Sfânta Agnes a fost o tânără creştină martirizată pe timpul împăratului Diocletianus (285-305 e.N.) şi îngropată în cimitirul de pe Via Nomentana. După numai patru decenii, (până în anul 337 e.N.) Constantin I-ul cel Mare a înălţat o mare bazilică în apropierea mormântului ei. Vestigiile absidei acelui edificiu sunt încă vizibile.
Ulterior, tot în sec. al 4-lea e.N. s-a construit, pe latura stângă a basilicii, un edificiu circular care urma să servească drept mausoleu fiicelor lui Constantin, Constantina şi Helena, edificiu ce a devenit biserica Sfânta Constanţa în sec. al 13-lea.
Deasupra mormântului Sfintei Agnes s-a mai construit şi o capelă. Papa Honorius (625-638 e.N.) a reconstruit şi a mărit lăcaşul atunci când basilica lui Constantin a căzut în ruină. Acea construcţie a devenit şi a rămas actuala biserică Sfânta Agnes din afara zidurilor, edificiu restaurat de mai multe ori, inclusiv în sec. al 19-lea.
La biserică se accede din Via di Sant'Agnese, sau din Via Nomentana, urcând o scară care ajunge în nartex. Nartexul, deşi reconstruit în sec. al 16-lea, exista în construcţia din sec. al 7-lea. In stânga scării este păstrat un baso-relief reprezentând pe Sfânta Agnes în rugăciune, statuie care orna mormântul Sfintei în sec. al 4-lea e.N, şi o inscripţie gravată de papa Damasus (366-384 e.N.) spre gloria martirei.
In pofida picturilor din sec. al 19-lea, de deasupra arcului triumfal, dintre ferestrele înalte, şi de deasupra arcadelor din nava principală, interiorul bisericii dă încă, şi astăzi, o idee despre cum s-a prezentat edificiul în sec. al 7-lea. Era construit pe un plan basical cu trei nave şi prevăzut cu tribune.
Plafonul şi baldachinul aparţin sec. al 17-lea. In acea epocă, pe timpul lucrărilor de restaurare iniţiate Papa Paul al V-lea, au fost găsite osemintele Sfintei Agnes şi alături altele care s-a presupus a fi ale Eremetienei, cea care a continuat să se roage lângă corpul martirei în timp ce alţi creştini au fugit de frica păgânilor care vroiau să-i lapideze. Papa a dispus ca osemintele să fie aşezate într-o raclă plasată sub altar. Deasupra altarului s-a aşezat o statuie a sfintei, o operă curioasă a sculptorului francez Nicolas Cordier (1567-1612), care a refolosit un tors de albastru de la o statuie antică a lui Isis. In stânga altarului a fost aşezat un frumos candelabru antic de marmură.
Mozaicul din absidă aparţine sec. al 7-lea şi reprezintă pe Agnes împreună cu papa Simmacos (498-514), care a restaurat capela primitivă, şi cu papa Honorius care prezintă biserica. Mozaicul este puternic influenţat de arta bizantină. Agnes apare în constumaţie imperială bizantină. Liniile verticale sunt de o frumoasă puritate, perfect în acord cu liniile bolţii, iar culorile sunt tari şi puţin monotone.
Cu toate că pictura interioară aparţine secolului al 19-lea, structura, planul şi mozaicul absidei asigură bisericii o temeinică aură a venerabilităţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu