TEROAREA UNGARĂ ANTIROMÂNEASCĂ DUPĂ INTRAREA ROMÂNIEI IN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL BBB X

     

         După intrarea României în război au fost luate măsuri draconice antiromânești de către guvernul ungar: românilor li se refuza dreptul de a cumpăra pământ; în zonele de graniţă locuite de români au fost colonizaţi unguri și ceangăi aduşi din Moldova; legea electorală a redus procentajul votanţilor români; Appónyi "a suprimat învăţământul confesional autohton al şcolilor române, a instituit comisari ai guvernului cu puteri discreţionare şi și a creeat de-a lungul frontierei româneşti o zonă culturală, în care a etatizat toate şcolile primare româneşti"... "Oraşele şi satele ardeleneşti erau golite de toţi intelectualii şi fruntaşii care-şi păstrau credinţa lor şi nu se prosternaserau în ţărână înaintea tiranilor. Convoaie întregi de români erau îndreptate spre locurile de deportare din pusta ungurească, sau umpleau temniţele ungureşti. Numai în temniţa din Cluj s-au perindat timp de doi ani 26.000 români. O sută treizeci şi doi de preoţi au fost smulşi de la altarele lor şi din mijlocul credincioşilor, dintre aceştia, unsprezece nu s-au mai înapoiat, ci au îngroşat rândul mucenicilor neamului".
        Românilor nu le era permis nici să-şi venereze martirii neamului. Cei care cutezau să încalce această interdicţie aveau soarta lui Ioan Almăşan din Abrud. Aceasta avea ca icoană chipurile martirilor Horea, Cloşca şi Crişan, sub care ardea o candelă. Descoperit de autorităţile ungureşti din Abrud, a fost arestat, i s-a leagat cu un lanţ icoana în spate și a fost purtat de acasă (azi str. Detunata nr. 40) prin oraş - ca să-l vadă lumea - până la gară. A fost dus cu trenul în Ungaria unde a fost întemniţat în închisoarea de la Şopron.
        Intoleranţa şi cruzimea ungurilor era fără margini şi părea de nestăvilit până la obţinerea victoriei Antantei asupra Germaniei şi Austro-Ungariei.