Edificiul masiv şi impresionant dintre poalele Capitoliului şi Tibru a fost iniţiat de Caesar, dar a fost terminat de Augustus între anii 11-13 e.A, care l-a dedicat lui Marcus Claudius Marcellus, nepotul său dinspre sora Octavia Minor.
Cele două etaje ale teatrului care s-au păstrat până astăzi au fost probabil surmontate de un al treilea cu pilaştri corintici. Primul nivel avea coloane dorice, iar cel de al doilea ionice. Cele trei nivele de zidărie înconjurau circular gradenele teatrului. Scena, astăzi dispărută, se afla alături de Tibru.
Acesta a fost cel mai mare teatru al Romei după cel al lui Pompeius, din Câmpul lui Marte şi putea adăposti în jur de 13.000 - 13.500 de spectatori. Arhitectura lui cu ordine arhitecturale suprapuse, austeră şi solemnă, a pregătit pe cea a Colosseum-ului. De fapt la cele două monumente s-a folosit aceeaşi piatră, travertin provenit dintr-o carieră de la Tivoli.
Deteriorat de incendiul din anul 64 e.N, pe timpul lui Nero, apoi în cursul luptelor dintre Vespasianus şi Vitellius, teatrul a fost abandonat în sec. al 4-lea e.N, după care, cu încetul, a început a fi despuiat de materiale. Unele materiale au servit la repararea podului Cestius, chiar în sec. al 4-lea. Curând, de zidurile lui masive au început a se alătura locuinţe improvizate ale plebeienilor. In anul 1150 a fost transformat în fortăreaţă nobiliară (pierleone) ceea ce l-a şi salvat de la distrugere.
In sec. al 16-lea, familia Savelli a transformat o parte a construcţiei în propriul său palat. Resturi din acea construcţie realizată de Baldassare Peruzzi se mai văd astăzi deasupra arcadelor antice. Ulterior palatul a devenit proprietatea familiei Orsini.
Teatrul a fost degajat de construcţiile care-l înconjurau şi valorificat arheologic între anii 1926-1929, pe timpul lui Benito Mussolini, cel care a trezit la o nouă viaţă aproape întraga Romă antică. In partea superioară a teatrului mai există şi astăzi locuinţe care-i strică mult aspectul.
Astăzi, la sud de vestigiile teatrului se găseşte biserica San Nicola in Carcere, iar la nord se înalţă trei coloane elegante şi canelate, cu capiteluri corintice, care au aparţinut templului lui Apollo, templu ridicat la origine în sec. al 5-lea e.A. şi apoi reclădit în anul 34 e.A. de un fost guvernator al Ciliciei şi Siriei pe nume Caius Sosius. Reconstruit în marmură templul a fost numit de populaţie templul lui Apollo Sosianus. Lucrările de reamenajare s-au realizat în 1940 sub Benito Mussolini.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu