CASA IONEL PLEȘA (PLEȘIA) - CRAIOVA

.O bijuterie arhitectonică atât la exterior, cât și prin interioarele somptuoase, Casa Ionel (Iancu) Pleșia este un monument de arhitectură de sfârșit de secol 19 și servește astăzi (2016) ca sediu al  filialei Omnia (franceze) a Bibliotecii Naționale a României.

Pe terenul  ocupat în 1928 de casa majestoasă a lui Ionel Pleșia (sau Pleșa), pe str. Mihail Kogălniceanu la nr. 13, au existat, datorită unor mărturii vechi, cu mult timp în urmă, casele unui anume Nicolae Ciolea (decedat în 1848). In casele lui Ciolea și-au deschis prăvălie frații Eoane și Nicolae Ciolea, “doi mari bacali și toptangii din Craiova”.


Casa Ionel Pleșia a fost construită între anii 1890-1892 în stil eclectic cu predominanță neoclasică la fațadă și neobaroc în interior. Arhitectul este necunoscut, dar se presupune că impozanta clădire este opera francezului Albert Galleron, cel care a mai proiectat în România Ateneul Roman și Palatul Băncii Naționale a României din București, Casa Constantin Vălimărescu din Craiova, Palatul Dimitrie Ghika din Comănești și numeroase case boierești din București și din provincie. 

Clădirea a fost naționalizată în anii ‘50 de statul roman comunist. După confiscare, clădirea a avut diferite destinații, printer care și acele de ”Cabinetul de Partid” PCR.

In septembrie 1989, în Sala Oglinzilor din Casa Pleșia a avut loc o conferință prezidată de Zoia Ceaușescu, care, fascinată de frumusețea clădirii, le-ar fi propus lui Nicolae și Elenei Ceaușescu să o transforme în a treia reședință din Craiova (pe lângă Casa Barbu Drugă și Casa Jianu). Se pare că ar fi fost imediat aprobată o investiție de 2-3 milioane de lei pentru pregătirea casei în vederea începerii reamenajării, care a durat până în decembrie 1989, când lucrările au fost sistate odată cu venirea Revoluției. Acesta a fost un ghinion al monumentului architectonic.

Spatele clădirii Pleșia și intrarea membrilor PSD

După căderea regimului comunist, odată s-a primit un fond de cărți donat din Franța, de Asociația Equilibre. In urma a nenumărate adrese din partea unui grup de oameni de cultură din oraș, printer care Marin Sorescu – redactorul șef al revistei “Ramuri” la Craiova, Primăria Craiova a oferit un spațiu pentru adăpostirea fondului de carte la parterul Casei Pleșia. 

Casa Ionel (Iancu) Pleșa - 1908
S-au pus atunci bazele prestigioasei instituții de cultură care este astăzi Biblioteca Franceză Omnia. La 25 mai 1990, prin ordinul semnat de ministrul Culturii de atunci, Andrei Pleșu, Biblioteca Omnia a devenit filială a Bibliotecii Naționale a României. Inaugurarea oficială a bibliotecii a avut loc la 23 iulie 1991 în prezența unor prestigioși invitați, personalități ale vieții culturale și politice din Craiova, din țară și străinătate. Din anul 2000, clădirea s-a donat patrimoniului culturii printr-o hotărâre de guvern.

Pe lângă Biblioteca Franceză Omnia, în prezent Casa Pleșia mai găzduiește, într-un spațiu la etaj, și sediul Organizației Județene a PSD Dolj (Partidul Social Democrat), cu statutul de chiriaș.

Familia Pleșia (alte grafii: Pleșa, Pleșea, Plessia) a fost o familie de boieri olteni din prima jumătate a sec.al 19-lea. Aceștia au devenit mari moșieri, deținând pământuri și proprietăți în aproape toată Oltenia. Un  arbore genealogic alcătuit de istoricul genealogist Dan Plesia, pornește de la boierul de neam, Stan Pleșa, decedat în 1840, și de la soția, Natalia (născută Chințescu), și se continuă cu boierii Ion Stan Pleșa și Gheorghe Stan Pleșa. 

Gheorghe Pleșa a fost pitar și moșier, fiind proprietar al moșiilor Leu și Ghindeni. In urma căsătoriei pitarului cu Ecaterina, fiica lui Iancu Dăbuleanu, zis Coșoveanu, au rezultat patru copii: Iancu, Ghiță, Elena (căsătorită Davidescu) și Aurora (sau Anastasia) (căsătorită Câncea).

Casa Pleșia a fost ridicată de fiul lui Gheorghe Pleșia, Iancu (n. Craiova 1855, decedat la 4 iulie 1935). Iancu (sau Ion G.) Pleșia, licențiat în drept al facultății din Paris, s-a înscris în Baroul Dolj la 11 Septembrie 1879, însă a profesat foarte puțin. Iancu a mai fost pomenit ca președinte al comitetului de administrare al Băncii Comerțului, în 1919 (Monitorul Oficial 21 mai 1919). Ulterior, a fost amintit ca fiind proprietarul moșiei Cetate. La 22 martie 1890, Iancu Pleșia s-a căsătorit la Craiova cu Angela Zavarof (fiica din a doua căsătorie a Anei Bengescu, cu Mihail Zavarof, fost primar al Craiovei), cu care a avut un fiu, Ionel, necăsătorit, și o fiică, Madeleine (căsătorită cu arendașul Tache Anagnostiade).

Conform Registrului Stării civile pentru născuți, Ionel Pleșia s-a născut la 6 aprilie în casa părintească din strada Kogălniceanu, nr. 31, suburbia Sfinții Arhangheli, pe care a și moștenit-o ulterior, ca fiu al domnului Ioan G. Pleșia (36 ani), și al doamnei Angela Ioan G. Pleșia (18 ani). Ionel a fost avocat, deputat în parlamentul României din partea PNL Brătianu. Conform unor documente puse la dispoziția actualilor administratori ai clădirii de Ministerul Afacerilor Interne, direcția Arhivă Popești-Leordeni, reiese că Ioan Pleșa, ultimul șef al organizației liberale de Dolj, înaintea instaurării comunismului, a decedat la Spitalul de Stat Văcărești, fiind bolnav de pneumonie, îmbolnăvindu-se în închisori, ca mulți licențiați în drept ai vremii.

In present (2016), Casa Pleșia se află în proprietatea Statului Român prin Ministerul Culturii și în administrarea Bibliotecii Naționale a României, prin filiala Omnia din Craiova.

Casa Pleșia are un regim de înălțime pe 4 niveluri (subsol, parter, etaj și mansardă), cu un număr mare de încăperi și holuri dispuse astfel: subsol – 8 încăperi + holuri; parter – 7 încăperi + holuri; etaj 1 – 6 încăperi + Sala Oglinzilor (cea mai spectaculoasă încăpere din clădire) + holuri; mansarda – 5 încăperi + holuri + pod. Decorarea încăperilor, care a rezistat în bună parte până în ziua de astăzi, se datorează meșterilor austrieci și italieni. Cei ce trec pragul bibliotecii pot încă să admire pardoselile din parchet lamelar, plafoanele pictate în stil neoclasic cu stucaturi și chenare aurite și lambriurile și ușile din lemn masiv, sculptate. Vitraliile ferestrelor, realizate în spiritul școlii românești, au motive geometrice și florale, ușile de la intrare au geamuri din cristal, iar scara interioară și feroneria sunt în stil baroc. Se remarcă holurile decorate cu oglinzi venețiene (oglinzi infinite), sobele din teracotă, seiful englezesc rezistent la foc Milner’s Patent și câteva candelabre originale.

Casa Pleșia se află într-o stare avansată de degradare, structura de rezistență a acesteia fiind afectată de cutremurele suportate de-a lungul vremii, dar și de intervențiile repetate de recompartimentări interioare realizate de proprietari. În urma dislocării unei grinzi metalice din structura planșeului clădirii în 2004, administratorii au solicitat o expertiză tehnică pentru stabilirea unui proiect de consolidare. In cadrul Programului „Reabilitarea Monumentelor Istorice din România”, implementat de Ministerul Culturii printr-un acord cadru de împrumut încheiat între Guvernul României și Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, Biblioteca Franceză Omnia din Craiova – filiala Bibliotecii Națională a României – va beneficia de finanțarea executării lucrărilor de restaurare, consolidare și modernizare a clădirii, pentru care lucrările de proiectare sunt deja finalizate.

Primul semnal că este nevoie de intervenţie urgentă la clădire, celebra Casa Pleşia declarată monument de arhitectură, a fost dat acum 10 ani (2006), când s-a dislocat o grindă metalică din structura planşeului, s-au prăbuşit cărămizi şi s-a fisurat conducta de apă caldă din subsolul clădirii. S-a făcut o expertiză tehnică, iar în 2007 clădirea a fost prinsă în Programul privind consolidarea, restaurarea şi modernizarea monumentelor istorice din România, iar de finanţare beneficiază în baza acordului cadru de împrumut dintre Ministerul Culturii şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei.  „Este vorba de peste 3 milioane de euro, iar şantierul este estimat să dureze 3 ani. Acum documentaţia se află în faza de preexecuţie, fiind depusă la primărie pentru obţinerea autorizaţiei de construcţie, după care urmează licitaţia pentru execuţie.

Intre timp, se desprind bucăţi mici din aplicaţiile arhitecturii interioare, dar şi din cea exterioară, care se degradează vizibil după fiecare iarnă grea. Actuala Casă Pleşia, de pe strada Kogălniceanu, îşi arată pe deplin vârsta, cei 120 de ani de existenţă şi nevoia urgentă de reabilitare.