ISTANBUL - APEDUCTUL LUI VALENS

Apeductul este un termen roman, provenit din cuvintele aqua (apă) şi ductus (a conduce).Apeductul poate fi subteran şi să conducă apa prin canale săpate prin trupul obstacolelor naturale, sau suprateran. La cel din urmă, canalul apei s poate fi susţinut de un zid continuu, de o construcţie cu arcade, sau de un pod.

Egiptul şi Assiria au folosit apeducte utilitare pentru folosul irigaţiilor, toate deschise sub cerul liber şi apropiate de sol.. Grecii au avut înclinaţii spre apeducte subterane, sau conduse, la suprafaţă, prin conducte din piatră sau ceramică. Apeductele cu arcade şi de dimensiuni impresionante, prin lungime şi înălţime, s-au multiplicat neasemuit în epoca romană. Eiecare apeduct deversa apa într-un castel terminal (castellum), de unde se făcea distribuţia spre cartierele oraşului.

In marea aglomeraţie urbană de la Roma, apeductele au devenit o necesitate vitală chiar înainte de dezvoltarea extinsă a băilor publice şi a termelor. Spre Roma s-au îndreptat etapal: Aqua Appia, Aqua Marcia, Aqua Iulia, Aqua Claudia şi Aqua Traiana. Primul s-a materializat în anul 312 e.A, adică cu aproape şapte secole înaintea Apeductului lui Valens de la Constantinopol. 
Apeductul lui Valens (Bozdoğan Kemeri) este singurul apeduct antic existent în mijlocul Constantinopolului, el fiind terminat în anul 368 e.N, sub domnia nefericitului împărat Valens (364-378 e.N), mort şi dispărut într-o mare bătălie cu goţii invadatori ai spaţiului balcanic. Nu este, însă, singura cale de transport al apei spre marea capitală antică şi medievală, dar singura care şi-a lăsat amprenta inconfundabilă chiar în interiorul ei.

Romanii au avut mândria şi tenacitatea de a exporta modelele lor arhitecturale, sau constructive pe tot întinsul imperiului. Au fost asimilate atât de contemporani cât şi de păosteritate pentru toate au reprezentat paşi ai culturii şi civilizaţiei. 

Această construcţie impresionantă şi de stringentă utilitate unea a treia şi a patra colină a cetăţii, în drum spre centrul ei şi a rămas în folosinţă pe toată perioada de existenţă a Imperiului Bizantin şi apoi sub puterea otomană o lungă perioadă de timp. Construcţia este masivă şi impresionantă în mijlocul oraşului modern şi agitat. Indeamnă cugetul spre visări despre o lume romană herculeană, cu vocaţie unică de constructor. Prin arcurile robuste, înfipte ca pentru veşnicie în pământ, puterea Romei încă sfidează debila creaţie otomană şi chiar primitivismul ei de început. Faptul de a se afla în mijlocul unei mari metropole îi conferă apeductului antic mai multă prestanţă şi atrage mai mult interes.

Vechiul apeduct cu două etaje şi arcade masive a avut la origine o înălţime totală de 26,50 metri. La origine pare să fi avut o lungime de circa 1000 de metri, din care a mai rămas astăzi un tronson de 971 de metri cu o înălţime de numai 20 de metri. Circa 6 metri din înălţime s-au pierdut în sol datorită depunerilor milenare. Astăzi cele două coline unite de el se numesc Süleymaniye şi Fatih. Pe sub arcadele apeductului şi printre picioarele lui solide, alcătuite din blocuri grele de granit, se scurg râuri de maşini pe şase benzi de circulaţie şi două şiruri umane pe trotuare. Structura romană nu resimte nici o vibraţie.

Construcţia este nu numai impresionantă prin volum şi dimensiuni, dar este şi una dintre cele mai vechi din Istanbul. Ea aminteşte de apeductele de la Pont du Gard, din sudul Franţei şi de apeductul de la Segovia, din Spania. Cel din urmă are şi el o grandoare aparte printr-o înălţime mai mare, dar comparabilă, de 28,50 metri, din care depunerile milenare nu au răpit mai nimic. Arcadele apeductului de la Segovia sunt mai multe şi mai înguste, deci mai dese, fapt ce atribuie un plus de zvelteţe lucrării. La acel gigant iberic, pe o lungime de 813 metri şi tot pe două nivele, se deschid 128 de arcade. Printre pilonii lui nu s-ar putea strecura, însă, o circulaţie modernă asemănătoare cu cea care invadează pe sub Apeductul lui Valens. 

In împrejurimile Constantinopolului mai există multe apeducte bizantine. Turcii le-au mai adăugat altele şi au înlocuit pe cele ruinate.