sâmbătă, 9 aprilie 2011

ROMA V - ARCUL PIETĂȚII

Arcul Pietății (Arcus Pietatis) s-a aflat la nord de Pantheon, probabil în aceeași curte, între Termele lui Nero și Alexandru Severus și templul lui Matidia. Templul fusese construit, în anul 119 e.N, de Hadrianus și purta numele mamei soției sale Sabina. Nu se cunosc date despre acest arc și nici despre originea sa.

ROMA V - ARCURILE LUI TIBERIUS ȘI CLAUDIUS



Tiberius - British Museum

Arcurile lui Tiberius (Arcus Tiberii) au fost ridicate în anul 16 e.N. și pe timpul domniei lui Claudius (41-54 e.N). Primul arc s-a aflat pe Câmpul lui Marte, în apropiere de teatrul lui Pompeius, unde a avut loc asasinatul lui Caesar. Cel de al doilea arc, cel construit de Claudius, comemora recuperarea însemnelor legiunilor romane pierdute în urma înfrângerii generalului Varus în Padurea Teutoburg, în anul 9 e,N. El s-a găsit în colțul de nord-est al basilicii Julia, în Forum Romanum.
            Ambele monumente au dispărut fără a se găsi o descriere a lor.




ROMA V - ARCUL LUI OCTAVIUS

Gaius Octavius
Arcus Octavii, menționat documentar ca aflându-se pa colina Palatin, a fost ridicat cu siguranță de Augustus în onoarea tatălui său natural Gaius Octavius. Acela făcea parte dintr-o veche și bogată familie din ordinul equestru și a fost primul reprezentant al ei în Senat. Cu cea de a doua soție, nepoata lui Caesar, Atia Balba Caesonia, a avut doi copii, printre care și Octavius, viitorul Octavianus Augustus. A fost guvernator corect și apreciat al Macedoniei. A murit la Nola, în anul 59 e.A, pe cînd venea la Roma să primescă demnitatea de consul.
Nu au rămas vestigii ale monumentului și nici descrieri.


ROMA V - ARCUL LUI DIOCLETIANUS sau ARCUL NOU

Arcus Novus sau Arcus Diacletiani a fost menționat în catalogul regiunilor orașului Roma (VII-Via Lata) și atribuit lui Diocletianus. Era o boltă de marmură ornamentată cu trofee, care se suprapunea peste Via Latina. Nu există mărturii cuprinzătoare despre monument.


ROMA V - ARCUL LUI NERO


Gnaeus Domitius Corbulo

Arcus Neronis a fost ridicat între anii 58-62 e.N de către Nero pentru a comemora victoriile generalului Gnaeus Domitius Corbulo asupra parților. Acela luptase victorios cu parții pentru controlul Armeniei, în campania dintre anii 58-62 e.N. Se bucura de mare prestigiu în lumea romană. Din invidie și frică, Nero i-a cerut prin delegați să se sinucidă, în anul 67e.N, după îl înlocuise de comandă în Orient cu Vespasianus. S-a supus și s-a sinucis la Cenchreae, portul cetății Corint. Aceeași soartă l-a urmărit pe Nero în anul următor, 68 e.N.
Corbulo a fost tatăl lui Domitia Longina, căsătorită în anul 71 e.N, cu viitorul împărat Domitianus (81-96 e.N).
 Arcul a fost amplasat pe Capitoliu, în depresiunea dintre cele două mici vârfuri Arx și Capitolium. Era o boltă simplă cu o quadrigă deasupra. A dispărut încă din antichitate ca urmare a unor incendii sau sub alte construcții.

ROMA V - ARCUL LUI MARCUS AURELIUS

Arcus Marci Aurelii era o boltă ridicată, în anul 176 e.N, pentru comemorarea victoriilor împăratului Marcus Aurelius asupra marcomanilor și a quazilor, în anii 172-173 e.N, și asupra sarmaților în anii 174-175 e.N. Această boltă încăleca, probabil, Clivus Argentarius, artera care lega direct Câmpul lui Marte de Forum Romanum, la joncțiunea cu Via Latina, la baza citadelei Arx și a templului Junonei Moneta de pe Capitoliu.
 Existența acestui arc a fost umbrită de ridicarea impunătoarei Coloane a lui Marcus Aurelius, câțiva ani mai târziu.

ROMA V - ARCUL LUI LENTULUS ȘI CRISPINUS

Acest arc a fost ridicat între Porta Trigemina și Statio Annonae de către consulii Lucius Cornelius Lentulus și Titus Quinctius Crispinius Sulpucianus, în anul 2 e.N.  Se pare că a fost construit, ca și Arcul lui Dolabella și Silanus, dept un element al planului general al Augustus de mărire a sistemului de apeducte.
Se apreciază că această boltă a servit Apeductului Appia, aproape laspre sud de Forum Boarium și foarte aproape de malul stâng al Tibrului. Asemănător a nenumărate monumente antice, a fost distrus în sec.al 15-lea.

ROMA V - ARCUL LUI GRATIANUS, VALENTINIANUS II ȘI THEODOSIUS I



Gratianus (367-383 e.N)

După moartea tatălui lor Valentinianus I-ul, în anul 375 e.N, Gratianus și Valentinianus al II-lea au înpărțit domnia asupra părții apusene a imperiului, dar Gratianus a păstrat întâietatea deorece devenise co-augustus încă din 367 e.N, alături de tatăl său. Partea de răsărit a imperiului rămăsese sub conducerea lui Valens, fratele lui Valentinianus I-ul.
            In anul 378 e.N, împăratul Valens a pierit în luptă cu goții la Adrianopol, așa că Gratianus a chemat pe Theodosius să treacă la conducerea părții orientale a imperiului. Theodosius era originar din Spania, iar tatăl său, Theodosius cel Bătrăn, general de mare valoare, fusese executat tocmai din ordinul lui Gratianus. Numirea fiului celui executat drept co-augustus pare să fi fost o compensație.
Arcul dedicat celor trei împărați consecutivi a fost ridicat din inițiativa lui Gratianus la Roma, între 379-383 e.N. Arcul era menit să afirme uniunea celor trei. Arcul s-a plasat la sfârșitul Porticului Maxima, pe malul stâng al Tibrului și pe partea meridională a podului Aelis. Monumentul a fost distrus în sec.al 14-lea.


ROMA V - ARCUL LUI GALLIENUS

Arcus Gallieni a fost edificat pe amplasamentul Porții Esquiline, în anul 262 e.N, de către Marcus Aurelius Victor și consacrat împăratului Gallienus (253-268 e.N). Se prezintă sub forma unei bolte simple de travertin, de 8,80 metri înălțime, de 7,30 metri largă și de 3,50 metri înălțime. Pilaștrii laterali de susținere au 1,40 metri lățime și 3,50 metri în profunzime. Pr ambele fețe ale pilaștrilor sunt adosate câte două coloane cu capiteluri corintice. Entablamentul are 2 metri înălțime.
Poarta Esquilin a fost o poartă a Zidului servian pe colina Esquilin, în apropiere de colina Viminal, acolo unde Via Labicana, venind dispre Labicum și Via Tiburtina, venind dinspre Tibur, pătrundeau în incinta fortificată de Zidul servian. Apeductul Anio Vetus (272 e.A) se termina în apropiere, în interiorul incintei fortificate.
In sec.al 19-lea s-a construit la poarta Esquilin, alături de arcul lui Gallienus, biserica Santi Vito e Modesto.
  

ROMA V - ARCURILE LUI DRUSUS ȘI GERMANICUS XXXX


Nero Claudius Drusus

Au fost două bolte construite, în anul 19 eN, de o parte și de alta a templui Mars Ultor, din Forumul lui Augustus. Arcurile au fost ridicate de către împăratul Traianus în onoarea lui Drusus, fratele său, și a lșui Germanicus, nepotul dinspre frate, pentru campaniile victorioase din Germania. La data ridicării arcurilor cei doi nu se mai aflau în viață. Despre cele două monumente au rămas numai mărturii scrise.
Nero Claudius Drusus, a fost înfiat de Augustus împreună cu fratele său, viitorul împărat Tiberius, când a a luat în căsătorie pe mama lor Livia Drusilla. Proveneau dintr-o altă căsătorie a Liviei. Ambii frați au urmat cariera militară și au făcut cinste Romei.
Drusus s-a remarcat în campaniile din Gallia, Rhetia, Vindelicia și Germania. Tot el a urmărit săparea canalului dintre Rhin și Flevo (azi IJssel, Olanda), numit Fossa Drusiana. A murit într-un accident de vânătoare prin cădere de pe cal. Pe atunci călăreții romani nu foloseau încă scările de la șea, acestea fiind adoptate după exemplul barbarilor abia la sfârșitul sec.al 6-lea e.N. Tiberius a condus pe jos cortegiul funerar al fratelui din Germania până la Roma. După moarte acest Drusus a primit supranumele de Germanicus.
Decimus Claudius Nero Germanicus

Decimus  Clauduius Nero, zis Germanicus a fost fiul lui Nero Claudius Drusus cu Antonia Minor. El a luat supranumele tatălui de Germanicus. A îmbrățișat tot cariera militară și a devenit un general foarte iubit de legiuni. A fost totodată fratele mai mare al viitorului împărat Claudius, nepot adoptiv al lui Augustus, apoi fiu adoptiv al lui Tiberius, tatăl viitorului împărat Caligula și bunic al împăratului Nero. S-a remarcat prin campaniile victorioase din Germania, așa că a purtat cu cinste supranumele. S-a stins la Antiohia, în Orient, în condiții controversate, de simplă boală sau de asasinat prin otrăvire. Era anul 19 e.N, iar moartea sa a zguduit familia imperială și întreaga Romă.