Inceput în anul 1885 de către G. Sacconi şi inaugurat în 1911, acest monument gigantic s-a ridicat în onoarea regelui Vittorio Emmanuele al II-lea (1861-1878) care, în 1870, a făcut din Italia un regat unificat cu capitala la Roma.
Unii autori susţin că piatra de calcar foarte alb a monumentului nu se asortează cu tentele coloristice cafenii-aurii ale Romei şi că stilul grandilocvent al monumentului nu reuşeşte să se adapteze în acest oraş milenar unde grandoarea emană uneori de la o simplă coloană. Deşi a suferit numeroase critici, Vittoriano rămâne o operă arhitectonică fără egal a vremurilor moderne. Ea domină eterna capitală şi vorbeşte despre visele de viitor ale unui popor pe care apasă măreţia trecută.
Spre monument se accede dinspre Piazza Venezia pe o scară foarte largă, flancată de două grupuri alegorice din bronz aurit, reprezentând Gândirea şi Acţiunea. Scara conduce la Altarul Patriei, o lucrare sculpturală minunată, apoi se divide în două rampe pentru a conduce la statuia ecvestră a regelui aşezată deasupra Altarului Patriei. Mai departe se urcă la un imens portic concav care suportă două quandrige din bronz cu statui ale Victoriei înaripate. Jos, de o parte şi de alta a scării largi, sunt plasate două fântâni cu bazine semicirculare. Cea din dreapta reprezintă marea Tyrreniană, iar cea din stânga, marea Adriatică.
Jos, în stânga scării centrale, s-a găsit şi păstrat mormântul lui Caius Publicius Bibulus. Modesta zidărie din travertin şi cărămidă care a rămas de la edilul plebeian Bibulus, îngropat în urmă cu două mii de ani, prezintă un interes arheologic major. Deoarece nu era permisă înmormântarea în interiorul oraşului, amplasamentul acestui mormânt semnifică faptul că incinta Romei, în sec. 1 e.A. trecea pe la poalele Capitoliului şi că aici începea Via Flaminia, marea cale spre nord.
La baza statuii reprezentând pe zeiţa Roma din componenţa Altarului Patriei, statuie plasată exact sub soclul statuii ecvestre a regelui, se află mormântul soldatului necunoscut, în care au fost îngropate, în mod simbolic, resturile unui soldat mort în Primul Război Mondial (pentru Italia 1915-1918).
Statuia regelui Vittorio Emmanuele al II-lea, operă a lui E. Chiavadia a fost dezvelită, la 4 iunie 1911, în faţa unei mulţimi reunite în Piazza Venezia, în prezenţa regelui Vittorio Emmanuele al III-lea (1900-1946) şi a veteranilor trupelor garibaldiene. Un cronicar al epocii a relatat că monumentul regal executat într-o turnătorie din cartierul Transtevere, a cuprins 50 de tone de bronz şi că mustăţile Majestăţii Sale măsurau 1 metru în lungime.
Porticul grandios, care încununează monumentul, oferă o perspectivă unică asupra oraşului. Privitorul are posibilitatea să se aşeze pe terase din dreapta, stânga şi din centru pentru a schimba orizonturile aeriene şi a depista diversele monumente.
In centru, cu faţa la Piazza Venezia, privirile urmează Via del Corso care conduce până la Piazza del Popolo. La intrare pe această arteră, la stânga, se găseşte Palatul Bonaparte, construit în 1660 şi care a revenit mamei lui Napoleon I-ul în sec.al 19-lea. Ea a trăit aici după căderea imperiului francez, având plăcerea să contemple animaţia străzii din loggia de la primul etaj, ferită de privirile indiscrete de draperii persane. A murit în acest palat în 1836, la 15 ani după dispariţia inegalabilului său fiu.
In spatele monumentului Vittoriano este lipită culmea Capitoliului cu piaţa şi palatele sale. Tot acolo stă, tăcută şi venerabilă, într-o latură, biserica Santa Maria d'Aracoeli. La stânga monumentului se deschide generoasa Via dei Fiori Imperiali care conduce direct la Colosseum prin inima oraşului antic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu