In ziua de 11 noiembrie 1918, la ora 11.00 - a unsprezecea oră din a unsprezecea zi a celei de-a unsprezecea luni - intră in vigoare armistiţiul încheiat între Germania și Antanta cu câteva ore mai devreme în aceeaşi zi.
Documentul fusese semnat la ora 5.00, intr-un vagon de tren oprit in pădurea Compiegne din Franţa, în urma unei întâlniri dintre delegaţia Aliaţilor, condusă de mareşalul Ferdinand Foch, şi cea a Germaniei, care il avea in frunte pe politicianul civil Matthias Erzberger.
Cele şase ore care au trecut până a fost pus in aplicare au fost marcate de confuzie, lupte intense si de avântul sadic al ofiţerilor care au încercat sa se afirme pana in ultimul moment al luptei.
Departe de a fi o lupta nobila, cele şase ore au rămas in istorie ca cele in care artileriştii au continuat sa tragă obuz după obuz spre ţintele germane pur si simplu pentru ca nu a vrut sa care înapoi muniţia.
In ultimele ore ale războiului, după ce fusese încheiata pacea, au murit inutil aproape 3000 de soldaţi si au fost raniţi peste 6000.
Istoria a consemnat ultimele victime ale conflictului. Britanicii au înregistrat ultima pierdere, soldatul George Edwin Ellison, in jurul orei 9.30, in acea dimineaţa. Augustin Trebuchon, a fost ultimul francez care a murit, la ora 10.45, când se ducea să le spună celorlalţi soldaţi ca după ora 11.00 urma sa se servească supa calda. Ultimul canadian, George Lawrence Price, a fost împuşcat in cap cu doua minute înainte de intrarea in vigoare a armistiţiului, iar Statele Unite au pierdut ultimul om, Henry Gunther, cu 60 de secunde înainte de încheierea războiului, in timp ce ii ataca pe germanii uimiti de gestul lui.
Francezii au fost singurii ruşinaţi de faptul ca au trimis trupe in luptă in acea dimineaţă şi au înregistrat decesul lui Augustin Trebuchon cu o zi înainte.
De partea germana, s-a murit si după ora 11.00. Un locotenent german s-a apropiat de soldaţii americani sa ii anunţe ca unitatea condusa de el va elibera casele pe care le foloseau. El a fost împuşcat deoarece soldaţii americani nu aflaseră de pacea încheiată in acea dimineaţă.
Starea de război dintre cele doua tabere a persistat încă şapte luni până la încetarea totală a războiului, consacrata prin semnarea Tratatului de la Versailles, in 28 iunie 1919, si a următoarelor tratate cu Austria, Ungaria, Bulgaria si Imperiul Otoman.
Astfel, încheierea Primului Război Mondial a avut loc in anul 1919, chiar daca cele mai multe comemorări se concentrează asupra armistiţiului din noiembrie 1918.
Un conflict inegalabil prin amplitudinea forţelor şi resueselor irosite
Intre 28 iulie 1914 si 11 noiembrie 1918, mai mult de 70 de milioane de militari au fost mobilizaţi, iar 15 milioane de oameni au fost ucişi. Mulţi si-au pierdut viaţa in spatele liniilor frontului, datorita lipsei resurselor de baza - mâncare, căldură sau combustibil, mobilizate cu prioritate pentru alimentarea armatelor. Şi genocidul comis sub acoperirea războaielor civile a îngroşat numărul victimelor.
In cei peste patru ani de război, Germania a pierdut 15,1% din populaţia masculină activă, Austria si Ungaria au pierdut 17,1%, iar Franţa, 10,5%. 750.000 de civili au murit de foame in Germania din cauza blocadei impuse de britanici.
Nici un conflict anterior nu implicase un număr atât de mare de militari. La final, războiul va deveni al doilea conflict pe lista celor mai sângeroase notate de istorie, pentru că douăzeci de ani mai târziu cel de-al Doilea Război Mondial va face si mai multe victime.
In Primul Război Mondial au avut loc şi primele bombardamente aeriene din istorie, iar in jur de 5% din totalul victimelor de război au fost civili. In al Doilea Război Mondial procentul acestora crescuse la 50%.
Sfârşitul imperiilor si naşterea unei noi Europe
Nici un alt conflict nu a avut un impact atât de dramatic asupra înfăţişării Europei. Harta continentului a suferit schimbări profunde după ce absolutismul monarhic a încetat să mai existe. Patru imperii s-au prăbuşit - cel German, Austro-Ungar, Otoman si Rus - iar dinastiile care le-au condus, Hohenzollern, Habsburg, Otoman si Romanov, au căzut si ele, dispărând de pe scena istoriei.
Căderea Imperiului Otoman a pavat insa calea spre democraţia moderna si laicizarea statului succesor, Turcia. De asemenea, in Europa Centrală au fost înfiinţate state noi, ca Cehoslovacia, Iugoslavia, Ungaria si Austria, iar Polonia a devenit din nou independenta după mai mult de 100 de ani. Rusia a devenit Uniunea Sovietica si a pierdut Finlanda, Letonia, Lituania si Estonia, care au devenit state independente.
Ideea autodeterminării care circula prin Europa si destrămarea Imperiului Rus făcuse deja posibila unirea României cu Basarabia, iar după încheierea Primului Război Mondial şi destrămarea imperiului Austro-Ungar, Regatul României a recuperat şi Transilvania, ceea ce a dus la Marea Unire de la 1 decembrie 1918.
In 1919 puterile aliate au stabilit frontierele României cu Ungaria si Regatul Sârbo-Croato-Sloven, iar in 1920, prin tratatul de pace de la Trianon, Ungaria a recunoscut frontierele sale cu România. Suprafaţa şi populaţia României s-a dublat, astfel, România Mare ajungând atunci a şasea ţară de pe continent şi a doua din Europa Centrala.
Daca ţarile mici ieşeau de sub subjugarea imperiilor si işi vedeau visul cu ochii, nu acelaşi lucru s-a întâmplat si cu învinşii. Condiţiile păcii impuse de Aliaţi si eşecul de a rezolva crizele postbelice, a contribuit, insa, la ascensiunea fascismului in Italia, a nazismului in Germania si la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, care nu a fost decât o izbucnire provocata de nemulţumirile lăsate de Marile Puteri in urma lor in Germania.
Terminarea războiului si prăbuşirea dinastiei Romanovilor in Rusia a marcat si Revoluţia Bolşevică, care avea sa inspire ulterior revoluţii comuniste in diferite tari, precum China sau Cuba. Rezultatul a constat în 70 de ani de comunism in Europa de Est şi împărţirea continentului timp de aproape o jumătate de secol in sfere de influenţă.
Documentul fusese semnat la ora 5.00, intr-un vagon de tren oprit in pădurea Compiegne din Franţa, în urma unei întâlniri dintre delegaţia Aliaţilor, condusă de mareşalul Ferdinand Foch, şi cea a Germaniei, care il avea in frunte pe politicianul civil Matthias Erzberger.
Cele şase ore care au trecut până a fost pus in aplicare au fost marcate de confuzie, lupte intense si de avântul sadic al ofiţerilor care au încercat sa se afirme pana in ultimul moment al luptei.
Departe de a fi o lupta nobila, cele şase ore au rămas in istorie ca cele in care artileriştii au continuat sa tragă obuz după obuz spre ţintele germane pur si simplu pentru ca nu a vrut sa care înapoi muniţia.
In ultimele ore ale războiului, după ce fusese încheiata pacea, au murit inutil aproape 3000 de soldaţi si au fost raniţi peste 6000.
Istoria a consemnat ultimele victime ale conflictului. Britanicii au înregistrat ultima pierdere, soldatul George Edwin Ellison, in jurul orei 9.30, in acea dimineaţa. Augustin Trebuchon, a fost ultimul francez care a murit, la ora 10.45, când se ducea să le spună celorlalţi soldaţi ca după ora 11.00 urma sa se servească supa calda. Ultimul canadian, George Lawrence Price, a fost împuşcat in cap cu doua minute înainte de intrarea in vigoare a armistiţiului, iar Statele Unite au pierdut ultimul om, Henry Gunther, cu 60 de secunde înainte de încheierea războiului, in timp ce ii ataca pe germanii uimiti de gestul lui.
Francezii au fost singurii ruşinaţi de faptul ca au trimis trupe in luptă in acea dimineaţă şi au înregistrat decesul lui Augustin Trebuchon cu o zi înainte.
De partea germana, s-a murit si după ora 11.00. Un locotenent german s-a apropiat de soldaţii americani sa ii anunţe ca unitatea condusa de el va elibera casele pe care le foloseau. El a fost împuşcat deoarece soldaţii americani nu aflaseră de pacea încheiată in acea dimineaţă.
Starea de război dintre cele doua tabere a persistat încă şapte luni până la încetarea totală a războiului, consacrata prin semnarea Tratatului de la Versailles, in 28 iunie 1919, si a următoarelor tratate cu Austria, Ungaria, Bulgaria si Imperiul Otoman.
Astfel, încheierea Primului Război Mondial a avut loc in anul 1919, chiar daca cele mai multe comemorări se concentrează asupra armistiţiului din noiembrie 1918.
Un conflict inegalabil prin amplitudinea forţelor şi resueselor irosite
Intre 28 iulie 1914 si 11 noiembrie 1918, mai mult de 70 de milioane de militari au fost mobilizaţi, iar 15 milioane de oameni au fost ucişi. Mulţi si-au pierdut viaţa in spatele liniilor frontului, datorita lipsei resurselor de baza - mâncare, căldură sau combustibil, mobilizate cu prioritate pentru alimentarea armatelor. Şi genocidul comis sub acoperirea războaielor civile a îngroşat numărul victimelor.
In cei peste patru ani de război, Germania a pierdut 15,1% din populaţia masculină activă, Austria si Ungaria au pierdut 17,1%, iar Franţa, 10,5%. 750.000 de civili au murit de foame in Germania din cauza blocadei impuse de britanici.
Nici un conflict anterior nu implicase un număr atât de mare de militari. La final, războiul va deveni al doilea conflict pe lista celor mai sângeroase notate de istorie, pentru că douăzeci de ani mai târziu cel de-al Doilea Război Mondial va face si mai multe victime.
In Primul Război Mondial au avut loc şi primele bombardamente aeriene din istorie, iar in jur de 5% din totalul victimelor de război au fost civili. In al Doilea Război Mondial procentul acestora crescuse la 50%.
Sfârşitul imperiilor si naşterea unei noi Europe
Nici un alt conflict nu a avut un impact atât de dramatic asupra înfăţişării Europei. Harta continentului a suferit schimbări profunde după ce absolutismul monarhic a încetat să mai existe. Patru imperii s-au prăbuşit - cel German, Austro-Ungar, Otoman si Rus - iar dinastiile care le-au condus, Hohenzollern, Habsburg, Otoman si Romanov, au căzut si ele, dispărând de pe scena istoriei.
Căderea Imperiului Otoman a pavat insa calea spre democraţia moderna si laicizarea statului succesor, Turcia. De asemenea, in Europa Centrală au fost înfiinţate state noi, ca Cehoslovacia, Iugoslavia, Ungaria si Austria, iar Polonia a devenit din nou independenta după mai mult de 100 de ani. Rusia a devenit Uniunea Sovietica si a pierdut Finlanda, Letonia, Lituania si Estonia, care au devenit state independente.
Ideea autodeterminării care circula prin Europa si destrămarea Imperiului Rus făcuse deja posibila unirea României cu Basarabia, iar după încheierea Primului Război Mondial şi destrămarea imperiului Austro-Ungar, Regatul României a recuperat şi Transilvania, ceea ce a dus la Marea Unire de la 1 decembrie 1918.
In 1919 puterile aliate au stabilit frontierele României cu Ungaria si Regatul Sârbo-Croato-Sloven, iar in 1920, prin tratatul de pace de la Trianon, Ungaria a recunoscut frontierele sale cu România. Suprafaţa şi populaţia României s-a dublat, astfel, România Mare ajungând atunci a şasea ţară de pe continent şi a doua din Europa Centrala.
Daca ţarile mici ieşeau de sub subjugarea imperiilor si işi vedeau visul cu ochii, nu acelaşi lucru s-a întâmplat si cu învinşii. Condiţiile păcii impuse de Aliaţi si eşecul de a rezolva crizele postbelice, a contribuit, insa, la ascensiunea fascismului in Italia, a nazismului in Germania si la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, care nu a fost decât o izbucnire provocata de nemulţumirile lăsate de Marile Puteri in urma lor in Germania.
Terminarea războiului si prăbuşirea dinastiei Romanovilor in Rusia a marcat si Revoluţia Bolşevică, care avea sa inspire ulterior revoluţii comuniste in diferite tari, precum China sau Cuba. Rezultatul a constat în 70 de ani de comunism in Europa de Est şi împărţirea continentului timp de aproape o jumătate de secol in sfere de influenţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu