ROMA V - TEMPLUL LUI VESPASIANUS

A fost unul dintre templele cele mai frumoase din Forum Romanum. Era plasat în extrema vestică a cestuia, cu spatele la colina Capitoliului și la Tabularium. Cuprins între templul Concordiei și templul lui Saturn, el se găsea plasat pe centrul fațadei dinspre Forum a Tabularium-ului. Fățăda sa, cu podium înalt, se orienta spre estul Forum-ului, având o scară lată de acces, lată aproape cât toată fațada sa. Scara pornea din Clivus Capitolinus, calea care urca din Forum spre culmea Capitoliului.

            Titus fiul cel mare și urmașul la tron al lui Vespasianus, a trecut la ridicarea templului,  în anul 79 e.N, în onoarea tatălui său ce fusese divinizat. Titus s-a stins din viață după numai doi ani, în anul 81 e.N. Domitianus, fratele și urmașul său la tron, s-a îngrijit ca să fie și el divinizat prin hotărârea senatului. Domitianus a continuat construirea mărețului templu, dedicându-l atât tatălui, Vespasianus, cât și fratelui, Titus. Lucrările s-au terminat în anul 85/87 e.N.

            Pe tot parcursul istoriei romane s-a pus accent pe creșterea prestigiului, notorietății și gloriei numelor de familie, adesea prin monumente dedicate unor persoane decedate. Templul lui Vespasianus și al lui Titus, a avut menirea de a întări cultul imperial, asemănător cu cel al zeităților tradiționale și preamărirea familiei Flaviilor. Aderarea supușilor la Cultul imperial era un gest de credință personală, dar și un gest politic și diplomatic, Cultul imperial transformându-se timp de trei secole în cult oficial, de la Augustus la Constantin cel Mare.

            Templul lui Vespasian era un templu hexastil corintic și prostil, adică dotat cu șase coloane corintice la fațadă, pe marginea unei terase plasate înaintea corpului principal. El s-a încadrat între limitele strâmte ale suprafeței disponibile, având dimensiunile de 22 de metri lățime și 33 de metri în adâncime. Acoperea o suprafață mai mică decât templele vecine, al Concordiei și al lui Saturn, dar era o bijuterie arhitectonică și artistică.

            Titus nu a apucat decât să termine baza templului și podiumul, cu totul în marmură albă. Domitianus a terminat edificiul, ocupându-se cu atenție de interior (cella). Pereții de travertin au fost acoperiți cu marmură adusă atât din Italia, cât și din carierele provinciilor orientale. Interiorul era bogat decorat, cu o friză ce reprezenta obiecte sacre utilizate ca simboluri, sau insigne ale unor diferite colegii sacerdotale din Roma. In adâncul cellei erau așezate, de o parte și de alta, statuile celor doi împărați. In jurul anilor 200-205 e.N, Septimius Severus și fiul său Caracalla au trecut la o renovare destul de modestă a templului.

            Monumentul a suferit distrugeri importante îe timpul evului mediu, în special în jurul anului 1300, pe timpul papaei Bonifacius al VIII-lea și Nicolas alV-lea, când prin demolări și prin adăugiri de ziduri și turnuri de unghi a devenit o fortăreață. Această soartă au avut-o multe monumente din Forum și din restul Romei.

Astăzi au mai rămas resturi din podium și trei coloane corintice semețe dintr-un colț de pronaos, peste care a rămas o bucată de antablament, deasupra o bucată de friză sculptată cu instrumente de sacrificiu, o cornișă cu denticuli, oușoare și palmete și o frântură de inscripție. Coloanele sunt confecționate din marmură albă italiană și au circa 14,20 metri înălțime și un diametru de 1,57 metri.

In sec.al 7-lea e.N, un pelerin a copiat dedicația de pe frontonul templului, dedicație din care astăzi nu mai există decât o bucățică de neînțeles.

DIVO . VESPASIANO . AVGVSTO . S . P . Q . R / IMPP . CAESS. SEVERVS . ET. ANTONINVS / PII . FELIC . AVGG . RESTITVER

In traducere : Divinului Vespasian Augustus, Senatul și poprul roman. Inpărații Severus și Antoninus pioși și preafericiți Auguști au restaurat

ROMA V - TEMPLUL CONCORDIEI (FORUM ROMANUM)

Templul Concordiei - Reconstituire

Romanii au atribuit totdeauna un caracter divin puterii misterioase care făcea să se realizeze un act. Deasemeni, onorau ca pe niște zei diverse noțiuni, precum Concordia, Justiția, Libertatea, sau Abundența. Cea mai mare parte dintre aceste divinități erau reprezentate printr-o statuie de femeie. Cea a Concordiei avea ca atribut două mâini unite și un porumbel.

            Din anul 367 e.A, Forum-ul a primit templul său dedicat Concordiei. El celebra pacea restabilită între patricieni și plebeieni, care se înfruntaseră de la începutul sec.al 5-lea e.A. A fost ridicat în extremitatea vestică a Forum-ului și a avut soarta de a fi distrus și refăcut de mai multe ori pe parcursul istoriei sale. După două secole și jumătate de la prima împăcare socială, tribunul plebeian Caius Gracchus a fost asasinat și contradicțiile s-au reaprins. După revenirea la liniște internă, Concordia a redevenit apreciată, iar templul ei restaurat, în anul 121 e.A. Restauraea a inițiat-o Opinius în onoarea victoriei sale asupra lui Caius Gracchus, considerat un turburent al liniștii sociale. După această dată templul a servit și ca loc al unor întruniri ale senatului, mai ales pentru probleme ale tribunalelor. Cicero și-a rostit aici cea de a patra cuvântare împotriva lui Catilina (catilinară). In anul 31 e.N, tot aici, senatul a condamnat la moarte pe Seianus, demnitar ce trădase încrederea împăratului Tiberius.   

Ultima sa restaurare, dintre anii 7-10 e.N, a fost consemnată de Plinius cel Bătrân în a sa Istorie natuirală. Ea a fost realizată de Tiberius în calitate de moștenitor al tronului, iar inaugurarea pare să fi avut loc în anul 12 e.N. Această ultimă restaurare s-a distins prin opulența marmurii folosite, prin ornamentație și prin aducerea de către Tiberius a multor picturi și sculpturi grecești, fapt ce a transformat templul într-un adevărat muzeu de artă.

Planul acestui templu a fost cu totul atipic. El era lipit de colina Capitoliului și a trebuit să se încadreze într-o suprafață limitată.

Cella se dezvolta transversal în raport cu pronaosul. Ea era de două ori mai largă (45 metri) decât profundă (24 metri). Pe centru era străbătută de un rând de coloane corintice ce sustineau o plintă continuă cu reliefuri. Rândul de coloane diviza spațiul. Pronaosul se deschidea printr-o scară spre Clivus Capitolinus. El era lipit de colina Capitoliului și a trebuit să se încadreze într-o suprafață limitată. Intrarea în templu se făcea pe o scară largă, spre o patformă-portic, cu șase coloane corintice la fațadă, sub fronton. Porticul de intrare în Cella alungită era plasat pe una din laturile lungi.

Templul Concordiei - Reconstituire

Din tot edificiul nu se mai păstrează decât o parte din platformă, restul fiind aoperită de un drum ce urcă pe Capitoliu. O copie a acestui templu a fost descoperită la Merida, în Spania, în urma unor săpături din anul 2002.

ROMA V - TABULARIUM (FORUM ROMANUM)

Tabularium era o construcție specială cu rol de arhivă și de sediu pentru un număr de birouri. Pe timpul de început al republicii arhivele de stat s-au păstrat în templul lui Saturn.

Noul Tabularium s-a construit pe timpul dictatorului Sulla (82-79 e.A), cu cheltuiala consulului Quintus Lutatius Catullus. Edificiul a fost reconstruit și apoi renovat pe timpul împăratului Claudius, în anul 46 e.N. Printre arhivele ce cuprindeau tratate de stat (tabulae), decrete și legi, mai trebuiau adăpostite aici și vechile legi romane înscrise pe plăci de bronz, de unde a provenit și numele de Tabularium al noii construcții.

A fost amplasat în extrema vestică a Forum-ului Roman și pe panta estică a Capitoliului, cu fața orientată în lungul Forum-ului și spre viitorul Colosseum. El a umplut depresiunea ce exista între cele două culmi ale Capitoliului, Arx și Roca Tarpiană (Capitolium), într-o poziție inferioară templului lui Jupiter Optimus Maximus, marele templu aflat pe Capitoliu. Masivul și austerul edificiu, Tabularium, închidea Forum Romanum pe latura lui de vest. Orientarea Tabulariului s-a făcut în raport cu basilica Aemilia (Emilia) care reprezenta, în acea vreme, cea mai importantă construcție din for. Axele lungi ale celor două clădiri sunt perpendiculare.

Lucrat din peperin (rocă vulcanică de găsit separat în tuful vulcanic, de culoare maro sau gri) și în stil opus quadratus (adică cu blocuri paralelipipedice prelucrate), avea un aspect  auster și maiestos. S-au păstrat numai două nivele pe o lungime de 73,60 de metri.

In raport cu platforma Caitoliului, Tabulariumul avea două caturi. Către for, cele două caturi, dintre care s-a păstrat numai unul, ridicate deasupra unor substricții monumentale, înalte de 15 metri, erau descrise prin câte 11 arce monumentale decorate cu coloane angajate. Nivelul cel mai de jos se află sub platforma Capitoliului, așa că se poate vedea numai dinspre Forum. Prezintă spre acea parte o fațadă sobră, masivă și austeră, ca de fortăreață. Avea o singură intrare și ferestre mici. La cel de al doilea etaj se disting arcuri mari, separate de semicoloane dorice, fără rol de portanță. Din acest nivel se păstrează numai parțial. La cel de deasupra, deschis și el spre Forum, se găseau coloane corintice, dar acel nivel a dispărut. Fațada  originară, care avea trei nivele, fiecare lucrat în alt stil, a influențat și construcția altor monumente ulterioare, precun Colosseum-ul.

Tabulariumul oferă primul exemplu de sintezsă a ordinului cu arcul. Această nouă folosire a ordinului anunță soarta sa viitoare de construcție, adică pierderea sensului constructiv și transformarea sa într-un procedeu decorativ. Totuși, în cazul Tabulariumului, coloanele angajate îndeplineau un rol de contrafort, preluînd împingerile bolților galerieic. Coloanele angajate, de ordin doric, au fost constituite din tamburi cu un număr sporit de caneluri (patrusprezece în loc de zece) și un entasis puțin pronunțat. Faptul le accentuiază plasticitatea.
Este posibil ca etajul superior al Tabulariului, orientat către for, fie că a existat inițial, fie că a fost adăugat pe timpul Flaviilor, să fi avut o galerie cu arce decorate cu o colonadă ionică. Lipsa certitudinii nu permite a se considera Tabulariul ca prototip al suprapunerii de arce îmbinate cu coloane, care va constitui motivul clasic al teatrelor și amfiteatrelr romane. Clădirea Tabulariului exercită până azi o puternică acțiune emoțională, ca urmare a caracterului său monumedntal și a calităților sale plastice.

EdificareaTabulariului a fost legată de reamenajarea întregușui Capitoliu. Cu acel prilej a fost reconstruit în piatră templul ars al lui Jupiter. In cconformitate cu tradiția, pentru porticul acestui templu ar fi fost aduse de la Atena coloanele uriașe aled templului Zeus Olimpianul (sec. al II- lea e.N).
 In interior Tabularium-ul este străbătut de o galerie cu bolta înaltă de 10,50 metri și lată de 7 metri, care comunică la uncapăt cu Scale Gemoniae. In camerele de jos, repartizate în patru grupe, se păstrau arhivele, iar în cele de sus era instalată administrația. După modelul Romei, s-a amenajat câte un Tabularium în fiecare capitală de provincie.

Tabularium, prin trăsături și materialul folosit, de culoare ternă, este un exemplu al severității arhitecturii repunlicane romane. Astăzi partea de jos a edificiului servește ca bază a Palatului Senatorial, cu fațada spre Piața Capitoliului. De altfel, Tabularium este singura construcție care ne-a parvenit din perioada republicană, în Forum.

Tabularium - Reconstituire

Pe timpul evului mediu edificiul a fost folosit ca depozit de sare,în partea superioară și ca închisoare, în partea inferioară. Din 1144 el a devenit sediul Primăriei Romei și al celui mai înalt reprezentant, Senatorul, responsabil de administrație, justiție și de interesele cetățenilor. Construcția Palatului senatorial medieval a durat între mijlocul sec.al 12-lea și ultima parte a sec.al 14-lea. Sub pontificatul lui Bonifacius al VIII-lea (1235-1303) s-a ridicat un turn în partea de nord a bătrânei construcții. Apoi, între 1250 și 1325 s-a construit partea principală a palatului senatorial pe ruinele antice încă robuste. Fațada principală a palatului, în sec.al 13-lea, era îndreptată spre apus, adică spre viitoarea piață a Capitoliului. Era compusă din trei galerii etajate, cu arcade în plin cintru și cu poartă înaltă și rotunjită, plasată spre dreapta. A urmat o perioadă de astuparea unor deschideri și de adăugiri de natură să transforme palatul într-o fortăreață, contraforturi și creneluri. Cu trecerea timpului aceste măsuri de apărare nu au mai fost necesare. Intre 1542-1554, Michel Angelo a proiectat scara dublă de la fațadă și alte modificări ale acesteia, modificări puse în operă și completate de alți doi arhitecți până la sfârșitul sec.al 17-lea (Giacomo della Porta și Martino Longhi cel Bătrân).

Pe latura dinspre Forum, eduficiul Tabularium-ului era mărginit de templul Concordiei, sore nord, de templul lui Vespasianus, la mijloc, și de Porticus Deorum Consentium, spre sud.

ROMA V - ALTARUL ZEULUI VULCAN (FORUM ROMANUM)



Un alt altar al lui Vulcan nu cel din Forum Romanum

Cultul zeului Vulcan, zeu al trăznetului anterior lui Jupiter, a avut, la Roma, rădăcini  foarte adânci în timp. Era pareonul fierarilor și armurierilor. Pentru zeu s-a amenajat un altar încă de pe timpul legendar al lui Romulus, timp pe când încă nu se conturase Forum Romanum. Amplasamentul său, săpat în tuf,  este venerabil prin faptul că aparține epocii regilor. Cu timpul el a fost încadrat de edificiile Forum-ului, astfel că în prezent este localizat în spatele Rostrelor și în fața templului lui Saturn. Piațeta din preajma altarului a primit numele de Vulcanal. Era o piață descoperită ceva mai ridicată decât Comitium și la apus de acesta. Se atribuie lui Romulus plantarea a doi arbori pe Vulcanal, arbori care au crescut atât de mari încât rădăcinile lor au ajuns târziu până la 90 de metri distanță.

La începuturile Romei, când Rostrele încă nu fuseseră amenajate, în acest loc se adresau populației regii și magistrații republicii. Se pare că această piațetă a fost locul adunărilor înainte de nașterea Forum-ului. Este greu să se determine cu precizie suprafața piațetei, știindu-se că în imediata apropiere s-a ridicat Templul Concordiei, templu retras către limita apuseană a viitorului Forum, la baza Capitoliului.

            Pe timpul republicii, ziua de 23 ,sau 25 august era consacrată sărbătorii Vulcanalia.

            In 1548, cardinalul Du Bellay a găsit lângă Arcul lui Septimis Severus o inscripție dedicată de Augustus yeului Vulcan, iar, în 1902, arheologul Boni a scos la lumină bazele primitive, tăiate în tuf, peste care era așezat altarul lui Vulcan.  

ROMA V - AUREUM MILLIARIUM (FORUM ROMANUM)

Conform celor relatate de Dio Cassius, Mila de aur (Aureum milliarium) s-a ridicat în Forum romanum, în anul 20 e.A, pe timpul amplelor lucrări întreprinse de Augustus pentru stabilizarea Tibrului.

Se afla lângă templul lui Saturn, între acesta și Rostre, dar fundația sa nu a fost determinată cu precizie. Se prezenta sub forma unei coloane din bronz aurit, sau sau a unei coloane de marmură acoperită cu ornamentații din bronz aurit.  Un fragment de bază din marmură, cu friză sculptată cu palmete și crini este presupusă a fi aparținut monumentului. Dar circumferința care ar rezulta prin prelungirea acelui segment de cerc pare a fi exagerată ca mărime pentru un astfel de monument. Ea este tituși prezentată astăzi drept postamentul coloanei miliare, deși nu este ceva bine stabilit.

Ea simboliza punctul de plecare al tuturor distanțelor din imperiu. In realitate distanțele s-au măsurat de la una din porțile orașului, de la o poartă care era îndreptată spre direcția dorită. Din această cauză exista o diferență de o milă între distanța consemnată pe pietrele miliare și cea reală.

Constantinopol - piatra Milion

Este posibil ca existența acestui punct 0 să fi generat și expresia că toate drumurile duc la Roma. De altfel informațiile autorilor antici despre monument sunt foarte rare și needificatoare, ele putând da naștere multor interpretări. Deși s-a găsit în imediată apropiere față de Ombilicus urbi și avea o destinație foarte asemănătoare, cele două monumente nu trebuie confundate.

Despre dimensiunile monumentului și despre inscripțiile ce le-ar fi putut purta se emit încă multe ipoteze. Una dintre ele susține că ar fi avut un diametru de 1,15 metri și o înălțime de 3 metri. O alta presupune că pe coloană s-ar fi aflat notate principalele orașe ale imperiului și distanțele până la ele. Există și presupunerea că pe monument nu s-ar fi găsit decât numele și titlul împăratului.

Mila de aur a reprezentat punctul de întâlnire al celor ce au participat la complotul lui Otho, la 15 ianuarie 69 e.N, pentru asasinarea împăratului Galba. După asasinat Otho a devenit împărat prin proclamarea sa de către pretorienii corupți cu bani și promisiuni.

In Constantinopol s-a plasat un monument asemănător, de mai mici dimensiuni, care să marcheze măsurarea distanțelor din această nouă capitală a imperiului. Acel punct 0 este numit milion și se găsește în imediata vecinătate a bisericii Sfânta Sofia. 

ROMA V - OMBILICUS URBIS (FORUM ROMANUM)

Ombilicus urbi era centrul simbolic al orașului, pornind de la care se măsurau toate distanțele în Roma antică. Era situat în Forum Romanum unde ăncă i se mai văd urmele. Vestigiile lui se găsesc alături de Arcul de triumf al lui Septimius Severus și în spatele Rostrelor. La origine era placat cu marmură, dar astăzi nu mai există decât baza sa de cărămidă, înaltă de 2 metri și cu un diametru de 4,45 metri.

Legenda a legat existența Ombilicului de întemeietorul Romulus. Când a fondat oraşul, exista o groapă circulară în Forum. Primele fructe ale anului au fost aruncate în acea groapă drept un sacrificiu şi, apoi, toţi noii cetăţeni ai Romei au aruncat câte un pumn de pământ în acel loc de origine al lor.

Mundus (lume) prezență cunoscută numai din suese literare, a fost o structură subterană, considerată drept port spre infern. Se pare că Ombilicus Urbis Romae se afla deasupra acelui Mundus subteran. Conform ritualului, Mundus era deschis numai trei zile pe an, zile considerate nefaste și când trazacțiile oficiale erau interzise. In acele zile puteau să acționeze spiritele rele scăpate din infern.

            Ombilicul din zidărie pare a fi fost amrnajat în sec.al 2-lea e.A, dar ruina care se vede astăzi aparține epocii lui Septimius Severus. Construirea arcului său de triumf a fost împiedicată de vechiul Ombilicus, așa că a procedat la reconstruirea lui  ceva mai departe. Fragmente ale vechiului monument au fost utilizate la cel nou.

            Ombilicus este considerat o structură distinctă în raport cu Aureum milliarium (Mila de Aur), care a fost construită de Augustus și a avut accelași scop de a fi reper pentru măsurarea distanțelor, a distanțelor din Imperiu.

ROMA - LISTA ARCURILOR DE TRIUMF DIN ROMA

Arcurile de trimf sunt monumente specufic romane, cu plan patrulater și cu una sau mai multe deschideri terminate cu boltă. Acest tip de construcție comemorativă a fost adoptată de romani pentru a fi mai fastuoasă decât cooloanele sau piedestalele care susțineau statui ale eroilor onorați.

Arcurile de triumf sau comemorative erau monumente de artă menite să celebreze una, sau mai multe victorii. Deasupra boltei sau a bolților ce străpungeau masivitatea zidăriei se găsea un antablament și un atic. Aceste lucrări triumfale au luat naștere în Roma antică, fiecare fiind dedicat unui general sau împărat victorios. La Roma arcurile de triumf sau comemorative erau plasate chiar în oraș, pe când în alte situații se găseau la intrarea în oraș. La Roma ele s-au ridicat în forumuri, în mijlocul unor piețe, pentru a susține un apeduct și chiar ca porți ale unor ziduri de apărare, Servian sau Aurelian.

Arcurile de trimf ale Romei:

-      Arcul lui Arcadius, Honorius și Theodosius I-ul -  405 e.N; - Câmpul lui Marte – în onoarea împăraților Theodosius I-ul, Arcadius și Honorius

-          Arcul lui Augustus – 29-19 e.A. – Forum Romanum – în onoarea lui Augustus

-          Arcul lui Claudius – 46-52/53 e.N. – Câmpul lui Marte – în onoarea lui Claudius

-          Arcul lui Constantin – 315 e.N. – Calea Triumfală – în onoarea lui Constantinus I

-     Arcul Divinului Constantin și Arcul lui Janus Quadrifons – 356 e.N. – Velabrum – în onoarea lui Constantius al II-lea

-    Arcul lui Dolabella și Silanus – 10 e.N. – Caelius – în onoarea lui Publius Cornelius Dolabella și a lui Gaius Iunius Silanus

-          Arcul lui Drusus – 9 e.A.-23 e.N – Via Appia și Forum Romanum – în onoasrea lui Nero Claudius Drusus și a lui Julius Caesar Drusus

-          Arcul lui Deusus și Germanicus – 19 e.N – Forumul lui Augustua – în onoarea lui Nero    Claudius Drusus Germanicus

-          Arcul lui Gallianus - 262 e.N. – Esquilin – în onoarea lui Gallianus

-         Arcul lui Gratianus, Valentinianus și Theodosius – 379-383 e.N. – Câmpul lui Marte – în onoarea lui Gratianus, Valentinianus și a lui Theodosius al II-lea

-        Arcul lui Lentulus și Cripinus – 2 e.N. – Muecia – în onoarea lui Titus Quinctius Crispinus Sulpicianus și a lui Lucius Cornelius Lentulus

-       Arcul lui Marcus Aurelius – 176 e.N. – Câmpul lui Marte – în onoarea lui Marcus Aurelius

-        Arcul lui Nero – 58-62 e.N. – Capitoliu – în onoarea lui Gnaeus Domitius Corbulo

-       Arcul Nou sau al lui Diocletianus – sf. sec.al 3-lea e.N. – Câmpul lui Marte – în onoarea    lui Diocletianus ?

-        Arcul lui Octavius – sec. 1 e.A. – Palatin – în onoarea lui Gaius Octavius

-        Arcul Pietății (Pietatis) - ? – Câmpul lui Marte - ?

-     Arcul lui Septimiua Severus – 203 e.N. – Forum Romanum – în onoarea lui Septimius Severus, Caracalla și Geta

-     Arcul lui Septimius Severus (Arcus Argentariorum) – 204 e.N. – Forum Boiarium – în onoarea lui Septimis Severus, a soției sale, a lui Caracalla și a soției sale Plautilla, a lui Geta și a lui Gaius Fulvius Plautianus, prietenul lui Septimius Severus și tatăl Plautillei.

-         Arcul lui Scipio Africanul – 190 e.A. –Capitoliu – în onoarea lui Scipio Africanul

-         Arcul lui Tiberius – 16 e.N – Câmpul lui Marte – în onoarea lui Tiberius

-         Arcul lui Tiberius – 16 e.N. – Forum Romanum – în onoarea lui Tiberius

-         Arcul lui Vespasianus și Titus – 81 e.N. – la baza Palatin – în onoarea lui Titus

ROMA V - ARCUL DE TRIUMF AL LUI SEPTIMIUS SEVERUS (FORUM ROMANUM)

Arcul a fost ridicat în anul 203 e.N, fiind ornat deasupra cu statuile lui Septimius Severus, ale fiilor săi Caracalla și Geta, precum și o statuie a Victoriei. El se află la capătul vestic al Forumului roman, la baza colinei Capitoliu. Este o construcție ce cuprinde un arc central mare și două mai mici în lateral. Pe aticul fiecărei fațade sunt săpate inscripții largi dedicatorii. La început literele săpate erau acoperite cu unele de bronz, care astăzi au dispărut. O quadrigă de bronz, condusă de împărat și de fii săi încorona monumentul. O scară permite accesul pe platforma superioară.

Tipul arhitectural al acestui arc trimfal a inspirat și Arcul de triumf al lui Constantin, precum și Arcul Carrousel din Paris, la începutul sec.al 19-lea.

Intre anii 197–202 e.N, împăratul repurtase o serie de victorii asupra parților și organizase o nouă provincie dincolo de Eufrat, Mesopotamia, provincie ce mai aparținuse Romei pe timpul lui Traian (98-117 e.N.), dar fusese părăsită de Hadrianus (117-138 e.N.). In dedicația monumentului se aflau numele de eroi. Numai cel al lui Geta a fost șters ulterior, fiind asasinat de propriul frate Caracalla pentru a succeda singur la tronul tatălui.

Patru coloane corintice se detașază pe fațada arcului formând un fals portic. Decorațiunea este abundentă. Prizonieri înlănțuiți sunt sculptați la bazele coloanelor. Panourile de pe fațadă sunt îngreunate prin divizarea în registre separate de șnururi adânci și de popularea cu personaje foarte mici. Acest gen de prezentare genială la arcurile triumf, crează aici un efect de confuzie. Cu toate acestea, arcul acesta este unul dintre cele mai impunătoare și atractive monumente ale Forum-ului și ale Romei de astăzi.

ROMA V - ROSTRELE (FORUM ROMANUM)



(de la stânga)  Rostrele, Curia și basilica Aemilia

In Roma Antică, edificiul Rostre, din Forum, sau tribuna oratorilor, servea magistraților (nu în înțelesul modern) și oratorilor să se adreseze mulțimii. Tribuna a primit numele de Rostre în anul 338 e.A, când consulul Caius Maenius a ornat tribuna de la Comitium (tribuna din fața Curiei, unde se aduna poporul - comitiile - pentru alegerea magistraților) cu șase pinteni de bronz (rostra) luați de la navele inamice, nave aparținând portului Antium (azi Anzzio), în cursul războaielor latine.

Tribuna originală era decorată cu elemente triumfale, dintre care unul s-a găsit pe arcul de trimf al lui Constantin, arc pentru care s-au prelevat multe lucrări sculpturale de monumente mai vechi. Acea tribună mult folosită pe timpul Republicii, s-a găsit între lapis Niger şi amplsamentul actual al Curiei.

In anul 54 e.A, Caesar din dorința de a-și lăsa amprenta pe capitală, a început, împreună cu Cicero și alți aliați, să achiziționeze terenuri în jurul Forului Roman. Faptul a fost semnalat de Cicero într-o scrisoare adresată lui Atticus. In anul 44 e.A, Caesar a inițiat deplasarea Rostrelor cu cincizeci de metri către sud-vest, pe amplasamentul unei tribune deja existente în fața templului Concordiei. Scopul a fost de a plasa noua tribună pe axa dintre basilicile Aemilia și Julia.

Pe această nouă tribună a fost așezat corpul său după asasinat, cu ocazia funeralliilor, la 20 martie 44 e.A. Tot acolo s-a expus capul și membrele tăiate ale lui Cicero, asasinat la 7 decembrie 43 e.A, în casa sa de la Gaeta, din ordinul lui Marcus Aurelius. Plutarh a scris cu acea ocazie: “Urmând ordinul lui Antonius, i s-au tăiat capul și mâinile, acele mâini cu care scrisese Philippicile”. Acea tribună era o platformă înălţată pe care se urca urmând o scară semi-circulară situată în spate, spre Capitoliu.

Rostrele se situiază, în Forum Romanum, între Arcul de trimf al lui Tiberius și coloana lui Phocas. Acest arc de triumf al lui Tiberius fusese ridicat în colțul de nord-vest al basilicii Julia și comemora recuperarea de la germani a însemnelor legiunilor lui Varus, însemne capturate de barbari în urma bătăliei din pădurea Teutoburg, din anul 9 e.A. Atât acest arc, cât și un altul, dedicat tot lui Tiberius, în Câmpul lui Marte, alături de Teatrul lui Pompeius, au fost ridicate începând cu anul 16 e.N și continuate de împăratul Claudius.

In același timp cu renumitele Rostre au mai existat în Forum alte două tribune în folosința oamenilor politici, una în fața templului Dioscurilor și alta în fața templului lui Caesar. 

Pe timpul puternicilor împăraţi, marile adunări ale plebei încinse de discursurile tribunilor, nu au mai avut putere de deciyie. De aceea rostrele nu au mai servit decât unor ceremonii oficiale calme. In epoca în care coloanele votive, precum şi cea a lui Phocas, nu fusesră încă ridicate, mulţimea se putea totuşi aduna în faţa Rostrelor. Ea devenea agitată în yilele în care aştepta o distribuţie de alimente. Spre exemplu, când Caesar a preluat puterea, în jur de 300.000 de cetăţeni au aşteptat înscrierea pe listele de distribuire gratuită a grâului.

ROMA V - DECENNALIA CAESARUM (FORUM ROMANUM)

In anul 286 e.N, împăratul Diocletianus a împărțit conducerea Imperiului Roman în două, datorită greutăților întâmpinate în conducerea unui teritoriu extrem de întins. Conducerea directă a părții Orientale a imperiului i-a revenit lui, iar cea Occidentală lui Maximianus. In acest fel au apărut doi Auguști. Șapte ani mai târziu, Augustul Maximianus a conferit apărarea și administrarea Galliei și Britanniei  lui Constantius I-ul Chlorus, iar Augustul Diocletianus a numit pe Galerius responsabil de Peninsula Balcanică. In acest fel a luat naștere tretrarhia, adică conducerea imperiului de către doi Auguști și doi Caesari.

Pentru a sărbători zece ani de domnie (decennalia) a celor doi Caesari și douăzeci ai celor doi Auguști, li s-a ridicat o coloană comemorativă în Forum Romanum, din care nu a mai rămas decât baza. Baso-reliefurile ei reprezintă animalele destinate sacrificiului numit suovetaurilia și unele aspecte din ceremonii religioase. Comparată cu epoca lui Traian, calitatea sculpturii este mai slabă. Figurile care nu se află în primul plan sunt aplatizate și foarte simplu detașate de planl profund, iar costumația este lipsită de suplețe.

ROMA V - COMITIUM (FORUM ROMANUM)

Acest vestigiu se găsește între Curie și Lapis Niger, deci în fața Curiei. Nu se mai vede decât o bază circulară a unei fântâni care s-a ridicat odată pe acest loc. Comitium era un vechi loc de adunare de discuții și de justiție, devenit, cu timpul, un edificiu sub formă de plarformă circulară. Aici se celebrau unele sărbători religioase, sub formă de dans și cereminii de purificare a armelor, la 19 martie, pentru începerea sezonului de războaie. Era un spațiu de reuniuni și discuții politice. In suprefața deținută de Comitium, era cuprinsă și Rostra, tribuna oratorilor.

 Alături s-a găsit la începuturi Curia Hostilia, înlocuită apoi de Curia Julia.

            In Roma antică, poporul se aduna conform unor diferite condiții, care difereau după ocazii. Adunările poporului era numite comitii, care erau în număr de trei. Ele reuneau aceiași cetățeni, dar repartizați în mod diferit, ceea ce putea schimba sensibil rezultatul votului.

- Comitiile Curiate, cele mai vechi, în care poporul se reunea pe curii, adică după gințile de naștere, fapt ce dădea o oarecare influență patricienilor.

- Comitiile centuriate, în care poporul se organiza pe centurii, în funcție de rolul ocupat în armată, pe baza averii. Faptul dădea preponderență celor bogați.

- Comitiile tribute, unde poporul era unit pe triburi, circonscripții teritoriale și în care aveau avantaj proprietarii funciari apropiați de Roma.

            La început voturile erau orale și au devenit în sec. al 2-lea e.A, scrise și secrete. Buletinele de vot erau niște plachete de lemn pe care erau înscrise literele VR (uti rogas- cum ceri tu), pentru Da și A (antiquo- eu resping), pentru Nu.

Mai existau, uneori și Comitii calate, formațiuni speciale ale Comitiilor curiate, cu simplul rol de a demonstra și fără putere de vot.

Cu timpul Comitium și-a pirdut importanța decizională, în contrapondere cu puterea decizională din Curia vecină.

ROMA V - LAPIS NIGER (FORUM ROMANUM)

In 1899, arheologul Giacomo Boni, care conducea săpăturile din Forum Romanum a descoperit o suprafață cu dale negricioase. Sub acelea s-a găsit, printre blocuri de tuf adunate, o stelă cu o inscripție al cărei sens a rămas obscur până astăzi. Vestigiile s-au găsit între Forum și Comitium. Ele sunt accesibile printr-o scară săpată în pământ exact în fața Curiei.

            Inscripția face aluzie la un rege , sau se referă la evenimente ale unei regalități. Poate fi vorba și de un rex sanctorum, înaltă autoritate religiaosă de la începutul Republicii romane.

Arheologii au presupus că ar fi vorba de un monument aparținător sec.al 6-lea, sau al 5-lea e.A. Se pare că atunci când a întreprins reamenajarea din Forum, Caesar a dispus protejarea acestei suprafețe care sugera un vestigiu cu caracter sacru. Romanii au gândit că ar fi vorba de mormântul lui Romulus, sau de cel al lui Faustulus, ciobanul care a văzut cum lupoaica alăpta gemenii, sau de cel al lui Hostus Hostilius, tatăl regelui Tuilius Hostilius, cel de al treilea rege al Romei, de după Romulus și Numa Pompilius.

Stela de la Lapis Niger la Muzeul Național al Termelor

Lapis Niger a cunoscut două consacrări. La început a existat un sanctuar în stil tradițional, care a fost șters și îngropat sub dale de culoare neagră, în cursul sec. 1 e.A. S-a creat loc pentru o a doua consacrare. In primul sanctuar s-a găsit stela de tuf ce purta inscripția într-o limbă și grafică arhaică, un soclu de coloană și două socluri paralel pe care erau așezați lri în repaus. Despre cei doi nu se știe decât dintr-o mărturie scrisă a unui anticar din timpul lui Augustus.

Vestigii ale Lapis Niger în forum Romanum

 Cea de a doua versiune a sanctuarului a fost mult mai simplă. Un acoperământ de marmură neagră s-a așezat peste vechiul sanctuar, iar locul a fost înconjurat de un mic zid de culoare albă. Noul sanctuar se găsea exact alături de Rostres, tribuna oratorilor de la senat.

Inscripția găsită în primul sanctuar are o mare importanță, chiar ocupă locul fruntaș, în cercetările evoluției limbii și scrierii romane.

ROMA V - CURIA (FORUM ROMANUM)

Curia era sediul senatului roman pe timpul antichității. Prima Curie a fost construită sub regele Tullus Hostilius, cel de al treilea rege al Romei, pe Comitium, centrul politic al orașului. Aceasta s-a numit Curia Hostilia. In fapt ea a luat naștere după distrugerea cetății Alba longa și intrarea în Senat a marilor familii din Alba. A devenit locul de adunare al Senatului roman. In Roma antică termenul de Curia a fost bogat în sensuri. Dar în epoca republicană Curia desemna edificiul în care se reunea Senatul. In anul 80 e.A, dictatorul Sulla a mărit edificiul pentru a putea cuprinde 600 de senatori., dar a fost distrusă de incendiul provocat, în anul 52 e.A, de partizanii lui Clodius Pulcher, care au așezat aici rugul șefului lor. 
Caesar a clădit un nou Forum pe amplasamentul ruinelor Curiei Hostilia și în același timp a clădit o nouă Curie pe un amplasament apropiat, Curia Julia. Construcția noului local s-a terminat în anul 29 e.A, sub domnia lui Augustus. Vechea Curie era orientată pe direcția est-vest, ocupând corul și partea stângă a bisericii Sfântul Luca de astăzi. Caesar a orientat-o cu fața spre Via Sacra, adică spre centrul Forum-ului. Ea era compusă din trei spații: Curia Senatus, ca sală de ședințe, Atrium Minervae, cu coloane pe laturi și pe centru, destinat repaosului dintre ședințe, iar a treia încăpere servea ca Secretarium Senatus. Intregul edificiu se orienta spre nord-vest.
Asasinarea lui Caesar s-a produs la Curia Pompeia pe Câmpul lui Marte.

O nouă reconstrucție radicală s-a operat sub domnia lui Diocletianus, în anul 284 e.N, datorită distrugerii suferite, printr-un incendiu, de edificiu cu un an înainte, în 283 e.N. Aceasta este structura care se poate vizita în zilele noastre. In sec.al 7-lea e.N, Curia a fost transformată în biserica Sfântul Adrian, de către papa Honorius I-ul., iar în 1937, Mussolini a îndepărtat urmele bisericii și a restituit vederii edificiul antic cu atât de multă încărcătură istorică.

Nu au rămas decât zidurile exterioare originale, triste și terne, din cărămidă. Dar trebuie imaginate porțile de bronz și statuile din alabastru, statuia de aur a Victoriei , din interior, pavimentul din mozaic, pereții acoperiți cu basoreliefuri policrome, rândurile de scaune de lemn sculptat ale senatorilor, ornamentele sculptate de pe fronton și acoperiș, etc. Totul era creat pentru a reflecta puterea Romei.

Aspectul edificiului era mult mai puțin auster decât cel de astăzi. Fațada sa, acoperită cu marmură și stuc, era precedată de un portic și se termina cu un timpan acoperit cu travertin. Poarta sa de bronz a fost dusă la basilica Sfântul Ioan de Latran de către papa Alexandru al VII-lea, în sec.al 17-lea, conform tradiției papale de jefuire a edificiilor antice.

Curia era un templu de inaugurare, adică un loc sacru în interiorul căruia un augur putea comunica ascultătorilor voința zeilor care îi fusese transmisă prin unele semne: zborul păsărilor, apetitul puilor de găină sacri, întâmplări neobișnuite și altele. Nici o ședință sa senatului nu începea înainte ca prezidentul să nu facă cunoscute dispozițiile favorabile sau defavorabile ale zeilor.

In interior, în lungul sălii, se mai văd încă trei gradene largi pe care erau dispuse locurile senatorilor pe scaune sculptete din lemn. Ei nu dispuneau de locuri fixe. După citirea ordinei de zi, fiecare era strigat individual în ordinea fixă din lista album și își dădea avizul. Pentru a vota senatorii se uneau în grupul care le reprezenta opinia. Mult timp, puterea senatorilor a fost decisivă, dar de la începutul Imperiului, le-a devenit practic imposibil să se opună deciziilor împăratului, care îi recruta. Mai puteau ca după moartea Principelui să-i condamne memoria și să se opună la divinizarea lui.

In spatele sălii, pe un soclu din care se mai văd unele urme, trona statuia Victoriei înaripate, acoperită de o lungă togă romanăm și ținând în mână o coroană de lauri. Era o statuie din aur așezată acolo de Augustus, în anul 29 e.A, după victoria de la  Actium asupra lui Marcus Antonius și a Cleopatrei, în anul 31 e.A, victorie care îl făcuse stăpânul Imperiului Roman. Mai mult de trei secole, împărații au adorat statuia, arzând esențe plăcut mirositoare la altarul ei. Pe timpul funeraliilor imperiale, statuia preceda cortegiul care se twermina prin apoteoza celui dispărut. Atunci cînd au scos capul, cu ajutorul unor împărați târzii, creștinii s-au opus venerării statuii, ea devenind o ofensă adusă lor. Aceasta, mai ales, în ultimele clipe de existență ale imperiului, când creștinismul ajunsese religie de stat.

Altarul a fost retras de împăratul Constantius, în anul 357 e.N și restabilit de împăratul Iulianus, în 361 e.N. In anul 382 e.N, împăratul Gratianus a dispus ridicarea statuii și anularea tuturor veniturilor vestalelor și ale sacerdoților romani. Cu toate că prefectul Romei, Symancus, s-a răsculat, gratianus nu a revenit asupra deciziei. Unii autori susțin că altarul Victoriei a revenit pe timpul împăratului Eugenius, în anul 393 e.N. El a domnit la Roma, ca uzurpator (392-394 e.N.) al lui Theodosius I-ul (378-395 e.N.), care își avea curtea la Constantinopol. Eugenius a fost ultimul împărat care a susținut credința politeistă. Jaful vizigoților lui Alaric s-a dovedit fatal pentru mândra Curie.

Curia adăpostește două panouri sculptate în baso-relief, găsite sub Forum și probabil comandate de Traian pentru decorarea tribunii oratorilor, sau de urmașul său, Hadrianus. Pe spatele celor două panouri sunt reprezentate cele trei animale care se sacrificau în cursul ceremoniilor de purificare: porcul, oaia și taurul, în latină; sus, ovis, taurus. De la acele trei cuvinte a provenit numele de suovetaurilia dat sacfificiului. Pe baso-reliefuri se poate admira anatomia foarte realistă și plină de detalii a animalelor aduse la sacrificat. Sculpturile de fețele opuse sunt ilustrate binefacerile împăratului. Sculptorul a localizat acțiunile din baso-reliefuri pe un fond în care erau reprezentate multe monumente ale Forum-ului.

In spatele Curiei se vede încă un mic altar din cărămidă, prevăzut cu o cavitate destinată a primi relicve, atestând că acel loc fusese rezervat cultului creștin în sec. 7-8 e.N.

ROMA V - ARGILETUM (FORUM ROMANUM)

Era o stradă veche și foarte fregventată, care se stracura printre basilica Aemilia și Curie, conducând din Forum spre cartierul de cocioabe și rău famat Suburus. Strada urma traseul canalizării Cloaca Maxima și corespunde actualei artere Cavur.

 Pe ea au rămas frumoase urme de dalaj roman de travertin. Se spune că pe timpul regilor, peste Argiletum se construise un arc, flancat de o capelă care adăpostea statuia cu două fețe a zeului Janus. O legendă spunea, că pe timpul războiului cu sabinii, Janus a făcut să țâșnescă din pământ un jet de apă caldă, care a oprit atacu inamicilor asupra citadelei de pe Capitoliu. De aceea a fost lăsată deschisă capela pe timpul războaielor. Astfel divinitatea putea să zboare în ajutorul romanilor.

La sfârșitul sec. 1 e.N, peste partea nordică a străzii s-a așezat Forum-ul lui Nerva.

In mitologia romană, Janus era o zeu ce avea un cap cu două fețe opuse, apărător al porților, trecătorilor, traversărilor, al intersecțiilor, al schimburilor, al trasformărilor, căruia i se acordase pentru cult luna ianuarie. Regele Numai dăduse numele zeului primei luni din an – ianuarie.



Ruine ale temlului lui Janus în Forum Holitorium

Era un zeu de prim rang în ierarhia mitologică romană, având privilegiul de a fi invocat înaintea celorlalte divinități. Templul lui Janus era un simbol al angajărilor militare. El se afla în Forum Holitorium și avea porți la ambele extremități.

 Atunci când porțile templului erau deschise imperiul se afla în război, iar când erau închise era pace. Se zice că acele porți au stat închise numai de cinci ori pe parcursul întregii existențe a imperiului, pe timpul lui Numa Pompilius, a doua oară, în 235 e.A, a fost închis de către  Titus Manlis, a treia oară de Augustus, în anul 29 e.A, a patra oară de către Nero, în anul 66 e.N și a cincea oară de către Vespasianus, în anul 70 e.N. Se mai spune că pe timpul lui Augustus templul a avut porțile închise numai trei zile, deși împăratul a dorit să se laude cu pacea adusă pe întinsul imperiului.

ROMA V - SANCTUARUL VENUS CLOACINA (FORUM ROMANUM)

Un cerc de travertin pe sol, în fața basilicii Aemilia, la sud,  marchează amplasarea fostului sanctuar dedicat divinității protectoare al canalizării Cloaca Maximma. Sanctuarul (Sacellum Venus Cloacina) era plasat pe locul în care Cloaca Maxima intra în Forum.  Epitetul de Cloacina, atribuit lui Venus, este interpretat drept purificatoarea. Se mai disting încă urme ale scărilor de acces spre lucrarea subterană. O legendă vorbește despre faptul că în sec.al 5-lea e.A un oarecare J.C. virginius, modest ofițer plebeian, și-a ucis fiica pentru a o sustrage de la desfrâul și obscenitățile decemvirului Appius Claudius. Istoricul Titus Livius a povestit că decemvirul, abuzând de puterea sa, vroise să transforme pe Virginia ăn sclava sa. Faptul a provocat revolta plebei și abdicarea decemvirilor.

Autorii creștini de la începuturi au tratat cu sarcasm această divinitate păgână, fără a aprecia faptul că pentru romani purificarea mediului de trai avea mare valoare pentru sănătate. In plus, romanii o venerau pe Cloacina ca zeiță a curățeniei, a purității.

ROMA V - VIA SACRA (FORUM ROMANUM)

A fost calea romană cea mai prodigioasă din antichitate, ea străbătând Forum-ul piața cea mai veche și populată din centrul Romei. Incă de ala început a trecut pe lângă locurile cele pline de credință ale orașului, pe lângă primele temple, sau sanctuare. Parcurgea Forum-ul de la est la vest și făcea legătura prin Clivus Capitolinus cu partea de sus a Capitoliului, alt punct încărcat de adâncă crerdință prin templul lui Jupiter foarte Bun și foarte Mare (templul Jupiter Capitolonus). Odată cu scurgerea timpului, traseul ei prin Forum s-a îmbogățit sufocant cu edificii reliogioase, din ce în ce mai mari șim somptuoase.

Via Sacra a făcut parte din traseul celor mai importante procesiuni religioase, și ruta tradițională a trimfurilor acordate marilor comandați de armate care se întorceau după victorii sctrălucite. In mare parte aceste parade triumfale aveau în frunte chiar pe unii împărați ce nu participaseră direct la lupte, dar își însușeau dreptul de învingători.

Marșul triumfal pornea de la margine de oraș, dinspre apus, ocolea Palatinul pe la Circus Maximus și urma apoi calea spre viitorul Colosseum, de unde pătrundea prin Via Sacra dinspre răsărit. Urma Via Sacra până la capătul ei de apus. Din acel punct coloana Triumfului se urca spre culmea Capitoliului urmănd calea înclinată ce urca pe lângă stânca Capitoliului pe partea de răsărit, cale numită Clivus Capitolinus. La baza Capitoliului, prizonierii care urmaseră carul de luptă al învingătorului, erau lăsați să-și aștepte sfârșitul în închisoarera Carcer Tullianum (azi Caecere Mamertina), cea mai veche și mai prost famată din Roma.

Convoiul Triumfului urca pe Capitoliu unde se aduceau jertfe lui Jupiter Capitolinus. Acolo se mulțumea pentru protecția acordată în campania trecută și a-i implora ajutorul marelui zeu pentru viitor.

Pe traseul său din mijlocul Forum-ului, Via Sacra era cea mai lată cale a Romei. In perioada regală și apoi în cea republicană, Forum-ul era mult mai scurt decât în epoca imperială. Regia și casa vestalelor, marcau limita sa răsăriteană. Partea dinspre arcul de triumf al lui Titus s.a adăugat ulterior. Crescând lungimea Forum-ului, a cescut și cea a Viei Sacre, care ăl străbătea prim mijloc.

In sec. al 4-lea e.A., Via Sacra a fost protejată cu o structură care să o ferească de degradarea datorată ploilor. Mai târziu a fost pavată și deschisă sub cerul liber. Pe timpul lui Nero a fost încadrată de colonade laterale purtătoare de statui.

Via Sacră a constituit și cadrul unor fapte criminale ale istoriei Romei, pe lângă procesiuni religioase, triumfuri, cale pentru mulțimile zilnice ce se scurgeau spre basilici pentru afaceri sau pentru probleme de judecată.

Cortegiul triumfal era precedat de muzicieni și dansatori, după care urma carul de luptă al victoriosului tras de patru cai albi. Cel ovaționat avea fața vopsită cu roșu, purta o togă de culoarea purpurei și o coroană de lauri. In urma sa eru trași cu înjosire prizonirii cei mai valoroși și o parte din capturile de război  cele mai semnificative. Urmau legiunie care luptaseră pentru victorie și demnidarii și senatorii. Totul se organiza cu un fast costisitor, în uralele muțimii istaerizate și doritoare de danii materiale și de jocuri de circ.

Via Sacra a fost o coloană vertebrală a Romei , de la fondare și până la prăbușire.

ROMA V - BASILICA AEMILIA (FORUM ROMANUM)

Este cea de a doua bazilică ridicată la Roma, în anul 179 e.A, după basilica Porcia construită în apropiere cu șase ani înainte, în anul 185 e.A. Asemănător majorității monumentelor din Forum, ea a suferit multe restaurări și reconstruiri. Vestigiile care se pot vedea astăzi au aparținut edificiului reconstruit în sec.1 e.N. S-a numit Aemilia pentru că a fost dată în grijă și întrerținere membrilor gintei Aemilia. Ea s-a ridicat în spatele unui fost rând de tabernae, distruse în incendiul din anul 210 e.A. Este singura bazilică din epoca romană al cărei plan mai este cunoscut pe teren, ca şi cel al basilicii Julia. Altele trei (Porcia, Sempronia și Opimia) au dispărut cu totul.

            Asemănător tuturor basilicilor antice, ea nu avea nici o funcție religioasă, ci numai funcții politice, sociale, comerciale și juridice. O bazilică era loc de întâlnire pentru dezbateri politice, loc de adunare a diferitelor categorii sociale sau profesionale, loc propice pentru activități comerciale și loc unde se desfășurau ședințe de judecată. Sub marea sală centrală acoperită se tratau afaceri, se dădeau întâlniri la adăpost de căldură sau frig. Se făcea justiție atunci când vacarmul îi gonea pe avocați și judecători din piețele publice.

            Pe latura dinspre centrul Forum-ului, se deschidea un rând de magazine sub un portic. Se văd încă zidurile care le separau, unele reconstruite. Acolo se vindeau parfumuri și bijuterii. In spatele magazinelor trebuie imaginate navele basilicii, separate de coloane frumoase din marmură colorată. Antablamentele edificiului erau realizate din marmură albă, foarte fin sculptată. Fragmrnte de coloane și din arhitrave sunt expuse în lungul laturii de nord-est.
Basilica deschidea spre piaţă un front de 100 de metri, fiind flancată pe toată întinderea faţadei de un şir de încăperi destinate negoţului, taberne novae.
Interiorul era împărţit în patru nave prin coloane de marmură africană şi cipollino.

            In unghiul de sud-est al basilicii se remarcă o inscripție latină dedicată nepoților lui Augustus, adoptați de împărat și prinți ai tineretului. Nepoții fuseseră speranța de continuarea dinastiei Iuliene, dar se stinseseră amândoi în jurul vârstei de 20 de ani, îndurerând fără consolare pe împărat. Nepoții proveniseră din căsătoria Iuliei, singura fiică a lui Austus, cu Vipsanius Agrippa, om de mare valoare, sfătuitor și apropiat al împăratului încă din timpul tinereții agitate.

            Construirea basilicii a fost susținută financiar de censorii Marcus Aemilius Lepidus și Marcus Fulvius Nobilior. S-a numit la începuturi basilica Aemilia sau basilica Fulvia.

           In anul 159 e.A, cenzorul Publius Cornelius Nasica Corculum a instalat o clepsidră în basilica numită atunci Aemilia și Fulvia, după numele celor doi censori fondatori. Basilica nu a mai păstrat decât numele de Aemilia, pierzând pe cel de Fulvia după sec.al 2-lea e.A.

            Pe timpul dictaturii lui Sulla (82-79 e.A.) s-au operat o serie de reconstrucții în Forum Romanum. Atunci Basilica Aemilia (Emilia) a fost completată cu un portic cu două caturi, așezat în fața tabernelor, ascunzându-le vederii dinspre piață.

            In anul 78 e.A, consulul Marcus Armilius Lepidus a decorat edificiul cu scuturi, sau portrete ale strămoșilor săi, după ce a asigurat și o reconstrucție.

            In anul 54 e.A, edilul Lucius Aemilius Paulus, fratele triumvirului Marcus Aemilius Lepidus s-a angajat să reconstituie basilica pe baza banilor proveniți din prada din Gallia adunată Caius Julius Caesar. Prin noile lucrări, basilica Aemilia a câștigat în splendoare, dar lucrarea a fost terminată de fiul celui ce începuse lucrarea, Lucius Aemilius Lepidus Paullus, pe timpul consulatului său. De atunci edificiul s-a numit basilica Paulli.
Caesar a dispus constrirea  basilicii Julia în fața celei Aemiliene la întoarcere din Gallia.
In anul 14 e.A, basilica a dispărut într-un incendiu, dar a fost reconstruită de ginta Aemilia. A fost restaurată din nou în anul 22 e.N de Marcus Aemilius Lepidus.

La începutul sec.al 5-lea e.N, acoperișul din lemn și aripile au fost distruse de un incendiu pus în sarcina jafului vizigoților lui Alaric (410 e.N). Magazinele (tabernae) au fost distruse și ele. Cutremurul din anul 847 a cauzat prăbușirea totală a basilicii.

Basilica a fost ridicată la început pentru a proteja pe trecători și pentru a oferi adăpost  de soare și vânt afacerilor din Forum Romanum. Aici s-au amenajat magazine (tabernae) și o terasă de unde se puteau urmări luptele de gladiatori care se derulau în piață. Ulterior s-au așezat în bazilică și tribunalele. Apoi s-au instalat aici cei ce se ocupau cu schimbul de bani și bancherii, simțind că locul era propice afacerilor.

Basilica se învecina la nord cu Forum-ul lui Nerva și cu Curia, de care era despărțită de strada Argilentum. Pe la sud trecea Via Sacra, care tăia pe lungime Forum-ul, de la templul lui Saturn, la Arcul de triumf al lui Titus. Alături de templul lui Saturn se afla sediul tezaurului public al poporului roman.

Basilica era formată dintr-o sală principală, împărțită în trei nave, înconjurate de coloane din marmură de Africa, cu baze și capitele din marmură albă. O a patra navă a fost adăugată cu ocazia reconstrucției. Ordinul arhitectural era cel doric datorită unei monede s-a putut afla că avea două nivele.

Sala principală măsura 70 de metri lungime și 27/29 de metri lățime. In partea de nord-vest a navei s-a adăugat o a doua linie de coloane. In sud-vestul navei, un rând de magazine a fost construit ulterior în sistemul opus quadratum, adică cu blocuri paralelipipedice de tuf. In trei dintre ele se găseau porțile spre interiorul edificiului.

Nai târziu, Augustus a așezat în fața basilicii o colonadă dorică cu arcade, care ascundea magazinele (tabernae) de ochii trecătorilor de pe Via Sacra și a dat vechii basilici un aspect conform gustului zilei. Tot de pe timpul lui Augustus, dar mai târziu, porticul a fost detașat de corpul basilicii și a format un edificiu aparte, dedicat celor doi nepoți adoptați pentru a-i urma la domnie, Caius și Lucius Caesar.

Astăzi se mai pot vedea numai bazele coloanelor basilicii și ale magazinelor, urme care dau numai imaginea planului lor general.