vineri, 17 iunie 2011

BISERICA SFINŢILOR IOAN ŞI PAUL (SANTI GIOVANNI E PAOLO)

Intr-o piaţă liniştită, această biserică prezintă un pridvor şi o semeaţă campanilă ridicată din sec. al 12-lea. Aceasta a fost ridicată pe resturile templului lui Claudius, unele încă vizibile prin apropiere pe sub anumite clădiri prezente. Se găseşte la sud de Colosseum şi în apropiere de Villa Celimontana.


Istoria bisericii seamănă cu cea a altor edificii religioase de pe colina Coelius. Ea se mai numește și Santi Giovanni e paolo al Celio.  Biserica a fost construită în sec. al 4-lea (398 e.N) de  un senator pe nume Pammachius deasupra casei celor doi martiri, Ioan și Paulus, martirizați pe timpul împăratului Julianus. Șăcașul a fost numit Titulus Pammachii și înregistrat ca atare în actele sinodului ținut de Papa Symmacus în anul 499 e.N. Distrusă de vizigoții lui Alaric în anul 410 e.N și de un cutremur din 442 e.N, a fost reabilitată de Papa Pascal I-ul. Jefuită din nou de normanzii lui Robert Guiscard, în 1084,  a fost reabilitată din nou în sec. al 12-lea, când i s-a afăugat omănăstire și o clopotniță. A adăpostit Congregația Pasioniștilor și este locul de odihnă al fondatorului acesteia, San Paolo della Croceț


Interiorul are trei nave cu pilaștri alipiți de coloanele originale. Altarul este construit deasupra locului unde s-a presupus că se aflau rămășițele celor doi martiri. Absida este decorată cu fresce ce reprezintă pe Christos în glorie de Cristoforo Roncalli (1588), unul din pictorii numiți il Pomarancio. Sub această frescă se găsesc trei tablouri reprezentând două martirii (al lui Ioan și al lui Paulus) și Convesrsiunea lui Terenziano.
Săpăturile efectuate în sec.al 19-lea au dat la iveală sub nava bisericii o serie de încăperi antice din sec.1-4 e.N. Despre unele se presupune că ar fi făcut parte dint-un vivarium, spațiu de păstrare a animalelor sălbatice necesare spectacolelor din Colosseum. Un pasaj îngust lega acel vivarium de Colosseum. In subteranele bisericii, prin săpăturile efectuate, în 1887, pentru căutarea rămășițelor martirilor, s-au descoperit douăzeci de încăperi ce au aparținut la cel puțin cinci clădiri antice dintre sec. 1-4 e.N, Acele cinci construcții aparțin unei perioade complexe de construcții rezidențiale și sunt deosebit conservate. Sunt un minunat exemplu de domus ecclesiae (casa bisericii) și au frescele originale încă vizibile, cu scene de martiriu. Localurile subterane sunt accesibile prin afara bisericii, prin antica cale romană Scauro.
Intr-un spațiu subteran ce a fost o curte cu Nymphaeum s-a găsit o frumoasă frescă ce reprezintă pe Proserpina și alte divinități încojurate de îngeri într-o barcă (3 x 5 m). Se găsesc urme de frescă și mozaiuri marine în arcadele ferestrelor. Intre sec.3și 4 s-au făcut unele modificări ale spațiilor și s-a amenajat un oratoriu cu decorații creștine, în timp ce celelalte încăperi nu au decorațiuni special creștine (genii cu aripi, ghirlande, păsări, etc.). In sec.al 4-lea într-un pasaj s-au aplicat fresce tot creștine.
De la edificiul cel vechi au rămas cinci arcade de deasupra pridvorului şi a galeriei, ele constituind frontonul superior al faţadei.



Interiorul, păzit de doi lei de marmură din evul mediu, a fost refăcut aproape în întregime în sec. al 18-lea. Interesul este prezentat mai ales de subsolul unde a fost degajată un titulus antic și unde sunt date la iveală frumoasele resturi de pictură şi o mică capelă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu