vineri, 22 februarie 2019

ROMA - 2 SANTA PRISCA



          Santa Prisca este o biserică titulară a Romei și a fost înregistrată ca titulus Priscae în actele sinodului din anul 499. Este dedicată Sfintei Prisca, o martiră din primul secol, ale cărei relicve sunt cuprinse în altarul din criptă.  Originile ei coboară până în sec.al 2-lea e.N, ea fiind una dintre primele locuri de cult creștin din Roma. A fost construită în sec.al 4-lea sau al 5-lea peste un templu al zeului Mithras. Deteriorată pe timpul jafului normand asupra Romei (1084), biserica a fost restaurată de mai multe ori. Aspectul actual se datorează restaurării din anul 1660, care a inclus o nouă fațadă realizată de Carlo Lombardi, fațadă îngustă și fără portic. In interior, coloanele sunt singurele rămășițe vizibile ale bisericii celei vechi, cuprinse în pilaștri. De asemenea, este conservat un font de baptiseriu despre care se presupune că a fost folosit de Sfântul Petru. Tavanul este plat și lucrat din lemn. Picturile de deasupra șirurilor de pilaștri sunt rare și moderne.
Imagini pentru sANTA pRISCA  AVENTIN
          Frescele din criptă, unde un altar conține moaștele Sfântei Prisca, sunt executate de Antonio Tempesta. Anastasio Fontebuoni a pictat în frescă pereții naosului cu sfinți și îngeri cu instrumente de pasiune. In sacristie se află un tablou al Concepției Imaculate cu îngerii, lcrare a lui Giovanni Odazzi, iar pe altarul principal se află un botez al Sfintei Prisca de Domenico Passignano.
           Mithraneumul de la Santa Prisca a fost descoperit pentru prima oară în 1934, după ce a fost excavat de părinții catolici augustinieni care erau responsabili de mănăstire. Investigațiile olandeze au început în anii 1952-59. Clădirea originală a fost ridicată înjurul anului 95 e.N și s-a aflat inițial pe o parcelă de teren achiziționată de Traian, care la vremea respectivă nu era încă împărat al Romei. Aceasta a servit, de asemenea, ca și casă a lui Traian până la moartea sa în anul 117 e. N. O sută de ani mai târziu, un membru al familiei imperiale a preluat clădirea și a construit un Mithraeum într-o parte a subsolului, în timp ce un loc de întâlnire creștin a fost stabilit în celălaltă secțiune a bisericii.
           La începutul săpăturilor din 1952, olandezii au îndepărtat mormantele de pământ, despre care se credea că ar fi aparținut unui fel de șanț. In această perioadă, au existat numeroase descoperiri realizate de olandezi cu mare atenție. Unele dintre aceste descoperiri au inclus fresce, mozaicuri, rămășițe de vase diferite, stucaturi, precum și fragmente de mozaic și cărămidă. Mithraneumul original avea un culoar central, o nișă și bănci laterale. Pe pereții vechiului Mithraeum au fost găsite fresce fine, precum și o sculptură în stuc a lui Mithras, una dintre imaginile principale ale cultului lui Mithras. In timpul săpăturilor olandeze din anii 1950, bucățile de mozaic s-au găsit în camerele nou descoperite de sub Santa Prisca. Renovările din anul 220 au generat o sală de cult centrală mai mare și adăugarea unor încăperi noi, în timp ce frescele au fost acoperite cu picturi noi, mai elaborate. 
Imagini pentru sANTA pRISCA  AVENTIN
                  Frescele includeau adesea scrierea sub sau în jurul operei, care ar descrie ce se întâmpla în piesă. Aceasta este ceva unic pentru templul Mithras găsit la Santa Prisca. Aceste picturi s-au dovedit foarte importante pentru dezvoltarea înțelegerii cultului lui Mithras. Impreună cu scena tipică a taurilor, asa de frecvent descrisă în alte cazuri, alte picturi au ilustrat diferite ritualuri de cult. De exemplu, o pictură arată o procesiune de figuri care poartă măști și diferite tunici colorate care dețin ceea ce s-a presupus a fi o bucată de echipament liturgic. Aceste picturi au fost încorporate în dezbaterea îndelungată despre admiterea femeilor în cult. In jurul anului 400, creștinii au preluat Mithraneumul, l-au distrus și au construit deasupra lăcașul pentru Santa Prisca.
       Excavațiile olandeze de la mijlocul sec.al 20-lea au descoperit  numeroase fragmente de fresce mult deteriorate dar de reală importanță istorică.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu