ROMA V - BASILICA JULIA (FORUM ROMANUM)

In anul 170 e.A, cenzorul Sempronius Gracchus, tatăl tribunilor de mai târziu, Tiberius și Caius Gracchus, a construit în Forum Romanum o basilcă pe care a numit-o Sempronia, după numele său. Basilica se afla pe latura opusă a Forului în raport cu basilica Aemilia și cu edificiul Curiei. Spre apus se învecina cu templul lui Saturn, peste strada numită Vicus Jugarius, stradă care conducea spre Forum Olitorium (Piața de legume) și Forum Boarium (Piața de animale), în marginea Tibrului.

Ca și alte edificii asemănătoare, basilica era un mare adăpost pentru activități civile, comerciale și pentru întruniri politice, sau de afaceri. Ea asigura romanilor protecția necesară pe timp de frig, ploaie, sau căldură supărătoare. Ea adăpostea tribunale civile și magazine (tabernae), unele birouri administrative și operațiuni de bancă. Incepând cu sec. 1 e.N, basilica a servit și ședințelor centumviri-lor (tribunalul celor o sută), care judecau problemele de succesiune. In bazilică a fost ridicată o statuie a lui Crispus (fiu al lui Constantin cel Mare și al Minervinei, ucis de propriul tată), ca amintire a cuvântărilor sale. Plinius cel Tânăr vorbește și el de o pledoarie a sa în fața acelui tribunal al celor o sută în favoarea unei femei repudiate de un soț bătrân de optzeci de ani, care vroia o altă nevastă.
După mai bine de un secol, pe când basilica era o ruină datorată unui incendiu, în anul 46 e.A, Caesar a inițiat ridicarea unei noi bazilici, mai mare și mai frumoasă, edificiu ce marca trecerea la construcții monumentale în Forum. Basilica cea veche fusese aliniată între templul lui Castor și Pollux, la răsărit și Templul lui Saturn, la apus. Pentru cea nouă s-au demolat resturile basilicii Sempronia și unele magazine (veteres tabernae). 

Cu ridicarea edificiului a fost însărcinat edilul Lucius Aemilius Paullus, fratele triumvirului de mai târziu, Marcus Aemilius Lepidus. Sumele proveneau din prada acumulată de Caesar în Gallia.

Basilica a atins dimensiuni enorme. Avea 109 metri lungime și 40 lățime. Era divizată în cinci nave și avea un paviment luxos, cu dale de marmură prețioasă în mijloc și cu marmură albă în navele laterale. Coloanele erau lucrate în stil doric. Deasupra, etajul se asemăna cu o boltă acoperită, având arcurile ornate cu semi-coloane. Avea o navă centrală, lungă de 82 de metri și largă de 16 metri. Navele laterale aveau aici o lățime de numai 7,50 metri. Pe toate laturile existau scări de legătură între nivele. Nava centrală a edificiului se ridica pe trei nivele, parter și două etaje. Etajul al doilea avea rolul de asigura lumina zilei spre centrul construcției, prin ferestrele sale. Axa lungă a edificiului a fost orientată perpendicular pe axa lungă a templului preexistent dedicat lui Castor și Polux. Ca urmare, fațada către piață a basilicii Julia nu este paralelă cu fațada basilicii Aemilia (Emilia). Astfel a rezultat suprafața de trapez alungit a Forumului. Refăcută de numeroase ori, basilica Julia nu permite reconstituirea aspectului ei inițial și nici pe cel etapal, rezultat după reconstituiri. Planul acestei basilici a fost preluat, mai târziu, de constructorul basilicii lui Traian. Cu prilejul acestor lucrări, forul a fost pavat din nou, la un nivel mai ridicat, iar tribuna pentru oratori, Rostra, a fost mutată mai aproape de substricțiile Tabulariului.
Latura lungă dinspre nord (mai precis nord-vest), în fața Viei Sacra, era precedată de un portic, în timp ce latura opusă adăpostea magazine. Pe latura de răsărit a basilicii, cea opusă străzii Vicus Jugarius, se strecura strada Vicus Tuscus. Copiind o parte a colinei Palatinului, ea ajungea tot în Forum Boarium, ca și Vicus Jugarius. Strada era populată de mulți negustori etrusci. Romanii îi numeau pe etrusci drept tusci, ceea ce a dat numele străzii. Deci basilica se afla cuprinsă între cele două străzi, Vicus Jugarius, la apus și Vicus Tuscus, la răsărit, ambele având legătură cu Via Sacra și cu Forum Boiarium.

Fiind asasinat în anul 44 e.A, Caesar nu a mai apucat să-și vadă opera terminată. Augustus a fost cel care a terminat mărețul edificiu în amintirea unchiului său și i-a dat numele familiei Julia, familie al cărei moștenitor era și el. Consacrarea basilicii a avut loc în anul 26 e.A, dar a avut de suferit grav într-un mare incendiu al Romei, din anul 14 e.A. Augustus a reconstruit-o în anul 12 e.N, încercând să o redenumescă Caius și Lucius Caesar (nepoții dispăruți de tineri, pe care îi dorea ca moștenitori), dar numele cel vechi, de Julia, s-a menținut.

Un alt incendiu memorabil al Romei, cel din anul 283 e.N, de pe timpul împăratului Carinus, a distrus din nou basilica. Ea a fost refăcută de împăratul următor, Diocletianus și, din nou, de prefectul orașului, Gabinus Vettius Peobianus, în 416 e.N. Pe parcursul antichității tardive și a evului mediu timpuriu, basilica a fost jefuită datorită bogăției sale în marmură.

In spate basilicii s-a construit pe timpul lui Tiberius un templu al lui Augustus, dedicat probabil chiar de Tiberius ,sau de Livia, soţia lui Augustus. Este posibil ca templul să fi fost dedicat chiar mai târyiu, de către Caligula. Templul a fost identificat împreună cu anexa palatului lui Tiberius, pe Vicus Tuscus, în spatele templului Castor şi Pollux, la baza colinei Palatinului. Este posibil ca resturi ale sale să se afle sub clădiri moderne din spatele basilicii Julia, locuri încă necercetate.

Către sec.al 8-lea e.N, în unghiul de apus al basilicii s-a instalat biserica Santa Maria  in Cannapara. Există vestigii ale zidurilor ei de cărămidă. Din întreaga bazilică nu au mai rămas decât urme de fundamente de coloane și ziduri.

ROMA V - COLOANA LUI PHOCAS (FORUM ROMANUM)

Este vorba de o coloană comemorativă înălțată în Forum Romanum. Coloana poartă numele împăratului Phocas (602-610 e.N), al Imperiului Roman de Răsărit, care a donat Pantheon-ul papei Bonifacius al IV-lea, pentru ca mărețul templu antic să fie transformat în biserică.

            Coloana a sost ridicată, la 1 august 608 e.N, deasupra Rostrelor, de către exarhul de Ravenna, Smaragdos, pentru a susține o statuie a împăratului. Fără a lua în calcul soclul, coloana măsoară 13,60 metri, ea fiind ultimul monument antic ridicat în Rorum Romanum.

            La baza coloanei s-a proclamat, la 24 noiembrie 1898, Corda Fratres (Federația Internațională a Studenților), organizație festivă și fraternă, fără conotații politice sau religioase.

            Coloana a trebuit prelevată de la un alt monument antic, căci Roma trăia o perioadă de decadență, în care nici un artist nu mai era în stare să sculpteze o astfel piesă atât de reușită. In preajma ei s-a replantat smochinul sacru, simbol al celui sub care fusese găsit coșul cu Remus și Romulus, vița de vie și măslinul, care simbolizau prosperitatea Romei prin agricultură.

                      In vecinătatea stângă a coloanei exista o mare inscripție marcată cu litere de bronz. Inscripția poartă numele lui Naevius și comemora restaurarea pavimentului realizată de acest magistrat în anul 15 e.A. Literele de bronz au dispărut în neagra sălbăticie a istoriei invaziilor.

ROMA V - PORTICUS DEORUM CONSENTIUM (FORUM ROMANUM)

Porticus Deorum Consentium se găsește în extremitatea de sud-vest în Forum romanum și la baza Capitoliului, alături și la apus de templul lui Vespasianus. Are formă de trapez dreptunghic, cu baza mică alipită de Tabularium și cu baza mare deschisă spre Clivus Capitolinus și spre templul lui Saturn, adică spre răsărit. Latura scurtă a trapezului, cea perpediculară pe baze, este paralelă cu latura sudică a templului lui Vespasianus.

            Porticul adăpostea cele douăsprezece statui aurite ale zeilor numiți Dii consentes, adică marii zei ai Pantheonului greco-roman. Aceștia erau priviți drept consiliul celest prezidat de Jupiter.

            Edificiul era construit pe două nivele. Cel de jos avea pe latura scurtă, cea paralelă cu templul lui Vespasianus, șapte încăperi neiluminate a căror întrebuimțare este necunoscută. Acele încăperi sunt mascate de podiumul templului vecin. Deasupra se găsea o platformă pavată cu marmură, unde, pe aceeași latură, s-a găsit un alt rând de încăperi de 4 metri înalte și 3,70 metri profunzime, din beton și cărămidă la vedere. Șapte dintre aceste încăperi au fost decopertate, mai existând probabil alte cinci îngropate.

            Pe aceeași platformă superioară, baza mică, cea dinspre Tabularium și latura de sud, formează cu unghi obtuz, cu portic din coloane cu capiteluri corintice. Intre coloanele acestui portic erau plasate cele douăsprezece statui în perechi. Perechile erau formate din Jupiter și Junona, Neptun și Minerva, Marte și Venus, Apollo și Diana, Vulcan și Vesta, Mercur și Ceres.

            Edificiul pare a fi avut la bază o construcție veche, din sec.3 sau 2 e.A. Forma elegantă și bogată din care se mai pot vedea urme edificatoare, se dastorează unuia din împărații Flvieni, cel mai probabil lui Domitianus (81-96 e.N.). Monumentul a fost restaurat ultima dată de prefectul Romei, Vettius Agorius Praetextus, care a fost unul din ultimii apărători ai religiei clasice. El a întreprins această refacere, în anul 367 e.N, la patru ani după moartea împăratului Julianus, cel care trecuse la reconsolidarea credinței tradiționale. In această situație, Vettius nu mai dispunea de sprijin politic imperial. Data refacerii monumentului este consemnată printr-o inscripție pe arhitrava lui. Noua variantă a porticului a folosit arhitrava și patru coloane din construcția Flaviană.

            Pragurile de marmură, platforma de marmură și zidurile acoperite cu stuc amintesc de o construcție îngrijită din care au rezistat interesante vestigii.