ROMA V - TEMPLUL LUI CAESAR (FORUM ROMANUM)

Templul lui Caesar  a fost început de către Augustus în anul 42 e.A, după ce senatul l-a zeificat pe Julius Caesar în mod postum. Templul dedicat de Augustus era un templu prostil, despre ale cărui coloane nu se știe în ce stil au fost, ionic, corintic, sau compozit. A fost consacrat la 18 august 29 e.A, după bătălia de la Actium. Era situat pe latura de est, în Forum Romanum, între Regia,  templul Vesta, templul Castor și Pollux și basilica Aemilia, pe locul arderii cadravului lui Caesar.

In seara idelor lui martie, 44 e.A (15 martie), corpul lui Caesar, străpuns de 23 de lovituri de pumnal, a fost transportat de la Teatrul lui Pompei, din Câmpul lui Mrate, unde se petrecuse asasinatul, în Forum Romanum, la Regia, unde era reședința sa în calitate pontifex maximus. Acolo a fost ars pe rug, în fața tribunei oratorilor, în ziua de 20 martie 44 e.A. Teatrul lui Pompei era folosit de senatori pentru întruniri pr timpul când Curia se afla în reconstrucție.

Cadavrul a fost expus pe un pat de fildeș și așezat pe tribună într-o raclă aurită, după modelul templului lui Venus Genitrix, zeița familiei Julia. Marcus Antonius a rostit un celebru discurs și a citit testamentul lui Caesar. Un dispozitiv mecanic, plasat deasupra sicriului, arăta o imagine din ceară a lui Caesar, rotindu-se, pentru ca oamenii să poată vedea cu claritate cele 23 de lovituri în toate părțile corpului și al feței. Mulțimea emoționată de cuvântarea lui Marcus Antonius și de imaginea din ceară a victimei, a cerut să ducă cadavrul pe Capitoliu, dar încercarea a eșuat. In final cadavrul a fost așezat pe un rug creat în apropiere de Regia, utilizându-se lemnul disponibil în Forum. Focul a ars toată noaptea. Funeraliile obișnuite aveau loc totdeauna în Câmpul lui Marte.

De moment, pentru cultul lui Caesar, în calitate de pontifex maximus, de om sacru, s-a ridicat imediat un altar și o coloană chiar pe locul arderii cadravului. Coloana era din piatră galbenă de Numidia și purta inscripția Parenti patriae, adică fondator al națiunii. Dar acest prim monument a fost înlăturat aproape imediat de partidul opozant lui Caesar. Foarte curând, în anul 42 e.A, după ceremonia de apoteoză, trimvirii Octavianus, Lepidus și Marcus Antonius au decretat construirea unui templu pentru Caesar.

Caesar a fost primul locuitor al Romei divinizat și onorat cu un templu. Petru preoți majori (maiores flamines) i-au fost consacrați, asemănător marilor zei. Marcus Antonius a fost și el numit preot al său.

Platforma înaltă pe care a fost construit templul a servit ca tribună a oratorilor (Rostres division Iuli ad). Totodată templul lui Caesar a fost singurul templu dedicat cultului unei comete. Este vorba de cometa care a apărut pe cer după moartea sa și care a fost interpretată ca un semn divin al renașterii.

Consacrarea templului a durat multe zile, în cursul cărora s-au oferit distracții, printre care s-a reimaginat asediul Troiei, au avut loc lupte de gladiatori, scene de vânătoare și s-au oferit banchete. Cu această ocazie au fost prezentați pentru prima dată la Roma, hipopotami și rinoceri. Se pare că porțile templului au fost lăsate deschise pentru a fi văzută de cât mai mulți statuia divinului Caesar ca pontifex maximus, cu o stea deasupra capului (cometa).

 Augustus a folosit templul pentru a depune în el capturile de război și i-a atribuit dreptul de a acorda azil. La fiecare patru ani în fața tribunei ad Divi Juli avea loc un festival în onoarea lui Augustus. Rostrele ad Divi Juli au fost folosite de împărați pentru rostirea de discursuri funerare.

Augustus a dispus emiterea unor monede consacrate Cometei și Divinului Caesar.

Nu mai există aproape nimic din templul care a marcat instituirea cultului împăraților divinizați. Nu este cunoscut dacă, arhitectural, templul a fost prostil, sau peripter și nici din ce ordin au făcut parte capitelurile coloanelor sale. Se presupune că edificiul ar fi urmat planurile obișnuite ale templelor din timpul lui Augustus, precum templul lui Mars Ultor și cel din Nines (maison carree).

Templul a fost distrus de un incediu pe timpul domniei lui Septimius Severus și apoi restaurat. Este posibil ca prin acea acțiune să se fi schimbat ordinul capitelurilor coloanelor, deși, cel mai probabil, ele au avut capiteluri corintice, sau compozite.

Nici poziția scării tribunei nu este certă. Se presupune că două scări laterale urcau până la nivelul tribunei, după care urma una centrală care urca mai departe până la nivelul platformei templului propriu-zis, platformă strpjuită de un portic de fațadă.

Intre cele două scări laterale exista un hemiciclu (nișă) care proteja altarul principal, pe locul căruia a fost expus trupul lui Caesar. De altfel există o serie de variante imaginate de autori moderni.

Decorația frontonului este la fel de incertă ca și alte elemente constructive. Ea apare în două variante, greu de determinat, pe monede. O variantă pare a fi decorarea cu flăcări de foc ce aduc aminte de coada cometei, iar altă variantă presupune trei statui pe fronton, una în centru și două în colțurile extreme.

Hemiciclul și altarul principal dinaintea podiumului au creat și ele motive de interpretare. Este sigur că la un moment dat altarul a fost acoperit, iar nișa umplută și închisă cu un zid de patră, astfel că s-a obținut un perete continuu pentru podium. Este probabil ca această acoperire să se fi făcut pe timpul lui Constantin cel Mare, sau al lui Theodosius I-ul, pentru a da satisfacție susceptibilităților creștine. Astăzi altarul este scos la lumină și vizitatorii așează flori pe el.

Templul măsura 26,97 metri lărgime și 30 de metri lungime. Zona podiumului era ridicată de cel puțin 5,50 metri de la sol și ieșită în afară cu 3,50 metri. Se presupune că înălțimea coloanelor era de circa 11,8-12,4 metri.

In cella este sigur că a existat o statuie gigantică a lui Caesar și o pictură datorată lui Apelles, Venus Anadyomene, pictură ce nu a putut fi restaurată pe timpul lui Nero și care a fost înlocuită cu o alta a lui Dorotheus. Se presupune că templul a mai avut încă o pictură a lui Apelles., reprezentând Dioscurii și Victoria.

ROMA V - BASILICA JULIA (FORUM ROMANUM)

In anul 170 e.A, cenzorul Sempronius Gracchus, tatăl tribunilor de mai târziu, Tiberius și Caius Gracchus, a construit în Forum Romanum o basilcă pe care a numit-o Sempronia, după numele său. Basilica se afla pe latura opusă a Forului în raport cu basilica Aemilia și cu edificiul Curiei. Spre apus se învecina cu templul lui Saturn, peste strada numită Vicus Jugarius, stradă care conducea spre Forum Olitorium (Piața de legume) și Forum Boarium (Piața de animale), în marginea Tibrului.

Ca și alte edificii asemănătoare, basilica era un mare adăpost pentru activități civile, comerciale și pentru întruniri politice, sau de afaceri. Ea asigura romanilor protecția necesară pe timp de frig, ploaie, sau căldură supărătoare. Ea adăpostea tribunale civile și magazine (tabernae), unele birouri administrative și operațiuni de bancă. Incepând cu sec. 1 e.N, basilica a servit și ședințelor centumviri-lor (tribunalul celor o sută), care judecau problemele de succesiune. In bazilică a fost ridicată o statuie a lui Crispus (fiu al lui Constantin cel Mare și al Minervinei, ucis de propriul tată), ca amintire a cuvântărilor sale. Plinius cel Tânăr vorbește și el de o pledoarie a sa în fața acelui tribunal al celor o sută în favoarea unei femei repudiate de un soț bătrân de optzeci de ani, care vroia o altă nevastă.
După mai bine de un secol, pe când basilica era o ruină datorată unui incendiu, în anul 46 e.A, Caesar a inițiat ridicarea unei noi bazilici, mai mare și mai frumoasă, edificiu ce marca trecerea la construcții monumentale în Forum. Basilica cea veche fusese aliniată între templul lui Castor și Pollux, la răsărit și Templul lui Saturn, la apus. Pentru cea nouă s-au demolat resturile basilicii Sempronia și unele magazine (veteres tabernae). 

Cu ridicarea edificiului a fost însărcinat edilul Lucius Aemilius Paullus, fratele triumvirului de mai târziu, Marcus Aemilius Lepidus. Sumele proveneau din prada acumulată de Caesar în Gallia.

Basilica a atins dimensiuni enorme. Avea 109 metri lungime și 40 lățime. Era divizată în cinci nave și avea un paviment luxos, cu dale de marmură prețioasă în mijloc și cu marmură albă în navele laterale. Coloanele erau lucrate în stil doric. Deasupra, etajul se asemăna cu o boltă acoperită, având arcurile ornate cu semi-coloane. Avea o navă centrală, lungă de 82 de metri și largă de 16 metri. Navele laterale aveau aici o lățime de numai 7,50 metri. Pe toate laturile existau scări de legătură între nivele. Nava centrală a edificiului se ridica pe trei nivele, parter și două etaje. Etajul al doilea avea rolul de asigura lumina zilei spre centrul construcției, prin ferestrele sale. Axa lungă a edificiului a fost orientată perpendicular pe axa lungă a templului preexistent dedicat lui Castor și Polux. Ca urmare, fațada către piață a basilicii Julia nu este paralelă cu fațada basilicii Aemilia (Emilia). Astfel a rezultat suprafața de trapez alungit a Forumului. Refăcută de numeroase ori, basilica Julia nu permite reconstituirea aspectului ei inițial și nici pe cel etapal, rezultat după reconstituiri. Planul acestei basilici a fost preluat, mai târziu, de constructorul basilicii lui Traian. Cu prilejul acestor lucrări, forul a fost pavat din nou, la un nivel mai ridicat, iar tribuna pentru oratori, Rostra, a fost mutată mai aproape de substricțiile Tabulariului.
Latura lungă dinspre nord (mai precis nord-vest), în fața Viei Sacra, era precedată de un portic, în timp ce latura opusă adăpostea magazine. Pe latura de răsărit a basilicii, cea opusă străzii Vicus Jugarius, se strecura strada Vicus Tuscus. Copiind o parte a colinei Palatinului, ea ajungea tot în Forum Boarium, ca și Vicus Jugarius. Strada era populată de mulți negustori etrusci. Romanii îi numeau pe etrusci drept tusci, ceea ce a dat numele străzii. Deci basilica se afla cuprinsă între cele două străzi, Vicus Jugarius, la apus și Vicus Tuscus, la răsărit, ambele având legătură cu Via Sacra și cu Forum Boiarium.

Fiind asasinat în anul 44 e.A, Caesar nu a mai apucat să-și vadă opera terminată. Augustus a fost cel care a terminat mărețul edificiu în amintirea unchiului său și i-a dat numele familiei Julia, familie al cărei moștenitor era și el. Consacrarea basilicii a avut loc în anul 26 e.A, dar a avut de suferit grav într-un mare incendiu al Romei, din anul 14 e.A. Augustus a reconstruit-o în anul 12 e.N, încercând să o redenumescă Caius și Lucius Caesar (nepoții dispăruți de tineri, pe care îi dorea ca moștenitori), dar numele cel vechi, de Julia, s-a menținut.

Un alt incendiu memorabil al Romei, cel din anul 283 e.N, de pe timpul împăratului Carinus, a distrus din nou basilica. Ea a fost refăcută de împăratul următor, Diocletianus și, din nou, de prefectul orașului, Gabinus Vettius Peobianus, în 416 e.N. Pe parcursul antichității tardive și a evului mediu timpuriu, basilica a fost jefuită datorită bogăției sale în marmură.

In spate basilicii s-a construit pe timpul lui Tiberius un templu al lui Augustus, dedicat probabil chiar de Tiberius ,sau de Livia, soţia lui Augustus. Este posibil ca templul să fi fost dedicat chiar mai târyiu, de către Caligula. Templul a fost identificat împreună cu anexa palatului lui Tiberius, pe Vicus Tuscus, în spatele templului Castor şi Pollux, la baza colinei Palatinului. Este posibil ca resturi ale sale să se afle sub clădiri moderne din spatele basilicii Julia, locuri încă necercetate.

Către sec.al 8-lea e.N, în unghiul de apus al basilicii s-a instalat biserica Santa Maria  in Cannapara. Există vestigii ale zidurilor ei de cărămidă. Din întreaga bazilică nu au mai rămas decât urme de fundamente de coloane și ziduri.

ROMA V - COLOANA LUI PHOCAS (FORUM ROMANUM)

Este vorba de o coloană comemorativă înălțată în Forum Romanum. Coloana poartă numele împăratului Phocas (602-610 e.N), al Imperiului Roman de Răsărit, care a donat Pantheon-ul papei Bonifacius al IV-lea, pentru ca mărețul templu antic să fie transformat în biserică.

            Coloana a sost ridicată, la 1 august 608 e.N, deasupra Rostrelor, de către exarhul de Ravenna, Smaragdos, pentru a susține o statuie a împăratului. Fără a lua în calcul soclul, coloana măsoară 13,60 metri, ea fiind ultimul monument antic ridicat în Rorum Romanum.

            La baza coloanei s-a proclamat, la 24 noiembrie 1898, Corda Fratres (Federația Internațională a Studenților), organizație festivă și fraternă, fără conotații politice sau religioase.

            Coloana a trebuit prelevată de la un alt monument antic, căci Roma trăia o perioadă de decadență, în care nici un artist nu mai era în stare să sculpteze o astfel piesă atât de reușită. In preajma ei s-a replantat smochinul sacru, simbol al celui sub care fusese găsit coșul cu Remus și Romulus, vița de vie și măslinul, care simbolizau prosperitatea Romei prin agricultură.

                      In vecinătatea stângă a coloanei exista o mare inscripție marcată cu litere de bronz. Inscripția poartă numele lui Naevius și comemora restaurarea pavimentului realizată de acest magistrat în anul 15 e.A. Literele de bronz au dispărut în neagra sălbăticie a istoriei invaziilor.

ROMA V - PORTICUS DEORUM CONSENTIUM (FORUM ROMANUM)

Porticus Deorum Consentium se găsește în extremitatea de sud-vest în Forum romanum și la baza Capitoliului, alături și la apus de templul lui Vespasianus. Are formă de trapez dreptunghic, cu baza mică alipită de Tabularium și cu baza mare deschisă spre Clivus Capitolinus și spre templul lui Saturn, adică spre răsărit. Latura scurtă a trapezului, cea perpediculară pe baze, este paralelă cu latura sudică a templului lui Vespasianus.

            Porticul adăpostea cele douăsprezece statui aurite ale zeilor numiți Dii consentes, adică marii zei ai Pantheonului greco-roman. Aceștia erau priviți drept consiliul celest prezidat de Jupiter.

            Edificiul era construit pe două nivele. Cel de jos avea pe latura scurtă, cea paralelă cu templul lui Vespasianus, șapte încăperi neiluminate a căror întrebuimțare este necunoscută. Acele încăperi sunt mascate de podiumul templului vecin. Deasupra se găsea o platformă pavată cu marmură, unde, pe aceeași latură, s-a găsit un alt rând de încăperi de 4 metri înalte și 3,70 metri profunzime, din beton și cărămidă la vedere. Șapte dintre aceste încăperi au fost decopertate, mai existând probabil alte cinci îngropate.

            Pe aceeași platformă superioară, baza mică, cea dinspre Tabularium și latura de sud, formează cu unghi obtuz, cu portic din coloane cu capiteluri corintice. Intre coloanele acestui portic erau plasate cele douăsprezece statui în perechi. Perechile erau formate din Jupiter și Junona, Neptun și Minerva, Marte și Venus, Apollo și Diana, Vulcan și Vesta, Mercur și Ceres.

            Edificiul pare a fi avut la bază o construcție veche, din sec.3 sau 2 e.A. Forma elegantă și bogată din care se mai pot vedea urme edificatoare, se dastorează unuia din împărații Flvieni, cel mai probabil lui Domitianus (81-96 e.N.). Monumentul a fost restaurat ultima dată de prefectul Romei, Vettius Agorius Praetextus, care a fost unul din ultimii apărători ai religiei clasice. El a întreprins această refacere, în anul 367 e.N, la patru ani după moartea împăratului Julianus, cel care trecuse la reconsolidarea credinței tradiționale. In această situație, Vettius nu mai dispunea de sprijin politic imperial. Data refacerii monumentului este consemnată printr-o inscripție pe arhitrava lui. Noua variantă a porticului a folosit arhitrava și patru coloane din construcția Flaviană.

            Pragurile de marmură, platforma de marmură și zidurile acoperite cu stuc amintesc de o construcție îngrijită din care au rezistat interesante vestigii.       

ROMA V - TEMPLUL LUI MARS ULTOR (FORUM AUGUSTUS)

In anul 42 e.A, Augustus a jurat să ridice un templu zeului Marte Invingător (Mars Ultor), înainte de bătălia de la Philippi, împotriva lui Brutus și Cassius, asasinii lui Caesar. Pentru a comemora victoria, templul a fost ridicat și dedicat în anul 2 e.a, în Forum-ul lui Augustus.

            Templul avea opt coloana corintice la fațadă și tot atâtea pe laturi. Dintre toate nu au mai rămas decât trei, înalte de 17,70 metri, care se aflaseră pe latura dreaptă a templului. Era înălțat pe un soclu înalt, după tipul de construcție al templelor romane. In față o scară lată urca spre platforma din fața edificiului principal.

            Pe fronton, Marte era reprezentat în centru. La dreapta se găsea Venus și Cupidon, precum și Romulus și personificarea Palatinului. La stânga se găsea Fortuna, zeița Romei și a Tribului. In cella ,pe partea din spate, se găsea statuia lui Marte cu Venus și Divin în lături.

Templul lui Augustus a fost înfrumusețat cu atenție de urmași. Tiberius(14-37 e.N.) a ridicat, în anul 19 e.N, două arcuri de trimf, în onoarea lui Drusus și a lui Germanicus, frate și nepot care s-au afirmat glorios în războaiele germanice.

            In templu se păstra, ca o relicvă, sabia lui Caesar. Tot aici, membrii familiei imperiale primeau toga virilă și tot aici erau depuse însemnele dușmanilor învinși.

ROMA V - TEMPLUL LUI SATURN (FORUM ROMANUM)

Saturnus, zeu al însămânțării, a fost o veche divinitate agricolă italiană, identificată cu zeul grecesc Cronos. Conform mitologiei clasice, Saturnus a fost expulzat din Olimp de către Zeus. El ar fi venit în Latium unde a învățat pe localnici să cultive pământul și cu alte competențe pașnice. Domnia lui a fost considerată a fi reprezentat epoca de aur a acestor ținuturi și de aceea a fost onorată cu sărbătoarea Saturnalia. Originea acestei sărbători a fost atribuită de legende lui Romulus, iar de tradiție regilor Tullius Hostilius și Tarquinius Superbus.

Saturnaliile erau numai un început al sărbătorilor agicole care începeau toamna, odată cu însămânțările, și se prelungeau până la solstițiul de iarnă. La Saturnalia era sacrificat un porc la templul lui Saturnus, iar senatorii organizau un lectisternium, adică un bachet somptuos în fața statuilor zeilor, care erau scoase din nișele lor și așezate pe un pat în fața mesei prezidate de preoții ce executau sacrificiul. Sacrificiul se desfășura după obiceiul grecesc, cu capul descoperit. Poporul striga Io saturnalia ! Bina Saturnalia ! și se adresau urări de fericire.

Cele 7 zile ale sărbătorii, care începea pe 17 decembrie, erau prilej de jocuri și veselie. Aveau loc banchete, și schimburi de cadouri între prieteni și cunăștințe. Ultima zi era afexctată unui comerț deosebit. Se purta îmbrăcămintea cea mai comodă, pileus, iar sclavii erau egali cu stăpânii lor, pe care îi serveau la masă. Autoritatea publică încerca să elimine triatețea și războiul, se întrerupeau acțiunile militare, se acordau amnistii și se eliberau sclavi. Sărbătoarea zeului însămânțării avea un caracter pacific, amabil și vesel.

In Forum Romanum s-a construit primul templu dedicat lui Saturnus (Templum saturni sau Aedes Saturni), în anul 497 e.A

De la început el a servit ca loc de depozitare al tezaurului Republicii (Aerarium), într-un subsol care poate fi vizitat și astăzi. Alături de tezaur mai erau păstrate și legile gravate în bronz, decretele senatului și alte documente importante. Pe timpul păcii (Pax Romana), templul mai adăpostea și flamurile și insignele unor legiuni ale imperiului. Tezaurul era gestionat de senat cu asistența cenzorilor și a questorilor. Aceasta nu l-a împiedicat pe Caesar ca în anul 49 e.A, în plin război civil, să se folosească de el. In acel timp tezaurul fusese mutat în alt edificiu, iar arhivele în Tabularium.

Templul a fost restaurat în anul 42 e.A, de către Lucius Munatius Plancus prin folosirea fondurilor din recenta lui victorie din Alpi. Aceasta a fost una dintre ultimile mari donații particulare înainte ca imperiul să preia această sarcină Tacitus semnalează și ridicarea alături a unui arc de trimf, în anul 41 e.A. Patru secole mai târziu, templul lui Saturn a fost refăcut după distrugerea datorată incendiului din anul 283 e.N, din timpul împăratului Carinus. (așa cum indică inscripția de pe fațadă). Reconstrucția este datată între anii 360-380 e.N, demonstrând rezistența senatului în fața extinderii creștinismului în Orașul Etern. Faptul este demonstrat chiar din textul inscripției:

      SENATUS POPULUSQUE ROMANUS RESTITUIT CONSUMPTUM INCENDIO

In traducere: Senatul și poprul Romei a restaurat ce a consumat incendiul.

Templul lui Saturn se găsește în extremitatea de vest a Forum-ului, în fața templului lui Vespasianus și a Porticus Deorum Consentium, aproape de baza colinei Capitoliului. La răsărit se învecina cu Basilica Julia, dincolo de strada numita Vicus Jugarius, care conducea la piața de legume (Forum Olitorium).



templul lui Saturn și basilica Julia-stânga

Din el au mai rămas opt coloane mândre, dintre care șase la fațadă și câte una pe latarale. Toate făceau parte din platforma de fațadă a templului, cea care conducea la cella. Plarforma se sprijinea pe o zidărie de travertin. O parte din infrastructura de sub scara de acces poate fi văzută și astăzi, parte care, probabil, a adăpostit tezaurul.

            Coloanele sunt executate din granit, cele șase din față din granit cenușiu de Mons Capitolinus, iar cele două laterale din granit roșu de Assuan. Numai trei sunt monolitice, celelalte fiind compuse din câte două bucăți unite. Capitelurile ionice au fost executate din marmură albă de Thasos, cu ocazia restaurării din sec.al 4-lea e.N.



Templul lui Saturn și Templul lui Vaspasianus-dreapta

            Arhitrava și friza cu foi de acant este datată ca fiind executată în jurul anului 30 e.A, probabil recuperată din vechiul edificiu refăcut în anul 42 e.A. Patru baze de coloană datează din aceeași perioadă. Dintre celelalte patru, două aparțin sec.al 4-lea, iar două au fost preluate de la alte edificii. Conform unor surse în cella se afla statuia zeului învelită și înarmată cu o seceră. Statuia era executată din lemn tratat cu ulei.

            Vestigiile templuli lui Saturn reprezintă astăzi o imagine emblematică a Romei.

ROMA V - TEMPLUL LUI VESPASIANUS

A fost unul dintre templele cele mai frumoase din Forum Romanum. Era plasat în extrema vestică a cestuia, cu spatele la colina Capitoliului și la Tabularium. Cuprins între templul Concordiei și templul lui Saturn, el se găsea plasat pe centrul fațadei dinspre Forum a Tabularium-ului. Fățăda sa, cu podium înalt, se orienta spre estul Forum-ului, având o scară lată de acces, lată aproape cât toată fațada sa. Scara pornea din Clivus Capitolinus, calea care urca din Forum spre culmea Capitoliului.

            Titus fiul cel mare și urmașul la tron al lui Vespasianus, a trecut la ridicarea templului,  în anul 79 e.N, în onoarea tatălui său ce fusese divinizat. Titus s-a stins din viață după numai doi ani, în anul 81 e.N. Domitianus, fratele și urmașul său la tron, s-a îngrijit ca să fie și el divinizat prin hotărârea senatului. Domitianus a continuat construirea mărețului templu, dedicându-l atât tatălui, Vespasianus, cât și fratelui, Titus. Lucrările s-au terminat în anul 85/87 e.N.

            Pe tot parcursul istoriei romane s-a pus accent pe creșterea prestigiului, notorietății și gloriei numelor de familie, adesea prin monumente dedicate unor persoane decedate. Templul lui Vespasianus și al lui Titus, a avut menirea de a întări cultul imperial, asemănător cu cel al zeităților tradiționale și preamărirea familiei Flaviilor. Aderarea supușilor la Cultul imperial era un gest de credință personală, dar și un gest politic și diplomatic, Cultul imperial transformându-se timp de trei secole în cult oficial, de la Augustus la Constantin cel Mare.

            Templul lui Vespasian era un templu hexastil corintic și prostil, adică dotat cu șase coloane corintice la fațadă, pe marginea unei terase plasate înaintea corpului principal. El s-a încadrat între limitele strâmte ale suprafeței disponibile, având dimensiunile de 22 de metri lățime și 33 de metri în adâncime. Acoperea o suprafață mai mică decât templele vecine, al Concordiei și al lui Saturn, dar era o bijuterie arhitectonică și artistică.

            Titus nu a apucat decât să termine baza templului și podiumul, cu totul în marmură albă. Domitianus a terminat edificiul, ocupându-se cu atenție de interior (cella). Pereții de travertin au fost acoperiți cu marmură adusă atât din Italia, cât și din carierele provinciilor orientale. Interiorul era bogat decorat, cu o friză ce reprezenta obiecte sacre utilizate ca simboluri, sau insigne ale unor diferite colegii sacerdotale din Roma. In adâncul cellei erau așezate, de o parte și de alta, statuile celor doi împărați. In jurul anilor 200-205 e.N, Septimius Severus și fiul său Caracalla au trecut la o renovare destul de modestă a templului.

            Monumentul a suferit distrugeri importante îe timpul evului mediu, în special în jurul anului 1300, pe timpul papaei Bonifacius al VIII-lea și Nicolas alV-lea, când prin demolări și prin adăugiri de ziduri și turnuri de unghi a devenit o fortăreață. Această soartă au avut-o multe monumente din Forum și din restul Romei.

Astăzi au mai rămas resturi din podium și trei coloane corintice semețe dintr-un colț de pronaos, peste care a rămas o bucată de antablament, deasupra o bucată de friză sculptată cu instrumente de sacrificiu, o cornișă cu denticuli, oușoare și palmete și o frântură de inscripție. Coloanele sunt confecționate din marmură albă italiană și au circa 14,20 metri înălțime și un diametru de 1,57 metri.

In sec.al 7-lea e.N, un pelerin a copiat dedicația de pe frontonul templului, dedicație din care astăzi nu mai există decât o bucățică de neînțeles.

DIVO . VESPASIANO . AVGVSTO . S . P . Q . R / IMPP . CAESS. SEVERVS . ET. ANTONINVS / PII . FELIC . AVGG . RESTITVER

In traducere : Divinului Vespasian Augustus, Senatul și poprul roman. Inpărații Severus și Antoninus pioși și preafericiți Auguști au restaurat

ROMA V - TEMPLUL CONCORDIEI (FORUM ROMANUM)

Templul Concordiei - Reconstituire

Romanii au atribuit totdeauna un caracter divin puterii misterioase care făcea să se realizeze un act. Deasemeni, onorau ca pe niște zei diverse noțiuni, precum Concordia, Justiția, Libertatea, sau Abundența. Cea mai mare parte dintre aceste divinități erau reprezentate printr-o statuie de femeie. Cea a Concordiei avea ca atribut două mâini unite și un porumbel.

            Din anul 367 e.A, Forum-ul a primit templul său dedicat Concordiei. El celebra pacea restabilită între patricieni și plebeieni, care se înfruntaseră de la începutul sec.al 5-lea e.A. A fost ridicat în extremitatea vestică a Forum-ului și a avut soarta de a fi distrus și refăcut de mai multe ori pe parcursul istoriei sale. După două secole și jumătate de la prima împăcare socială, tribunul plebeian Caius Gracchus a fost asasinat și contradicțiile s-au reaprins. După revenirea la liniște internă, Concordia a redevenit apreciată, iar templul ei restaurat, în anul 121 e.A. Restauraea a inițiat-o Opinius în onoarea victoriei sale asupra lui Caius Gracchus, considerat un turburent al liniștii sociale. După această dată templul a servit și ca loc al unor întruniri ale senatului, mai ales pentru probleme ale tribunalelor. Cicero și-a rostit aici cea de a patra cuvântare împotriva lui Catilina (catilinară). In anul 31 e.N, tot aici, senatul a condamnat la moarte pe Seianus, demnitar ce trădase încrederea împăratului Tiberius.   

Ultima sa restaurare, dintre anii 7-10 e.N, a fost consemnată de Plinius cel Bătrân în a sa Istorie natuirală. Ea a fost realizată de Tiberius în calitate de moștenitor al tronului, iar inaugurarea pare să fi avut loc în anul 12 e.N. Această ultimă restaurare s-a distins prin opulența marmurii folosite, prin ornamentație și prin aducerea de către Tiberius a multor picturi și sculpturi grecești, fapt ce a transformat templul într-un adevărat muzeu de artă.

Planul acestui templu a fost cu totul atipic. El era lipit de colina Capitoliului și a trebuit să se încadreze într-o suprafață limitată.

Cella se dezvolta transversal în raport cu pronaosul. Ea era de două ori mai largă (45 metri) decât profundă (24 metri). Pe centru era străbătută de un rând de coloane corintice ce sustineau o plintă continuă cu reliefuri. Rândul de coloane diviza spațiul. Pronaosul se deschidea printr-o scară spre Clivus Capitolinus. El era lipit de colina Capitoliului și a trebuit să se încadreze într-o suprafață limitată. Intrarea în templu se făcea pe o scară largă, spre o patformă-portic, cu șase coloane corintice la fațadă, sub fronton. Porticul de intrare în Cella alungită era plasat pe una din laturile lungi.

Templul Concordiei - Reconstituire

Din tot edificiul nu se mai păstrează decât o parte din platformă, restul fiind aoperită de un drum ce urcă pe Capitoliu. O copie a acestui templu a fost descoperită la Merida, în Spania, în urma unor săpături din anul 2002.

ROMA V - TABULARIUM (FORUM ROMANUM)

Tabularium era o construcție specială cu rol de arhivă și de sediu pentru un număr de birouri. Pe timpul de început al republicii arhivele de stat s-au păstrat în templul lui Saturn.

Noul Tabularium s-a construit pe timpul dictatorului Sulla (82-79 e.A), cu cheltuiala consulului Quintus Lutatius Catullus. Edificiul a fost reconstruit și apoi renovat pe timpul împăratului Claudius, în anul 46 e.N. Printre arhivele ce cuprindeau tratate de stat (tabulae), decrete și legi, mai trebuiau adăpostite aici și vechile legi romane înscrise pe plăci de bronz, de unde a provenit și numele de Tabularium al noii construcții.

A fost amplasat în extrema vestică a Forum-ului Roman și pe panta estică a Capitoliului, cu fața orientată în lungul Forum-ului și spre viitorul Colosseum. El a umplut depresiunea ce exista între cele două culmi ale Capitoliului, Arx și Roca Tarpiană (Capitolium), într-o poziție inferioară templului lui Jupiter Optimus Maximus, marele templu aflat pe Capitoliu. Masivul și austerul edificiu, Tabularium, închidea Forum Romanum pe latura lui de vest. Orientarea Tabulariului s-a făcut în raport cu basilica Aemilia (Emilia) care reprezenta, în acea vreme, cea mai importantă construcție din for. Axele lungi ale celor două clădiri sunt perpendiculare.

Lucrat din peperin (rocă vulcanică de găsit separat în tuful vulcanic, de culoare maro sau gri) și în stil opus quadratus (adică cu blocuri paralelipipedice prelucrate), avea un aspect  auster și maiestos. S-au păstrat numai două nivele pe o lungime de 73,60 de metri.

In raport cu platforma Caitoliului, Tabulariumul avea două caturi. Către for, cele două caturi, dintre care s-a păstrat numai unul, ridicate deasupra unor substricții monumentale, înalte de 15 metri, erau descrise prin câte 11 arce monumentale decorate cu coloane angajate. Nivelul cel mai de jos se află sub platforma Capitoliului, așa că se poate vedea numai dinspre Forum. Prezintă spre acea parte o fațadă sobră, masivă și austeră, ca de fortăreață. Avea o singură intrare și ferestre mici. La cel de al doilea etaj se disting arcuri mari, separate de semicoloane dorice, fără rol de portanță. Din acest nivel se păstrează numai parțial. La cel de deasupra, deschis și el spre Forum, se găseau coloane corintice, dar acel nivel a dispărut. Fațada  originară, care avea trei nivele, fiecare lucrat în alt stil, a influențat și construcția altor monumente ulterioare, precun Colosseum-ul.

Tabulariumul oferă primul exemplu de sintezsă a ordinului cu arcul. Această nouă folosire a ordinului anunță soarta sa viitoare de construcție, adică pierderea sensului constructiv și transformarea sa într-un procedeu decorativ. Totuși, în cazul Tabulariumului, coloanele angajate îndeplineau un rol de contrafort, preluînd împingerile bolților galerieic. Coloanele angajate, de ordin doric, au fost constituite din tamburi cu un număr sporit de caneluri (patrusprezece în loc de zece) și un entasis puțin pronunțat. Faptul le accentuiază plasticitatea.
Este posibil ca etajul superior al Tabulariului, orientat către for, fie că a existat inițial, fie că a fost adăugat pe timpul Flaviilor, să fi avut o galerie cu arce decorate cu o colonadă ionică. Lipsa certitudinii nu permite a se considera Tabulariul ca prototip al suprapunerii de arce îmbinate cu coloane, care va constitui motivul clasic al teatrelor și amfiteatrelr romane. Clădirea Tabulariului exercită până azi o puternică acțiune emoțională, ca urmare a caracterului său monumedntal și a calităților sale plastice.

EdificareaTabulariului a fost legată de reamenajarea întregușui Capitoliu. Cu acel prilej a fost reconstruit în piatră templul ars al lui Jupiter. In cconformitate cu tradiția, pentru porticul acestui templu ar fi fost aduse de la Atena coloanele uriașe aled templului Zeus Olimpianul (sec. al II- lea e.N).
 In interior Tabularium-ul este străbătut de o galerie cu bolta înaltă de 10,50 metri și lată de 7 metri, care comunică la uncapăt cu Scale Gemoniae. In camerele de jos, repartizate în patru grupe, se păstrau arhivele, iar în cele de sus era instalată administrația. După modelul Romei, s-a amenajat câte un Tabularium în fiecare capitală de provincie.

Tabularium, prin trăsături și materialul folosit, de culoare ternă, este un exemplu al severității arhitecturii repunlicane romane. Astăzi partea de jos a edificiului servește ca bază a Palatului Senatorial, cu fațada spre Piața Capitoliului. De altfel, Tabularium este singura construcție care ne-a parvenit din perioada republicană, în Forum.

Tabularium - Reconstituire

Pe timpul evului mediu edificiul a fost folosit ca depozit de sare,în partea superioară și ca închisoare, în partea inferioară. Din 1144 el a devenit sediul Primăriei Romei și al celui mai înalt reprezentant, Senatorul, responsabil de administrație, justiție și de interesele cetățenilor. Construcția Palatului senatorial medieval a durat între mijlocul sec.al 12-lea și ultima parte a sec.al 14-lea. Sub pontificatul lui Bonifacius al VIII-lea (1235-1303) s-a ridicat un turn în partea de nord a bătrânei construcții. Apoi, între 1250 și 1325 s-a construit partea principală a palatului senatorial pe ruinele antice încă robuste. Fațada principală a palatului, în sec.al 13-lea, era îndreptată spre apus, adică spre viitoarea piață a Capitoliului. Era compusă din trei galerii etajate, cu arcade în plin cintru și cu poartă înaltă și rotunjită, plasată spre dreapta. A urmat o perioadă de astuparea unor deschideri și de adăugiri de natură să transforme palatul într-o fortăreață, contraforturi și creneluri. Cu trecerea timpului aceste măsuri de apărare nu au mai fost necesare. Intre 1542-1554, Michel Angelo a proiectat scara dublă de la fațadă și alte modificări ale acesteia, modificări puse în operă și completate de alți doi arhitecți până la sfârșitul sec.al 17-lea (Giacomo della Porta și Martino Longhi cel Bătrân).

Pe latura dinspre Forum, eduficiul Tabularium-ului era mărginit de templul Concordiei, sore nord, de templul lui Vespasianus, la mijloc, și de Porticus Deorum Consentium, spre sud.

ROMA V - ALTARUL ZEULUI VULCAN (FORUM ROMANUM)



Un alt altar al lui Vulcan nu cel din Forum Romanum

Cultul zeului Vulcan, zeu al trăznetului anterior lui Jupiter, a avut, la Roma, rădăcini  foarte adânci în timp. Era pareonul fierarilor și armurierilor. Pentru zeu s-a amenajat un altar încă de pe timpul legendar al lui Romulus, timp pe când încă nu se conturase Forum Romanum. Amplasamentul său, săpat în tuf,  este venerabil prin faptul că aparține epocii regilor. Cu timpul el a fost încadrat de edificiile Forum-ului, astfel că în prezent este localizat în spatele Rostrelor și în fața templului lui Saturn. Piațeta din preajma altarului a primit numele de Vulcanal. Era o piață descoperită ceva mai ridicată decât Comitium și la apus de acesta. Se atribuie lui Romulus plantarea a doi arbori pe Vulcanal, arbori care au crescut atât de mari încât rădăcinile lor au ajuns târziu până la 90 de metri distanță.

La începuturile Romei, când Rostrele încă nu fuseseră amenajate, în acest loc se adresau populației regii și magistrații republicii. Se pare că această piațetă a fost locul adunărilor înainte de nașterea Forum-ului. Este greu să se determine cu precizie suprafața piațetei, știindu-se că în imediata apropiere s-a ridicat Templul Concordiei, templu retras către limita apuseană a viitorului Forum, la baza Capitoliului.

            Pe timpul republicii, ziua de 23 ,sau 25 august era consacrată sărbătorii Vulcanalia.

            In 1548, cardinalul Du Bellay a găsit lângă Arcul lui Septimis Severus o inscripție dedicată de Augustus yeului Vulcan, iar, în 1902, arheologul Boni a scos la lumină bazele primitive, tăiate în tuf, peste care era așezat altarul lui Vulcan.  

ROMA V - AUREUM MILLIARIUM (FORUM ROMANUM)

Conform celor relatate de Dio Cassius, Mila de aur (Aureum milliarium) s-a ridicat în Forum romanum, în anul 20 e.A, pe timpul amplelor lucrări întreprinse de Augustus pentru stabilizarea Tibrului.

Se afla lângă templul lui Saturn, între acesta și Rostre, dar fundația sa nu a fost determinată cu precizie. Se prezenta sub forma unei coloane din bronz aurit, sau sau a unei coloane de marmură acoperită cu ornamentații din bronz aurit.  Un fragment de bază din marmură, cu friză sculptată cu palmete și crini este presupusă a fi aparținut monumentului. Dar circumferința care ar rezulta prin prelungirea acelui segment de cerc pare a fi exagerată ca mărime pentru un astfel de monument. Ea este tituși prezentată astăzi drept postamentul coloanei miliare, deși nu este ceva bine stabilit.

Ea simboliza punctul de plecare al tuturor distanțelor din imperiu. In realitate distanțele s-au măsurat de la una din porțile orașului, de la o poartă care era îndreptată spre direcția dorită. Din această cauză exista o diferență de o milă între distanța consemnată pe pietrele miliare și cea reală.

Constantinopol - piatra Milion

Este posibil ca existența acestui punct 0 să fi generat și expresia că toate drumurile duc la Roma. De altfel informațiile autorilor antici despre monument sunt foarte rare și needificatoare, ele putând da naștere multor interpretări. Deși s-a găsit în imediată apropiere față de Ombilicus urbi și avea o destinație foarte asemănătoare, cele două monumente nu trebuie confundate.

Despre dimensiunile monumentului și despre inscripțiile ce le-ar fi putut purta se emit încă multe ipoteze. Una dintre ele susține că ar fi avut un diametru de 1,15 metri și o înălțime de 3 metri. O alta presupune că pe coloană s-ar fi aflat notate principalele orașe ale imperiului și distanțele până la ele. Există și presupunerea că pe monument nu s-ar fi găsit decât numele și titlul împăratului.

Mila de aur a reprezentat punctul de întâlnire al celor ce au participat la complotul lui Otho, la 15 ianuarie 69 e.N, pentru asasinarea împăratului Galba. După asasinat Otho a devenit împărat prin proclamarea sa de către pretorienii corupți cu bani și promisiuni.

In Constantinopol s-a plasat un monument asemănător, de mai mici dimensiuni, care să marcheze măsurarea distanțelor din această nouă capitală a imperiului. Acel punct 0 este numit milion și se găsește în imediata vecinătate a bisericii Sfânta Sofia. 

ROMA V - OMBILICUS URBIS (FORUM ROMANUM)

Ombilicus urbi era centrul simbolic al orașului, pornind de la care se măsurau toate distanțele în Roma antică. Era situat în Forum Romanum unde ăncă i se mai văd urmele. Vestigiile lui se găsesc alături de Arcul de triumf al lui Septimius Severus și în spatele Rostrelor. La origine era placat cu marmură, dar astăzi nu mai există decât baza sa de cărămidă, înaltă de 2 metri și cu un diametru de 4,45 metri.

Legenda a legat existența Ombilicului de întemeietorul Romulus. Când a fondat oraşul, exista o groapă circulară în Forum. Primele fructe ale anului au fost aruncate în acea groapă drept un sacrificiu şi, apoi, toţi noii cetăţeni ai Romei au aruncat câte un pumn de pământ în acel loc de origine al lor.

Mundus (lume) prezență cunoscută numai din suese literare, a fost o structură subterană, considerată drept port spre infern. Se pare că Ombilicus Urbis Romae se afla deasupra acelui Mundus subteran. Conform ritualului, Mundus era deschis numai trei zile pe an, zile considerate nefaste și când trazacțiile oficiale erau interzise. In acele zile puteau să acționeze spiritele rele scăpate din infern.

            Ombilicul din zidărie pare a fi fost amrnajat în sec.al 2-lea e.A, dar ruina care se vede astăzi aparține epocii lui Septimius Severus. Construirea arcului său de triumf a fost împiedicată de vechiul Ombilicus, așa că a procedat la reconstruirea lui  ceva mai departe. Fragmente ale vechiului monument au fost utilizate la cel nou.

            Ombilicus este considerat o structură distinctă în raport cu Aureum milliarium (Mila de Aur), care a fost construită de Augustus și a avut accelași scop de a fi reper pentru măsurarea distanțelor, a distanțelor din Imperiu.

ROMA - LISTA ARCURILOR DE TRIUMF DIN ROMA

Arcurile de trimf sunt monumente specufic romane, cu plan patrulater și cu una sau mai multe deschideri terminate cu boltă. Acest tip de construcție comemorativă a fost adoptată de romani pentru a fi mai fastuoasă decât cooloanele sau piedestalele care susțineau statui ale eroilor onorați.

Arcurile de triumf sau comemorative erau monumente de artă menite să celebreze una, sau mai multe victorii. Deasupra boltei sau a bolților ce străpungeau masivitatea zidăriei se găsea un antablament și un atic. Aceste lucrări triumfale au luat naștere în Roma antică, fiecare fiind dedicat unui general sau împărat victorios. La Roma arcurile de triumf sau comemorative erau plasate chiar în oraș, pe când în alte situații se găseau la intrarea în oraș. La Roma ele s-au ridicat în forumuri, în mijlocul unor piețe, pentru a susține un apeduct și chiar ca porți ale unor ziduri de apărare, Servian sau Aurelian.

Arcurile de trimf ale Romei:

-      Arcul lui Arcadius, Honorius și Theodosius I-ul -  405 e.N; - Câmpul lui Marte – în onoarea împăraților Theodosius I-ul, Arcadius și Honorius

-          Arcul lui Augustus – 29-19 e.A. – Forum Romanum – în onoarea lui Augustus

-          Arcul lui Claudius – 46-52/53 e.N. – Câmpul lui Marte – în onoarea lui Claudius

-          Arcul lui Constantin – 315 e.N. – Calea Triumfală – în onoarea lui Constantinus I

-     Arcul Divinului Constantin și Arcul lui Janus Quadrifons – 356 e.N. – Velabrum – în onoarea lui Constantius al II-lea

-    Arcul lui Dolabella și Silanus – 10 e.N. – Caelius – în onoarea lui Publius Cornelius Dolabella și a lui Gaius Iunius Silanus

-          Arcul lui Drusus – 9 e.A.-23 e.N – Via Appia și Forum Romanum – în onoasrea lui Nero Claudius Drusus și a lui Julius Caesar Drusus

-          Arcul lui Deusus și Germanicus – 19 e.N – Forumul lui Augustua – în onoarea lui Nero    Claudius Drusus Germanicus

-          Arcul lui Gallianus - 262 e.N. – Esquilin – în onoarea lui Gallianus

-         Arcul lui Gratianus, Valentinianus și Theodosius – 379-383 e.N. – Câmpul lui Marte – în onoarea lui Gratianus, Valentinianus și a lui Theodosius al II-lea

-        Arcul lui Lentulus și Cripinus – 2 e.N. – Muecia – în onoarea lui Titus Quinctius Crispinus Sulpicianus și a lui Lucius Cornelius Lentulus

-       Arcul lui Marcus Aurelius – 176 e.N. – Câmpul lui Marte – în onoarea lui Marcus Aurelius

-        Arcul lui Nero – 58-62 e.N. – Capitoliu – în onoarea lui Gnaeus Domitius Corbulo

-       Arcul Nou sau al lui Diocletianus – sf. sec.al 3-lea e.N. – Câmpul lui Marte – în onoarea    lui Diocletianus ?

-        Arcul lui Octavius – sec. 1 e.A. – Palatin – în onoarea lui Gaius Octavius

-        Arcul Pietății (Pietatis) - ? – Câmpul lui Marte - ?

-     Arcul lui Septimiua Severus – 203 e.N. – Forum Romanum – în onoarea lui Septimius Severus, Caracalla și Geta

-     Arcul lui Septimius Severus (Arcus Argentariorum) – 204 e.N. – Forum Boiarium – în onoarea lui Septimis Severus, a soției sale, a lui Caracalla și a soției sale Plautilla, a lui Geta și a lui Gaius Fulvius Plautianus, prietenul lui Septimius Severus și tatăl Plautillei.

-         Arcul lui Scipio Africanul – 190 e.A. –Capitoliu – în onoarea lui Scipio Africanul

-         Arcul lui Tiberius – 16 e.N – Câmpul lui Marte – în onoarea lui Tiberius

-         Arcul lui Tiberius – 16 e.N. – Forum Romanum – în onoarea lui Tiberius

-         Arcul lui Vespasianus și Titus – 81 e.N. – la baza Palatin – în onoarea lui Titus

ROMA V - ARCUL DE TRIUMF AL LUI SEPTIMIUS SEVERUS (FORUM ROMANUM)

Arcul a fost ridicat în anul 203 e.N, fiind ornat deasupra cu statuile lui Septimius Severus, ale fiilor săi Caracalla și Geta, precum și o statuie a Victoriei. El se află la capătul vestic al Forumului roman, la baza colinei Capitoliu. Este o construcție ce cuprinde un arc central mare și două mai mici în lateral. Pe aticul fiecărei fațade sunt săpate inscripții largi dedicatorii. La început literele săpate erau acoperite cu unele de bronz, care astăzi au dispărut. O quadrigă de bronz, condusă de împărat și de fii săi încorona monumentul. O scară permite accesul pe platforma superioară.

Tipul arhitectural al acestui arc trimfal a inspirat și Arcul de triumf al lui Constantin, precum și Arcul Carrousel din Paris, la începutul sec.al 19-lea.

Intre anii 197–202 e.N, împăratul repurtase o serie de victorii asupra parților și organizase o nouă provincie dincolo de Eufrat, Mesopotamia, provincie ce mai aparținuse Romei pe timpul lui Traian (98-117 e.N.), dar fusese părăsită de Hadrianus (117-138 e.N.). In dedicația monumentului se aflau numele de eroi. Numai cel al lui Geta a fost șters ulterior, fiind asasinat de propriul frate Caracalla pentru a succeda singur la tronul tatălui.

Patru coloane corintice se detașază pe fațada arcului formând un fals portic. Decorațiunea este abundentă. Prizonieri înlănțuiți sunt sculptați la bazele coloanelor. Panourile de pe fațadă sunt îngreunate prin divizarea în registre separate de șnururi adânci și de popularea cu personaje foarte mici. Acest gen de prezentare genială la arcurile triumf, crează aici un efect de confuzie. Cu toate acestea, arcul acesta este unul dintre cele mai impunătoare și atractive monumente ale Forum-ului și ale Romei de astăzi.

ROMA V - ROSTRELE (FORUM ROMANUM)



(de la stânga)  Rostrele, Curia și basilica Aemilia

In Roma Antică, edificiul Rostre, din Forum, sau tribuna oratorilor, servea magistraților (nu în înțelesul modern) și oratorilor să se adreseze mulțimii. Tribuna a primit numele de Rostre în anul 338 e.A, când consulul Caius Maenius a ornat tribuna de la Comitium (tribuna din fața Curiei, unde se aduna poporul - comitiile - pentru alegerea magistraților) cu șase pinteni de bronz (rostra) luați de la navele inamice, nave aparținând portului Antium (azi Anzzio), în cursul războaielor latine.

Tribuna originală era decorată cu elemente triumfale, dintre care unul s-a găsit pe arcul de trimf al lui Constantin, arc pentru care s-au prelevat multe lucrări sculpturale de monumente mai vechi. Acea tribună mult folosită pe timpul Republicii, s-a găsit între lapis Niger şi amplsamentul actual al Curiei.

In anul 54 e.A, Caesar din dorința de a-și lăsa amprenta pe capitală, a început, împreună cu Cicero și alți aliați, să achiziționeze terenuri în jurul Forului Roman. Faptul a fost semnalat de Cicero într-o scrisoare adresată lui Atticus. In anul 44 e.A, Caesar a inițiat deplasarea Rostrelor cu cincizeci de metri către sud-vest, pe amplasamentul unei tribune deja existente în fața templului Concordiei. Scopul a fost de a plasa noua tribună pe axa dintre basilicile Aemilia și Julia.

Pe această nouă tribună a fost așezat corpul său după asasinat, cu ocazia funeralliilor, la 20 martie 44 e.A. Tot acolo s-a expus capul și membrele tăiate ale lui Cicero, asasinat la 7 decembrie 43 e.A, în casa sa de la Gaeta, din ordinul lui Marcus Aurelius. Plutarh a scris cu acea ocazie: “Urmând ordinul lui Antonius, i s-au tăiat capul și mâinile, acele mâini cu care scrisese Philippicile”. Acea tribună era o platformă înălţată pe care se urca urmând o scară semi-circulară situată în spate, spre Capitoliu.

Rostrele se situiază, în Forum Romanum, între Arcul de trimf al lui Tiberius și coloana lui Phocas. Acest arc de triumf al lui Tiberius fusese ridicat în colțul de nord-vest al basilicii Julia și comemora recuperarea de la germani a însemnelor legiunilor lui Varus, însemne capturate de barbari în urma bătăliei din pădurea Teutoburg, din anul 9 e.A. Atât acest arc, cât și un altul, dedicat tot lui Tiberius, în Câmpul lui Marte, alături de Teatrul lui Pompeius, au fost ridicate începând cu anul 16 e.N și continuate de împăratul Claudius.

In același timp cu renumitele Rostre au mai existat în Forum alte două tribune în folosința oamenilor politici, una în fața templului Dioscurilor și alta în fața templului lui Caesar. 

Pe timpul puternicilor împăraţi, marile adunări ale plebei încinse de discursurile tribunilor, nu au mai avut putere de deciyie. De aceea rostrele nu au mai servit decât unor ceremonii oficiale calme. In epoca în care coloanele votive, precum şi cea a lui Phocas, nu fusesră încă ridicate, mulţimea se putea totuşi aduna în faţa Rostrelor. Ea devenea agitată în yilele în care aştepta o distribuţie de alimente. Spre exemplu, când Caesar a preluat puterea, în jur de 300.000 de cetăţeni au aşteptat înscrierea pe listele de distribuire gratuită a grâului.

ROMA V - DECENNALIA CAESARUM (FORUM ROMANUM)

In anul 286 e.N, împăratul Diocletianus a împărțit conducerea Imperiului Roman în două, datorită greutăților întâmpinate în conducerea unui teritoriu extrem de întins. Conducerea directă a părții Orientale a imperiului i-a revenit lui, iar cea Occidentală lui Maximianus. In acest fel au apărut doi Auguști. Șapte ani mai târziu, Augustul Maximianus a conferit apărarea și administrarea Galliei și Britanniei  lui Constantius I-ul Chlorus, iar Augustul Diocletianus a numit pe Galerius responsabil de Peninsula Balcanică. In acest fel a luat naștere tretrarhia, adică conducerea imperiului de către doi Auguști și doi Caesari.

Pentru a sărbători zece ani de domnie (decennalia) a celor doi Caesari și douăzeci ai celor doi Auguști, li s-a ridicat o coloană comemorativă în Forum Romanum, din care nu a mai rămas decât baza. Baso-reliefurile ei reprezintă animalele destinate sacrificiului numit suovetaurilia și unele aspecte din ceremonii religioase. Comparată cu epoca lui Traian, calitatea sculpturii este mai slabă. Figurile care nu se află în primul plan sunt aplatizate și foarte simplu detașate de planl profund, iar costumația este lipsită de suplețe.

ROMA V - COMITIUM (FORUM ROMANUM)

Acest vestigiu se găsește între Curie și Lapis Niger, deci în fața Curiei. Nu se mai vede decât o bază circulară a unei fântâni care s-a ridicat odată pe acest loc. Comitium era un vechi loc de adunare de discuții și de justiție, devenit, cu timpul, un edificiu sub formă de plarformă circulară. Aici se celebrau unele sărbători religioase, sub formă de dans și cereminii de purificare a armelor, la 19 martie, pentru începerea sezonului de războaie. Era un spațiu de reuniuni și discuții politice. In suprefața deținută de Comitium, era cuprinsă și Rostra, tribuna oratorilor.

 Alături s-a găsit la începuturi Curia Hostilia, înlocuită apoi de Curia Julia.

            In Roma antică, poporul se aduna conform unor diferite condiții, care difereau după ocazii. Adunările poporului era numite comitii, care erau în număr de trei. Ele reuneau aceiași cetățeni, dar repartizați în mod diferit, ceea ce putea schimba sensibil rezultatul votului.

- Comitiile Curiate, cele mai vechi, în care poporul se reunea pe curii, adică după gințile de naștere, fapt ce dădea o oarecare influență patricienilor.

- Comitiile centuriate, în care poporul se organiza pe centurii, în funcție de rolul ocupat în armată, pe baza averii. Faptul dădea preponderență celor bogați.

- Comitiile tribute, unde poporul era unit pe triburi, circonscripții teritoriale și în care aveau avantaj proprietarii funciari apropiați de Roma.

            La început voturile erau orale și au devenit în sec. al 2-lea e.A, scrise și secrete. Buletinele de vot erau niște plachete de lemn pe care erau înscrise literele VR (uti rogas- cum ceri tu), pentru Da și A (antiquo- eu resping), pentru Nu.

Mai existau, uneori și Comitii calate, formațiuni speciale ale Comitiilor curiate, cu simplul rol de a demonstra și fără putere de vot.

Cu timpul Comitium și-a pirdut importanța decizională, în contrapondere cu puterea decizională din Curia vecină.

ROMA V - LAPIS NIGER (FORUM ROMANUM)

In 1899, arheologul Giacomo Boni, care conducea săpăturile din Forum Romanum a descoperit o suprafață cu dale negricioase. Sub acelea s-a găsit, printre blocuri de tuf adunate, o stelă cu o inscripție al cărei sens a rămas obscur până astăzi. Vestigiile s-au găsit între Forum și Comitium. Ele sunt accesibile printr-o scară săpată în pământ exact în fața Curiei.

            Inscripția face aluzie la un rege , sau se referă la evenimente ale unei regalități. Poate fi vorba și de un rex sanctorum, înaltă autoritate religiaosă de la începutul Republicii romane.

Arheologii au presupus că ar fi vorba de un monument aparținător sec.al 6-lea, sau al 5-lea e.A. Se pare că atunci când a întreprins reamenajarea din Forum, Caesar a dispus protejarea acestei suprafețe care sugera un vestigiu cu caracter sacru. Romanii au gândit că ar fi vorba de mormântul lui Romulus, sau de cel al lui Faustulus, ciobanul care a văzut cum lupoaica alăpta gemenii, sau de cel al lui Hostus Hostilius, tatăl regelui Tuilius Hostilius, cel de al treilea rege al Romei, de după Romulus și Numa Pompilius.

Stela de la Lapis Niger la Muzeul Național al Termelor

Lapis Niger a cunoscut două consacrări. La început a existat un sanctuar în stil tradițional, care a fost șters și îngropat sub dale de culoare neagră, în cursul sec. 1 e.A. S-a creat loc pentru o a doua consacrare. In primul sanctuar s-a găsit stela de tuf ce purta inscripția într-o limbă și grafică arhaică, un soclu de coloană și două socluri paralel pe care erau așezați lri în repaus. Despre cei doi nu se știe decât dintr-o mărturie scrisă a unui anticar din timpul lui Augustus.

Vestigii ale Lapis Niger în forum Romanum

 Cea de a doua versiune a sanctuarului a fost mult mai simplă. Un acoperământ de marmură neagră s-a așezat peste vechiul sanctuar, iar locul a fost înconjurat de un mic zid de culoare albă. Noul sanctuar se găsea exact alături de Rostres, tribuna oratorilor de la senat.

Inscripția găsită în primul sanctuar are o mare importanță, chiar ocupă locul fruntaș, în cercetările evoluției limbii și scrierii romane.