Templul lui Portunus (numit şi Portunes), zeul apărător al porturilor şi al cheilor, apărătorul antrepozitelor de grâu de pe malurile Tibrului, se află în Forum Boiarium şi este un templu de talie mică în cu capitele în stil ionic. Astăzi este integrat în tabloul grădinii publice în care se găseşte şi templul circular Hercules Victor, fals denumit templu al Vestei, dastorită planului său circular.
Templul lui Portunus este un edificiu rectangular, construit între anii 100-80 e.A. Este un pseudoperipter greco-italic, înzestrat cu un portic adânc, fără coloane interioare, cu o scară de acces largă și înaltă, prinsă între antele podiului. Cele patru coloane ionice ale porticului (faţadă tetrastil), de la intrarea în templu, sunt independente, iar cele şapte de pe fiecare latură lungă şi cele de pe latura din spate sunt solidare cu pereţii (semi-coloane adosate). Ele înconjoară naosul. Arhitectural este un templu foarte asemănător cu cel de la Nimes, din Franţa. Coloanele ionice au cele două fețe diferite, cu excepția celor de colț ale căror volute sunt întoarse la 45 de grade.
Edificiul este construit din tuf şi travertin, cu o suprafaţă acoperită cu stuc. Este realizat din travertin pentru ornamentul podiumului, pentru crepis, stilobat şi pentru părţile care susţin greutăţile cele mai mari (coloanele de unghi de la cella şi coloanele porticului de la faţadă). Tuful s-a folosit pentru structurile mai puţin solicitate, mai puţin portante : ziduri, interiorul podiumului. Canelurile coloanelor şi decorurile arhitectonice sunt executate din stuc. Restaurările din sec.al 20-lea au folosit beton, fără grijă de a-l ascunde, cărămidă (scara de la faţadă) şi stuc pentru restaurarea canelurilor coloanelor. Se aseamănă mult cu templul roman din Nimes, Franța, numit acum Maison Carre și care este cu ceva mai mare.
După degradarea din sec.al 6-lea, templul lui Portunus a reapărut sub forma unei biserici dedicate Fecioarei, în anul 842 e.N, dar a trebuit să mai aştepte trei secole şi jumătate pentru a primi menţiunea clară de biserica Santa Maria in Gradelis. Conform ipotezelor, acest nume provine de la scările templului, sau de la cele care coborau spre Tibru. In sec.al 14-lea, biserica şi-a schimbat numele, devenind Santa Maria Egiziaca (adică Egipteanca), cu referire, de această dată, la picturile ce datau de pe timpul primei menţiuni a ei.
Pe timpul epocii contemporane, templul a fost investigat arheologic cu multă atenţie. Primele săpături au avut loc în anul 1921. Ele au consistat, în principal, din degajarea şi restaurarea edificiului.. Arheologii au distrus edificiile alăturate, au degajat porticul, distrugând intercolonamentele laterale neoriginale şi au restaurat într-o manieră generală zidurile de la cella. Pe timpul acelor săpături s-a adus la lumină un podium mai vechi (din tuf de la Grotta Oscura), precum şi urme ale unor magazine boltite, pe latura de vest a templului, situate sub templul actual şi datând ambele din epoca medio-republicană.
A doua etapă a săpăturilor a avut loc în anul 1948. Atunci s-au operat o serie de sondaje pe tot conturul edificiului, permiţând scoaterea în evidenţă a unor magazine pe latura de est, contemporane cu actualul templu. S-au mai găsit şi structuri periferice, precum ziduri de peribol (incintă sacră din jurul vechilor temple), sau calea de acces. In prezent templul este supus unei renovări a picturii interioare de natură medievală.
In trecut templul a fost atribuit de autori ca dedicat unor două divinităţi. In timpul Renaşterii a fost numit templul Fortuna Virilis. Mai târziu, în sec.al 19-lea, a fost atribuit şi divinităţii Mater Matuta. Ambele atribuiri s-au dovedit false, prin descoperirea unui templu dublu la nord-est de templul Portunus. Acel templu avea două cella, una dedicată zeiţei Fortuna (adjectivul virilis nu a apărut în nici o sursă şi ca atare poate fi abandonată) şi alta divinităţii Mater Matuta. In plus, atribuirea templului ionic lui Portunus nu are nimic surprinzător, el fiind zeul râului şi al portului. Forumul Boarium era portul fluvial al Romei, prin care se lega oraşul cu Ostia. Prin apropiere de templu trecea zidul servian (atribuit regelui etrusc Servius Tullius), străpuns în acel loc de o poartă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu