ROMA - BASILICA SANTA MARIA IN COSMEDIN

Deşi mult mai cunoscută pentru “ Bocca della Verita “, biseria Sfânta Maria In Cosmedin este una dintre bisericile cele mai interesante din Roma, pentru arta medievală încorporată, pentru o criptă neobişnuită şi o atmosferă de antichitate.

Biserica este situată în partea de sud a centrului istoric al Romei,pe locul fostului templu al Hercules Victor (sau Invictus), construit în Forum Boarium în sec. al 2-lea e.A şi reconstruit pe timpul împăratului Tiberius (14-37 e.N). Locul a fost ocupat mai târziu, de un Annonae Statio, unul dintre centrele de distribuţie alimentară al Romei antice. In sec.al 4-lea e. N. s-a construit un potic (loggia) pe latura de nord-vest al edificiului Annonae Statio.

In sec.al 6-lea e.N. cartierul dintre Anventin şi Tibru, în Forum Boarium, era populat de greci. Aceia, ca şi alte colonii străine din Roma formaseră o grupare (schola) care avea şi o formaţiune militară. Pentru a-şi întări trupele din oraş, necesare în situaţia ameninţării lombarde, Biserica romană a fondat „diaconii” (centre de binefacere pentru creştinii săraci), organisme compuse din laici şi religioşi care se substituiau celor ale imperiului dispărut. Biserica romană a instalat pe acel amplasament una dintre „diaconiile” sale în jurul anului 600 e.N. Atunci spaţiile dintre coloanele porticului mai vechi au fost astupate pentru a forma o sală pentru „diaconie”. In sec.al 7-lea, edificiul religios astfel amenajat a fost numit Schola graeca, iar o străduţă strâmtă se numeşte şi astăzi della Greca.

Edificiul a fost mărit şi transformat într-o mare biserică de către papa Hadrianus I-ul (772-795). S-au demolat părţile de deasupra solului ale templului antic şi partea din spate a porticului pentru a costrui o basilică cu trei nave, fiecare cu câte o absidă, după modelul bizantin. Basilica a fost donată grecilor bizantini refugiaţi din faţa persecuţiilor iconoclaste din Imperiul Bizantin şi s-a numit iniţial Aecclesia Grecorum.  Călugării greci refugiaţi au decorat biserica în jurul anului 782. Din păcate nimic din acea decoraţiune nu a supravieţuit până astăzi.

Noua basilică şi a luat numele de Sfânta Maria in Cosmedin, sau Sfânta Maria de Schola Graeca (a comunităţii greceşti). Originea termenului de „cosmedin” nu este certă, ea putând desemna un cartier din Constantinopol, sau să provină de la termenul grecesc „kosmidion”, care semnifica „ornament”, amintind de bogăţia decoraţiunii cu care a împodobit-o papa Hadrianus I-ul.

Biserica a fost renovată şi mărită de către papa Nicolas I-ul (858-867), ocazie cu care i s-a adăugat un oratoriu, un tricliniu şi o reşedinţă papală. Atunci s-au pictat fresce în nava centrală.

Edificiul a fost parţial distrus pe timpul jefuirii Romei de către normanzii lui Robert Guiscard, în anul 1084/1085. In cursul sec.al 12-lea, basilica a beneficiat de atenţia papilor Gelasius al II-lea şi Calixtus al II-lea şi de noi modelări. S-a adăugat un portic la faţadă, o clopotniţă (campanilla) splendidă şi foarte frumoase decoraţiuni în stil Cosmas la interior, precum mobilierul de marmură. Campanila se află în dreapta basilicii şi este cea mai înaltă din Roma. Ea are arcade îndrăzneţe şi este foarte elegantă. Atât campanila, cât şi porticul s-au realizat în stil roman, cu cărămidă roşie. Porticul are şapte arcade deschise şi şapte ferestre deasupra.

Sub portic, în partea stângă, se găseşte încastrată în zid Bocca dalla Verita (Gura Adevărului). Conform credinţei populare, acel mare disc de marmură antică, sculptată cu o figură plată puţin fioroasă (un triton sau Neptun), devorează mâna celor mincinoşi, care o introduc în gura deschisă. Pe timpul antichităţii acest disc servea drept gură de canal, sau un element al unei fântâni. Placa a fost plasată sub portic în anul 1632.  Sub portic se află şi o uşă din sec.al 11-lea, sculptată cu motive clasice de către Giovanni di Venetia, inscripţii antice şi un acoperământ de morminte medievale cu urme de frescă dedesupt.  

Santa Maria in Cosmedin a găzduit alegerea papilor Gelasius al II-lea, Celestin al III-lea şi antipapa Benedict al XIII-lea.

O restaurare importantă s-a realizat între anii 1118-1124 de către Alfanus, un demnitar al papei Calixtus al II-lea. După ce a revenit benedictinilor şi după o perioadă de decadenţă, în 1718, biserica a fost învăluită de decoraţiuni greoaie în stil baroc, în special la faţadă, realizate de Giuseppe Sardi. Adăugirile baroce au fost îndepărtate la renovarea din anii 1894-1899, de către Giovanni Battista Giovenale şi s-a redat lăcaşului autenticitatea medievală.

In exterior, pe latura stângă se găsesc resturi de coloane şi de arcade ale porticului din sec.al 4-lea şi ziduri de astupare care formaseră „diaconia”. Pe zidurile laterale există zece ferestre în plin cintru (câte cinci de fiecare parte) ale basilicii din sec.al 8-lea şi blocuri mari de tuf refolosite din vechiul templu al Hercules Victor.

Interiorul basilicii are înfăţişarea din sec.al 8-lea, cu unele elemente din sec.al 12-lea. Are trei nave cu abside individuale şi nu are transept. Navele sunt despărţite de şiruri de pilaştri, alternând de coloane, câte doi pilaştri şi nouă coloane de fiecare parte. Coloanele clasice poartă capiteluri sculptate fin, unele utilizate de la edificiile antice, iar altele din sec.al 8-lea. Spaţiul bisericii degaje o ambianţă mistică prin talia sa modestă, arhitectura sa şi penumbra care domneşte. Plafonul de lemn este plat, tipic pentru basilicile bizantine. Pardoseala este magnifică prin lucrătura de tip Cosmas, cu încrustaţii de marmură în diverse culori. La fel, o balustradă de marmură, cu panouri tot în stil Cosmas delimitează zona rezervată clerului. Tot acelor meşteri Cosmas, din sec. al 13-lea, li se datorează cele două amvoane, sfeşnicul pascal, ciborium-ul (lucrat în stil gotic florentin, în 1294) de deasupra altarului  şi tronul episcopal.

In sacristie se găseşte un frumos mozaic, din sec.al 8-lea, provenit de la basilica Sfântul Petru. Este o mică parte dintr-un mare mozaic comandat de papa Ioan al VII-lea pentru oratoriul Sfintei Fecioare din vechea bazilică Sfântul Petru.

Cripta de sub altar aparţine sec.al 8-lea, fiind amenajată cu plafon şi podea din tuf aparţinând podiumului vechiului templu roman. In formă de mică bazilică, ea are trei nave despărţite de colonete, un transept şi o absidă. In zidurile laterale sunt excavate 16 nişe în plin cintru, cu etajere de marmură, pentru adăpostirea unor numeroase relicve recuperate din catacombe.

Intreaga bazilică este un exemplu excelent de arhitectură antică cu influenţe bizantine.