miercuri, 27 aprilie 2016

CRAIOVA 2


      Parcul Bibescu (Romanescu) - 1911 -1920
Biserica Sfânta Treime 1911-1920

Liceul Carol I - 1900. Are un singur etaj

Liceul Carol I - 1923. Are un singur etaj

Liceul Carol I - 2009. Are două etaje și trotuarul protejat de borne.








































Str. Popa Șapcă (fostă de mult Liceului).- 1960 - Pe colțul din stânga casa Dr. Lăzăr

 iar în dreapta gardul bisericii Sfinții Apostoli. In spate se vede Prefectura





Palatul de Justiție -1940 - vedere spre apus. In dreapta se deschide 
Str. Carol I (ulterior Republicii și popular Str. Gării.



English Parck - 1960 - In dreapta Casa Albă și blocul de 156 apartamente. In față 
Banca Comerțului, apoi Secție a Academiei și, în final, Primărie din anii 80 până 
în prezent (2016). In stânga blocul Romarta și Str. Romul



Biserica Sfinții Apostoli - 1905 - readusă ulterior la planul și aspectul bisericilor 
ortodoxe tradiționale, cu cerdac, turle și zidărie exterioară.
Casa Feraru, Craiova

Clădire boierească Casa Feraru- 1900 - vis-a-vis de biserica Mântueasa - Calea Unirii latura de vest


Palatul Dini Mihail - 1910
Piața Buzești - 2015 - terminația de nord. In dreapta Str. Panait Moșoiu și Teatrul Național. Totul
cu destinație pietonală și cu fațadele renovate. In stânga se vede parțial blocul Femina cu fațada
spre Str. A.I.Cuza și vis-a-vis de esplanada teatrului.
Clădirea Hotel Palace - tânga Calea Unirii2016 - devenită după anul 2000 anexă de birouri a Primăriei. La stânga Calea Unirii, spre Valea Vlăicii. In dreapta blocul care a avut la parter cinema
Scala (Maxim Gorki, Central, Jean Negulescu) și care s-a închis după 2000.

Biserica Sf. Gheorghe Vechi - 2014. In dreapta ei s-au construit unele anexe ale bisericii,
printre care și o cantină a săracilor.

Casa Poenaru -2015- Construită între anii 1890-1895 în antrepriza italiană Adotti. Casa, acum zăvorâtă cu lacătul, a aparţinut unei familii care avea mari proprietăţi funciare, Constantin Poenaru.Se află la întretăierea Str Simion Bărnuțiu (dreapta) și Eugeniu Carada (stânga). A fost un timp Casa Studenților lângă care s-au adăugat alte mari spații în anii 80. După 1990 a fost retrocedată, dar moștenitorii n-au putut să o vândă la prețul exorbitant cerut așa acum se află în început de paragină.Cei care au trecut măcar o dată pragul acestei case, pe vremea când în ea funcţiona Casa Studenţilor, nu au cum să uite Holul Mare de Onoare, de unde o scară de marmură în formă de T permite, pe laturile de est şi vest, accesul spre demisol. În stânga şi în dreapta scării sunt două oglinzi mari din cristal de Veneţia. În capătul acesteia se afla Salonul de Onoare, accesul făcându-se printr-o uşă largă, în patru canate. De aici se poate trece în celelalte camere prin uşi ornamentate.
Casa Rusănescu, Craiova
Casa Rusănescu - 2016 - Casa Rusănescu din Craiova este un monument istoric de arhitectură de final de secol 19 (cca 1870-1900) aflat în zona centrală a orașului, situat la intersecția dintre Bd. Știrbei Vodă și Calea Unirii. Casa, care a aparținut boierului craiovean Ștefan D. Rusănescu, este în prezent cunoscută drept Casa Căsătoriilor și găzduiește mai multe secții ale Serviciului Public Comunitar de Evidență a Persoanelor din Craiova (Stare Civilă, Autoritate Tutelară)..
Casa fost construită pentru a servi drept locuință familiei Rusănescu. Rusăneștii erau o familie boierească ce își trăgeau numele de la moșia cu același nume din Olt (fostul județ Romanți) pe care o dețineau. Fără să facă parte din marile familii boierești din Oltenia, Rusăneștii s-au remarcat prin câțiva reprezentanți de seamă, care au deținut funcții importante (vtori vistieri, pitari, serdari), au ctitorit biserici și au deținut moșii în zonă (Pieleștii de Sus). De asemenea, aceștia s-au înrudit cu alte familii boierești, precum familia Pleșia.
Nu se cunoaște cu certitudine dacă Ștefan Rusănescu, proprietarul casei din Craiova ce îi poartă numele, este același cu Ștefan Rusănescu, care a deținut în 1873 funcția de edil al urbei, sau cu S. S. Russenescu, președinte al Consiliului de Administrație la Banca României Craiova. Se știe, însă, că în edificiul construit de acesta au avut loc niște evenimente memorabile de la începutul Primului Război Mondial, aici fiind păstrată o arhivă a unor organizații unioniste de la Paris. În această casă a familiei Ștefan D. Rusănescu s-au desfășurat în anii 1915-1916 întruniri ale marilor oameni politici și patrioți în slujba făuririi României Mari In Casa Rusănescu au avut loc “întâlnirile lui Take Ionescu, Vasile Lucaciu, Octavian Goga, Nicolae Titulescu, care au coordonat acțiunile unioniste din Oltenia”.Urmașii primilor proprietari au folosit casa tot cu destinația de locuință. După ce a fost naționalizată, Casa Rusănescu a avut diverse destinații, o perioadă funcționând aici sediul echipei de fotbal FC Știința U Craiova (până în 2006). După ce, în anul 2009, imobilul a făcut obiectul unor acțiuni în justiție, el este acum în proprietatea municipalității și găzduiește birouri administrative și sala de oficiere a căsătoriilor din cadrul Serviciului Public Comunitar de Evidență a Persoanelor.Casa Rusănescu are o suprafață construită de 579 mp cu un regim de înălțime fără subsol, cu parter, etaj și pod, și o curte interioară. Casa este un amestec de stiluri, incluzând caracteristici ale stilurilor Art Deco, baroc târziu sau vienez. La exterior se remarcă paramentul bogat ornamentat în jurul intrărilor, al ferestrelor și al cornișelor, cu tencuieli decorative din mortar de ciment, balconul închis de deasupra intrării principale și acoperișul de tablă cu luminatoare. La interior, edificiul prezintă panouri decorative pe pereți și tavane, vopsite în ulei pe zid și ulei pe lemn la tâmplării, un vitraliu la etaj, deasupra holului și casei scării, și o scară monumentală accesibilă prin intrarea secundară (prin curtea interioară). Casa a fost restaurată în anul 1999, prin lucrările realizate fiind refăcute finisajele interioare (picturile, stucaturile în foiță aurită, tavanele, oglinzile și luminatorul din vitraliu).

Casa de Direcției de Evidența Persoanelor Craiova - 2015 - Calea Unirii vis-a-vis de începutul
B-ului Știrbei Vodă, de Casa Rusănescu și de Poșta centrală.

Casa Nicolae Romanescu -2014 - devenită de patru decenii Casa Universitarilor. din 1974. A intrat în posesia Universității efectiv la 25 noiembrie 1985. Se află pe Calea Unirii la Nr. 57. Clădirea şi anexele interioare ale curţii au fost construite în mai multe etape, în cursul secolului al XIX-lea (cea dintâi mărturie despre casă datează  din 1833), ajungând la configuraţia definitivă, care este şi acum, în anul 1903,
Graţie funcţiei de primar al oraşului Craiova, N. Romanescu a venit în contact cu personalităţi de seamă ale României, propria casă fiind un cadru ales de găzduire a unora dintre numeroasele sale întâlniri. Astfel, i-au fost oaspeţi Nicolae Iorga şi George Enescu, Barbu Ştefănescu-Delavrancea, Ion I.C. Brătianu, Take Ionescu, Elena Văcărescu, C.A. Rosetti, Alexandru Macedonski 
După cutremurul din martie 1977, care a distrus numeroase edificii vechi ale oraşului, şi Casa Universitarilor a necesitat reparaţii majore, care s-au efectuat, însă, fără respectarea în totalitate a formelor iniţiale.

Vedere din parcul Casei Universitarilor
In anul 1996 s-au realizat reparaţii capitale ale construcţiei, iar în anul 1997 s-au efectuat lucrări de consolidare. Pictura interioară a fost refăcută complet, ca şi toate celelalte detalii care fac din această clădire un monument de arhitectură. Intreaga pictură interioară originală a Casei Romanescu se datorează lui Francisc Tribalsky – un pictor monumentalist, de origine poloneză, dar educat la Academia de Arte Frumoase din Viena. Acestuia i-au fost încredinţate lucrări de pictură şi decorare şi de către alţi proprietari de vază ai Craiovei, precum: Gogu Vârvoreanu (deţinătorul clădirii în care se află Palatul Mitropoliei Olteniei), Constantin Dinu Mihail (posesorul clădirii ce adăposteşte, actualmente, Muzeul de Artă) .

Vedere din parcul Casei Universitarilor
 Noul parcurs al Casei Universitarilor debutează în anul 2002 şi secorelează cu proiecte cultural-ştiinţifice proprii mediului profesional şi cultural pe care îl găzduieşte. Aici se organizează susţineri de teze de doctorat,ceremonii academice restrânse, lansări de carte, conferinţe ştiinţifice, microexpoziţii de artă, cenacluri culturale, întruniri colegiale şi aniversări oficiale etc. Casa Universitarilor şi-a reînceput  activităţile specifice în saloane cu denumiri schimbate: Salonul Nicolae Romanescu, Salonul Nicolaescu-Plopşor, Salonul Nicolae Iorga, Salonul Grigore Moisil ,Salonul Roşu, Salonul Albastru, Salonul Verde, Salonul Hillary, Salonul Alexandru Piru, Salonul Mihai Eminescu, Salonul Tudor Vladimirescu, Salonul Rustic . Ea constituie un suport indispensabil al vieţii spiritual-academice din Craiova şi o dezvoltare firească a instituţiei universitare, care, în anul 2007, a împlinit şase decenii de activitate educaţională în sistemul învăţământului superior din România.

Interior al Casei Universitarilor
In prezent,  Casa  Universitarilor este închiriată unei firme cu activitate de restaurant unde Universitaea din Craiova poate să - şi organizeze  în continuare activităţile enumerate mai sus, dar și  mult mai multe petreceri neștiințifice. Localul poate fi închiriat pentru petreceri de orice cetățean.
Lucia și Nicolae Romanescu călătoreau mult prin Europa, fiind cazuri când petreceau luni sau ani de zile la Liege sau Paris. Se simțeau bine în această casă și o trezeau la o viață intensă și veselă. Mobilată cu cele mai confortabile şi elegante piese aduse de la Viena, încălzită cu frumoasele şeminee comandate special pentru saloanele modernizate în stilul tuturor rezidenţelor boiereşti de la Craiova, Casa Romanescu strălucea.
Era frumoasă Casa Romanescu în preajma anului 1894. Perdele albe de muselină fluturau la ferestre, și luminaţi de lămpile vieneze, pereţii mătăsoşi aruncau străluciri misterioase; faţada dinspre Calea Unirii colorată în roşu veneţian subtonat îi dădea o notă optimistă, în contrast cu sobrietatea Bisericii Mântuleasa din vecinătate… Poarta de stejar, cu ghirlande de ramuri şi îngeraşi, parcă aştepta mereu oaspeţi, de când se aprinseseră toate lămpile în gangul boltit. Nu lipseau din decorul primitoarei case nici scoarţele olteneşti, chilimuri, vase ornamentale de ceramică şi mobilier ţărănesc din lemn sculptat, într-o îmbinare reuşită cu elementele occidentale.
In rochie de mătase densă, cu volane de dantelă, aşa îşi întâmpina Lucia Romanescu oaspeţii. Mesele se serveau în sufrageria de la parterul casei, care avea vedere spre grădină. În eleganţa încăperii, sfeşnicele de argint ori de alpaca, aşezate în linie dreaptă pe mijlocul mesei, trimiteau o tainică lumină pe chipurile celor ce se bucurau de ospitalitatea Romaneştilor.
Mesele începeau deseori cu franţuzeştile hors d’oeuvres. Nu lipsea însă nici ţuica românească, făcută din prunele de pe moşia Cloşani, iar lângă friptură se aşezau mici lubeniţe murate şi, uneori, o frumoasă pâine făcută la ţest, pentru a le aminti celor prezenţi că se află în Oltenia. Bucatele alese erau purtate pe braţe de bucătarul grec Kiros, îmbrăcat în costumul ţării sale. El era cel care îi răsfăţa deseori pe copiii familiei cu dulciuri însiropate şi care în cadrul meselor festive îi încânta pe oaspeţi nu numai cu prezenţa sa, dar şi cu pricomigdale, corăbioare, baclavale şi sarailii.


Casa Vălimărescu - 2012 - intrarea monumentală dinspre Calea Unirii In 2016 aparține băncii băncii
UNICREDIT-Țiriac, după ce a fost câțiva ani Banca Italo-Română

Hanul Puțureanu - 2015 - Str. Matei Basarab, la nord de Piața veche (Piața Elca). Stare gravă de degradareși este proprietate privată. Fațada și intrarea prin gang se află pe Str. Matei Basarab. 
Hanul Puțureanu este o clădire de patrimoniu situată în centrul istoric vechi al orașului Craiova, în apropiere de importante monumente și obiective turistice – fosta Școală de băieți și fete, apoi Școala Centrală de Fete (azi Muzeul Olteniei), Biserica Madona Dudu, Hanul Hurezi (Horezu), Fântâna Purcarului, Catedrala Sf. Dumitru și Casa Băniei. Edificiul, ridicat de negustorul Niță D. Puțureanu, este un minunat ansamblu cu arhitectură de han specifică sec.al 19-lea, ajuns, din păcate, într-un stadiu avansat de degradare.
Hanul Puțureanu a fost înființat și construit de comerciantul Niță D. Puțureanu, născut în 1845 într-o familie modestă, de țărani din satul Puțuri-Dolj. Prin muncă și ambiție, Puțureanu și-a depășit condiția socială, intrând în rândurile burgheziei craiovene din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Puțureanu s-a căsătorit în 1875 cu Maria Dimianu, fiica unui cizmar din mahalaua Sf. Gheorghe Vechi, cu care a avut șase copii, dintre care au supraviețuit trei (Zoe, Eliza și Mihail).
Niță Puțureanu s-a achitat cu succes de sarcinile importante acordate de autoritățile vremii, în timpul Războiului pentru Independență comandând garda națională înființată pentru paza Craiovei. La începutul anilor 1880, Puțureanu s-a dedicat comerțului, deschizând o mică prăvălie de băuturi în strada Sf. Dumitru (azi str. Matei Basarab). Din veniturile acesteia, a demarat construcția celebrului său han, clădind pe bucăți, în jurul și deasupra prăvăliei sale, “numeroase camere, magazii, pivnițe, grajduri, o bucătărie, o cafenea cu biliard și chiar o popicărie”. Din articolul dr. Șerban Pătrașcu “Hanul Puțureanu din Craiova (L’auberge Puțureanu de Craiova)” din Arhivele Olteniei, nr. 27/2013, se redă un fragment din amintirile lui Mihail Puțureanu, fiul lui Niță, cu privire la construirea Hanului Puțureanu.

Hanul Puțureanu - 2015 - curtea interioară
Clădirea acestui imobil a început cu partea de jos, clădind întâi prăvălia, magazia și o mică bucătărie, pentru gătitul bucatelor necesare pasagerilor. În magazie își depozitau muștereii hamurile cailor. Tot în acel timp au fost clădite cele patru camere și closetele din partea stângă cum intri pe gang, care au servit ca dormitor al pasagerilor ce trăgeau cu căruțele sau cu carele în curtea hanului. În fundul curții tata a clădit două grajduri și o magazie pentru nevoile pasagerilor iarna, pentru că vara caii și boii rămâneau la căruțele și carele lor în curte, iar deasupra lor așeză podul pentru fân și un cântar pentru cântăritul fânului necesar pasagerilor. Îmi spunea tata că atunci când a vrut să facă grajdurile și magazia din fundul curții a trebuit să sape. Oamenii când săpau, au dat peste niște oseminte. 
Să fi fost un cimitir sau osemintele celor executați din ordinul banilor, căci bănia ocupa toată această parte, precum și clădirile din strada Hurez. De altfel, dacă ne uităm din gang în fundul curții se observă că terenul merge suind în pantă. Aceasta înseamnă veracitatea celor spuse de tata. Tot în fundul curții tata a mai făcut un șopru pentru adăpostirea căruțelor și carelor pe timpul de vreme rea. Mai târziu tata a clădit pe partea dreaptă, cum intri pe gang, 8 camere dintre care o parte din ele ocupate de familia lui, iar restul au fost închiriate. Aceste camere au fost clădite cu geamlâc, iar deasupra lor era podul. După câtva timp, în partea stângă cum intri pe gang, tata a clădit o prăvălie mare, ocupată de o cafenea cu biliard. Deasupra acestei prăvălii tata a mai clădit 8 camere cu closetul respectiv, tot cu geamlâc și cu podul deasupra lor, apartament ocupat de judecătorie. Mai târziu, tata a clădit în prelungire cu camerile din partea dreaptă, două camere cu geamlâc și closetul respectiv pentru închiriere. În fine, în prelungire pe partea stângă, cum intri pe gang, tata a clădit și ultima parte a întregului imobil și anume: o scară și 4 camere, tot cu geamlâc cu podul lor, iar sub ele magazii cu pivnițele lor. Întregul acest imobil a fost clădit de tata parte cu parte în funcție de posibilitățile lui financiare. Imobilul tot a fost terminat în 1885, dată care e trecută și pe balconul casei împreună cu inițialele numelui tatălui meu „N.D.P”. Acesta este istoricul hanului „Puțureanu”, pe cât îmi amintesc. În 1907 tata a înființat și o popicărie în spatele casei din partea dreaptă, unde este azi grădina cișmelei.

Hanul Puțureanu - 2015 - geamlâc din curtea interioară
Prima decadă a sec.al 20-lea a fost nefastă pentru Niță D. Puțureanu. Inbolnăvindu-se, în 1907 a lăsat conducerea prăvăliei pe mâna unui înlocuitor, pentru ca un an mai târziu să se retragă definitiv din comerț, închiriind magazinul de băuturi. In februarie 1910, Niță D. Puțureanu moare într-un accident, hanul și dependințele rămânând în grija și administrarea fiului său Mihail, avocat, grefier și bibliotecar la Baroul Dolj. In ciuda concurenței din partea noilor hoteluri din apropiere, mult mai încăpătoare și oferind condiții mai luxoase, precum Hotel Minerva și Hotel Geblescu (Hotel New York), înființate la începutul secolului 20, hanul a mai funcționat până la Primul Război Mondial. După 1918, timp de 30 de ani, Mihail Puțureanu a închiriat prăvăliile tatălui său la diverși comercianți și camerele hanului unor noi chiriași.

Hanul Puțureanu - 2015 - fațadă și gang de intrare în curte
 In vara anului 1944, de frica bombardamentelor americane asupra Craiovei, români și evrei laolaltă și-au găsit adăpost în pivnița Hanului Puțureanu. In primăvara anului 1945, în câteva apartamente ale hanului se vor instala ofițeri ai Armatei Roșii.
În 1950, în urma decretului nr. 92 pentru naționalizarea unor imobile, se naționalizează: „Imobilele clădite care sunt deținute de exploatatorii de locuințe”, iar Hanul Puțureanu trece în proprietatea statului, în ciuda contestațiilor depuse de Mihail. În urma naționalizării, Mihail Puțureanu, soția sa, Sofia, și cei doi copii ai lor (Olguța și Bebe Niță) devin chiriași ai statului în propria lor casă.
In 1996, printr-o hotărâre judecătorească, foștii proprietari au reușit să obțină dreptul de proprietate asupra imobilului, dar, se pare, că nu vor avea bani pentru refacerea lui.

Fântâna Purcarului - 2015- plasată spre Piața Veche (Piața Elca) față de Hanul Puțureanu

Sala Maură din Hotel Restaurant Minerva - 1980. Construcția a început în 1898 și s-a
finalizat între 1900 -1903- vis-a-vis de Hotel Geblescu, după planurile arhitecțilr Toma Dobrescu
și D. Nedelcu

Hotel Minerva - 1980 - Intrarea în Sala Maură

Hotel Restaurant Minerva -  1978 - Intrarea în Sala Maură

Hotel Restaurant Minerva - 1978 - Sala Maură
Calea București -2010 - zona intersecției cu Str. Carol I (popular Str. Gării), fostă Str  Republicii sub regimul comunist. După 2012 zona s-a schimbat datorită construirii podului rutier ce vine dinspre spitalul Filantropia și trece peste marele nod de circulație de din Valea Vleicii.

Str. Theodor Aman (fostă 6 Martie) - 2015 -  devenită stradă pietonală începând de la
English Parck (Casa Albă) până în Str. M. Kogălniceanu. După clădirea înaltă și îngustă
din dreapta se intersectează cu Str. Lipscani (stânga-dreapta), tot pietonală

Biserica Sfântul Ilie - 2015 - pe Str.C.S.Nicolăescu Plopșor, colț cu 
Str. Lipscani. In dreapta ei s-a păstrat un spațiu verde

Hotel-Restaurant Minerva - 2014 - vedere în lungul Cții Unirii, spre sud. Se
vade pe stânga clădirea cea nouă a Poștei și în spate biserica Sfinții Arhangheli

Muzeul de Artă (Palatul Dini, sau Jean Mihail) - 2015 - după renovare

Biserica Hagi Enuș - 2010 - Str. A.I. Cuza -  1792-1800 - hram Toți Sfinții

Biserica Hagi Enuș - 2015 - Str. A.I.Cuza Nr. 67

Școala de Arte și Meserii Cornetti - 2014 - fondată în 1911 și care funcționează și în prezent.
A funcționat la început în altă locație.

Calea Unirii - 1920 - Librăria SOCEC. La dreapta este Prefecvtura 
și piața ei.In dreapta foto, în această clădire s-a aflat cinematograful
 ARO, apoi Timpuri Noi și, în final, Tineretului
Vechea clădire  a școlii de fete Lazaro-Otetelișanu - 1900

Biserica Sfântul Ilie pe Str. C.S. Nicolăescu Plopșor, văzută dinspre Prefectură.vedere spre sud

Piața Buzești - 2015 - la stânga Str. Romain Rolland și în planul doi Str. Oltețu. Totul
după transformare în zonă pietonală și renovare exterioară

Str. Romain Rolland - 2015 - unită cu Piața Buzești și renovată. Stradă pietonală. Ca 
pentru întregul centru istoric s-au folosit fonduri europene, dar păcat că numai pentru fațade.

Str. Panait Moșoiu (fostă Emil Gârleanu) - 2015 - renovată la exterior și devenită
pietonală și cu terase

Str Lipscani repavată ca stradă pietonală - 2015 In dreapta foto o porțiune din noua Str. Madona Dudu. In apropiere se află intersecția cu Str. C.S. Nicolăescu Plopșor

Calcan pictat între străzile România Muncitoare (stânga) și Traian Demetrescu (dreapta). Astfel centrul Craiovei devine un mare muzeu de Street Art din Europa. - 2015

Piața Buzești devenită pietonală - 2015 - In dreapta clădirea modernă a băncii BANCPOST

Str. A.I.Cuza -  terasă de cofetărie -  1980 - In stânga, la colțul blocului se afla cofetăria Femina. in față blocul masiv de 156 de apartamente. In dreapa acestei terase se află Teatrul Național inaugurat în 1973, arhitect Alexandru Iotzu

Lucrări de renovare a străzilor din centrul istoric și pavare pentru a deveni
pietonale - 2014

Calea Unirii - 1911-1920. In dreapta Hotel Minerva

Str. Lipscani înainte de renovarea exterioară - 2012

Piața Buzești și Str. Lahovari la dreapta - 1911-1920

Casă boierească pe Str Arieș (aprox vis-a-vis de Casa Studenților

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu