ROMA V - COLOSUL LUI NERO

După marele incendiu care a devastat Roma în anul 64 e.N, împăratul Nero şi-a însuşit o mare suprafaţă de teren, cuprinsă între colinele Coelius, Eschilin şi Palatin, pentru construirea grandiosului său palat Domus Aurea. Inainte de memorabilul dezastru acea zonă centrală a oraşului fusese dens populată şi traversată de un râuleţ canalizat.

Palatul Domus Aurea a avut drept arhitect pe Celer, cel care în deceniul următor a ridicat cam pe aceleaşi locuri inegalabilul Amfiteatru Flavian, numit mult mai târziu Colosseum.

In faţa palatului lui Nero s-a amenajat un lac artificial, înconjurat de pavilioane, grădini cu statui şi porticuri. Apeductul preexistent, Aqua Claudia, construit de împăratul anterior, Claudius (41-54 e.N.), a fost prelungit special de Nero pentru aprovizionarea cu apă a zonei.

Nu departe de Domus Aurea a fost înălţată o statuie gigantică din bronz a împăratului, statuie care pe drept cuvânt s-a numit Colosul lui Nero. In perioadele următoare, statuia a fost remodelată de succesorii la tron ca reprezentare a lui Helios, zeul Soare, prin adăugarea unei coroane cu raze de soare. Unii autori susţin că acea coroană solară s-ar fi găsit chiar pe capul împăratului încă de la început. Oricum, capul lui Nero a fost înlocuit în mai multe rânduri cu capetele unor diverşi împăraţi.

In pofida legăturilor sale păgâne, statuia a rămas în picioare o bună parte din epoca medievală, fiind acreditată cu puteri magice. In final, a fost considerată drept un simbol al permanenţei Romei.

După relatările istoricului Suetonius, statuia măsura o sută douăzeci de picioare în înălţime, deci mai mult de 35 de metri. Inălţimea ei, în comparaţie cu Colosul din Rodos (30-34 de metri), ridicat cu trei secole şi jumătate înainte (cca. 280 e.A.), o îndreptăţea a fi încadrată între minunile lumii antice.

In sec. al 8-lea e.N, Bede Venerabilul (cca. 672-735 e.N.), călugăr anglo-saxon, considerat părintele istoriei scrise a Angliei, a scris o celebră epigramă care celebra semnificaţia simbolică a statuii: Quandiu stabit coliseus, stabit et Roma;quando cadet coliseus cadet Roma; quando cadet Roma, cadet et mundus (Atât cât va dura colosul, Roma va dura; când va cădea Colosul, va cădea Roma; când va cădea Roma, va cădea lumea).

In epoca lui Bede, numele masculin coliseus era aplicat statuii pentru că această calitate nu fusese transferată giganticului Amfiteatru Flavian.

Colosul lui Nero a sfârşit prin a cădea, probabil răsturnat în vederea refolosirii bronzului, dar data nu este consemnată nicăieri. Numele de Colosseum (nume neutru) a început a fi folosit pentru a desemna amfiteatrul gigantic din vecinătate, abia către anul 1.000.

Atunci statuia fusese deja uitată. De la ea a supravieţuit, puţin semnificativ, numai baza sa plasată între amfiteatru şi templul lui Venus şi Roma, foarte aproape de amfiteatru.