Odeonul din
Domitian a fost un edificiu cu utilizare publică construită pe Campus Martius. Era
destinat pentru distrarea populației cu piese și concursuri muzicale. Avea un
spațiu de audiență pentru 11.000 de
spectatori. Inceput de Domitianus cu imitarea odeoanelor grecești (învecindu-și
stadionul spre sud), a fost finalizat, sau restaurat, în 106 de Apollodor de
Damasc, la inițiativa lui Traian. Schița pentru cavea este încă păstrată de fațada Palazzo Massimo alle Colonne,
însă singura rămășiță actuală este o coloană, din cipolin, lucrată monolit
(posibil parte din scenă) chiar în fața fațadei spate a Palazzo.
marți, 26 martie 2019
ROMA - TEMPLELE DIN FORUM HOLITORIUM
Forumul Holitorium
a fost locul unei piețe comerciale pentru legume, ierburi și ulei. Era
"ciudat localizat" în afarĂ de Porta Carmentalis din Campus Martius,
aglomerat între Forum Boarium și clădiri situate în preajma Circus Flaminius.
Patru
temple din timpul Republicii făceau parte din complexul urbanistic al pieței. Primele
două, cele mai vechi, au fost construite în timpul Primului Război Punic,
primul fiind Templul lui Janus promis de Gaius Duilius după victoria sa în
lupta navală de la Mylae cu cartagineenii, în 260 e.A. Un templu al Speranței a
fost construit în curând de către Aulus Atilius Calatinus. Templul lui Juno a
fost ridicat de Gaius Cornelius Cethegus, în 197 e.A., pentru victoria sa
asupra galezilor insubrieni și dedicat doi ani mai târziu. Templul Pietas, care
a fost dedicat în 181 e.A., a fost ulterior îndepărtat și relocat de Julius
Caesar pentru a începe construcția Teatrului lui Marcellus.
In stânga Teatrul lui Marcellus
Sub actuala
biserică San Nicola din Carcere se află ruinele a trei temple, stând alături,
cu aceeași orientare și cu care se contura forumul Holitorium. In afară de
unele urme din marmura restaurărilor ulterioare, fragmentele arhitecturale sunt
lucrări republicane în travertin, tuf și peperino (decorate anterior în stuc).
Cel central și cel mai mare dintre aceste temple era ionic, și a fost,
probabil, cel al Speranței. Cel mai nordic templu este următorul ca dimensiune
și tot ionic, și este presupus a fi templul lui Janus, care este menționat în
sursele scrise și este, de obicei, datat în jurul anului 90 e.A. Este hexastil,
peripteral. Spatele lui și a șase coloane, cu diametrul de 0,70 metri, sunt
încă în picioare, construite în peretele bisericii. Cel mai sudic templu este
cel mai mic și doric, probabil cel al lui Juno Sospita.
In general
ruinele au fost încorporate și se află sub biserică (posibil după ce au fost
încorporate într-o închisoare, numită carcere,
(ceea ce înseamnă închisoare). Alte resturi ale templelor se află sub și în
jurul Bisericii Sant'Omobono.
ROMA - TEATRUL LUI MARCELLUS
Teatrul
Marcellus (Theatrum Marcelli) a fost un teatru în aer liber, construit în
ultimii ani ai Republicii Romane. La teatru, localnicii și vizitatorii puteau
viziona spectacole de dramă și cântec. Astăzi, edificiul vechi din cartierul Sant'Angelo,
Roma, oferă unul dintre cele mai populare și atractive locuri turistice ale
orașului. Spațiul pentru teatru a fost eliberat de Iulius Cezar, asasinat
înainte de începerea construcției. Lucrările teatrului au fost destul de
avansate până în anul 17 e.A., astfel ca o parte a sărbătorii ludi saeculares a avut loc în cadrul
teatrului. Construcția a fost terminată în anul 13 e.A. și a fost inaugurată
oficial, în anul 12 e.A., de către Augustus.
Teatrul a
avut un diametru de 111 m și a fost cel mai mare și mai important teatru din
Roma antică, care putea să cuprindă între 11 000 și 20 000 de spectatori.
Acesta a fost un exemplu impresionant de ceea ce urma să devină una dintre
formele arhitecturale urbane cele mai răspândite ale lumii romane. Teatrul a
fost construit în principal din tuf și beton confecționat cu pietre în modelul
cunoscut sub numele de opus reticulatum, complet acoperit cu travertin alb. Cu
toate acestea, este cea mai veche clădire databilă din Roma la care s-a folosit
cărămida romană arsă. A constituit o nouă introducere a lumii și culturii
grecești în lumea romană.
Rețeaua de
arcade, coridoare, tuneluri și rampe care au permis accesul în interiorul unor
astfel de teatre romane au fost în mod normal ornamentate cu un ecran de
coloane angajate cu semicapiteluri din cele trei ordine grecești, doric la
bază, ionic în mijloc și corintic sus. Se crede că semicoloanele corintice au
fost folosite pentru nivelul superior, dar acest lucru este incert, pe măsură
ce teatrul a fost reconstruit și mutilat în Evul Mediu, înlăturând nivelul superior
al scaunelor și coloanelor.
Ca și alte
teatre romane în locații potrivite, a avut o deschidere prin care se putea
admira cadrul natural, în acest caz insula de pe Tibru la sud-vest. Scena a
fost înaltă și a crescut deasupra nivelului cavei ca și în alte teatre romane.
Teatrul a
ieșit din folosință la începutul sec.al 4-lea și structura a servit drept carieră,
spre exemplu pentru Pons Cestius, în 370 e.N. Cu toate acestea, statuile
situate în interiorul clădirii au fost restaurate de Petronius Maximus în anul 421,
iar structura rămasă a găzduit încă clădiri rezidențiale mici. In Evul Mediu
timpuriu, teatrul a fost folosit drept cetate de către familia Fabii și apoi la
sfârșitul sec.al 11-lea (când era cunoscută sub numele de Templum Marcelli), de către Pier Leoni și mai târziu de moștenitorii
săi (Pierleoni). Aceasta a salvat complexul de distrugerea viitoare. Savelli a deținut-o
în sec.al 13-lea. Mai târziu, în sec.al 16-lea, reședința Orsini, proiectată de
Baldassare Peruzzi, a fost construită pe o parte din ruinele teatrului antic. Până
în sec.al 19-lea, înălțarea străzii a înghițit aproape jumătate din parter.
Acum,
etajele superioare sunt împărțite în mai multe apartamente, iar împrejurimile
sale sunt folosite ca loc pentru concerte mici de vară. Portico d'Ottavia se
află la nord-vest, pe un traseu care duce la ghetoul roman și la Tibru, la
sud-vest.
În sec.al
17-lea, arhitectul englez Sir Christopher Wren a recunoscut explicit că
proiectarea sa pentru Teatrul Sheldonian din Oxford a fost influențată de
gravura lui Serlio privind Teatrul lui Marcellus.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)