinioară acoperită de mozaicuri. A mai rămas puţin din ele deasupra timpanului intrării principale.

Biserica este amplă, cu trei nave separate de coloane antice diferite şi recuperate de la diverse monumente.

Printre numeroasele comori ale lăcaşului figurează magnificul plafon aurit şi pictat, pavimentul în marchetărie de tip Cosmas, un tablou reprezentând Transfigurarea pictat pe lemn de Girolamo Siciolante da Sermoneta, o piatră tombală a lui Giovanni Ceivelli, atribuită lui Donatello, mormântul lui Cecchino Bracci, conceput de Michel Angelo, mormântul cardinalului Albert minunată operă a lui Andrea Bregno şi alte opere remarcabile ale lui Pietro Cavallini, Benozzo Gozzoli, sau Giulio Romano. In capela Sfântului Bernard din de Sienna se găsesc frescele lui Pinturicchio (realizate în jur de 1485).

In partea de început a navei centrale sunt aşezate, de o parte şi de alta, statuile gigantice ale papilor Grigore al XIII-lea şi Paul al III-lea, ambele opere ale epocii Contra–Reformei.

Un mozaic reprezentând Fecioara cu Pruncul se află în exterior deasupra unei uşi laterale dinspre răsărit. Mozaicul este produs de atelierele tip Cosmas şi demonstrează influenţa lui Pietro Cavallini, cel mai mare artist roman al evului mediu. El s-a remarcat printr-o artă echilibrată cu bogat aport bizantin şi influenţată din modelele antice.

Amvoanele, ca şi pavimentul, sunt lucrate în stil Cosmas, fiind semnate de Lorenzo di Cosma şi de fiul său Giacomo. Ele aparţin unui mod de lucru foarte meticulos al artei de tip Cosmas, artă care utiliza marmură de diverse culori spre deosebire de perioada anterioară când lucrătorii foloseau numai marmură albă.

Capela Sfânta Elena este o mică construcţie cu cupolă în partea stângă a transeptului. Aparţine sec. al 17-lea. Sub urna de porfir, un mic altar, din sec. al 12-lea, etalează sculpturi romane şi încrustaţii cu mozaicuri, care comemorează presupusa apariţie a Fecioarei în faţa împăratului Augustus.

Relicvele Sfintei Elena (Helena), mama împăratului Constantin I-ul cel Mare, sunt păstrate tot în biserica d'Aracoeli, ca şi relicvele Sfântului Juniper, unul dintre primii discipoli ai Sfântului Francisc de Assisi. Papa Honorius al IV-lea şi Caterina de Bosnia sunt îngropaţi tot aici.

Biserica este celebră în Roma şi pentru statuia din lemn a copilului Iisus (Santo Bambino), sculptată în sec. al 15-lea din lemn de măslin provenind de la Ierusalim din grădina Gethsemani şi acoperită de ornamente preţioase. Statuia a fost furată în februarie 1994 şi nu a mai fost recuperată. Astăzi este înlocuită de o copie în partea stângă a transeptului, lângă sacristie. In imediata apropiere se găseşte monumentul cardinalului Matteo d'Aquasparta, mormânt caracteristic goticului italian.

In transept, în dreapta, se găseşte mormântul familiei Savelli, reprezentat de un sarcofag antic refolosit şi cu părţile laterale tratate în mozaic de Arnolfo di Cambio.

Bogăţia şi vechimea au făcut din Santa Maria d'Aracoeli un loc mult vizitat şi o imagine celebră a Romei.