ROMA - PORTICUL LIVIEI

     

Porticul Liviei a fost un monument al Romei antice, plasat la periferia cartierului popular rău famat Suburus, pe colina Esquilin, construit între anii 15 și 7 e.A de către împăratulAugustus în onoarea soției sale de o viață, dar care a fost cea de a doua. Porticul s-a ridicat pe amplasamentul unei case a lui Vedius Pollion, dăruită în anul 29 e.A.

Monumentul nu este cunoscut decât pri informațiile date de harta de marmură numită Forma Urbis Romae, hartă ce aparține epocii lui Septimius Severus.. Niciun vestigiu al monumentului nu mai este vizibil astăzi.

Construcția acestui portic monumental, situat chiar în spatele locului unde au fost construite mai târziu Termele lui Traianus, a fost începută sub numele fiilor săi adoptivi Lucius și Caius, care au murit în timpul edificării, și când a terminării. Augustus a dedicat porticul soției sale Livia.

Acest portic a fost mai mare ca cel al Octaviei, construit cu 44 de ani înainte. Nu se cunosc proporțiile sale exacte, pentru că imaginea lui nu este cunoscut decât dintr-un fragment de marmură, regăsită la Roma, în august 1867, în grădinile Sf. Cosma și Sf. Damian. Forma un vast paralelogram cu lungimea mai mare decât lățimea cu o treime (în jur de 120 x 95). Se prezenta ca o mare piață rectangulară înconjurată de de un portic dublu. El era înconjuratde o galerie dublă pe colonade. Galeria exterioară era închisă de un zid pe care erau amenajate pe fiecare latură mare trei nișe, ujna quadrilateră și două semicirculare. Pe laturile mici erau practicate două nișe quadrilatere, refugii și locuri de repaus pentru pietonii obosiți. La cele patru colțuri trebuia săă se găsească mici fântâni, quadrilobate.

Pentru a-l edifica, Augustus a demolat marea și somptuoasa clădire (8000 mp), care îi fusese dăruită la moartea unui libert foarte bogat, Vedius Pollion.

Centrul pieței era ocupat de un mic edificiu rectangular, care se asemăna mult cu Ara Pacis. Acesta era Ara Concordia de care a vorbit poetul Ovidiu, un mic templu dedicat zeiței Concordia (Concordia Augusta). In mijlocul acestui mic templu se găseau două statui, a lui Augustus și a Liviei, reprezentând simbolic pe Marte și Venus. Micul templu prezenta un cuplu imperial model al înțelegerii ce trebuia să dăinuiască ăn statul roman ca și în intimitate. Templu era foarte fregventat de tinerii căsătoriți pentru a aduce sacrificii zediței Concordia (Concordia Augusta), ceea ce traducea importanța acordadă, la Roma, modelului politic în viața privată.

ROMA - TEATRUL LUI BALBUS

          Teatrul lui Balnus, puțin mai mic în comparație cu celelalte două teatre din Câmpul lui Marte, cel al lui Pompeius (18.000 de locuri) și cel al lui Maecellus (15.000 de locuri), putea cuprinde 11.000 de spectatori. Teatrul a fost început în anul 19 e.A. cu ocazia triumfului acordat după campania militară din nordul Africii și cu aprobarea lui Augustus.

Inaugurarea a avut loc în anul 13 e.A, iar finanțarea s-a construit din prada de război a lui Cornelius Lucius Balbus Minor asupra poporului african al Garamanților. Lucius Cornelius Balbus era un amic al lui Augustus și mare bancher din Roma. Teatrul a fost identificat în anii 1960 sub palatele Paganica și Caetani. El era orientat spre est și se prelungea în spatele zidului sceneiprintr-un portic, sub care era amenajat un cryptoportic (portic subteran). Acest ansamblu a trecut spre posteritate cu numele de Cripta Balbi. Spațiul era ocupat de ateliere de artizani, printre care de prelucrători de bronz renumiți. In evul mediu locul a fost dominat de cordelieri (funari), a căror amintire a rămas în numele Via dei Funari și în cel al bisericii Santa Caterina dei Funari, situată în apropiere. Vestigiile galeriilor exterioare ale porticului, susținute de coloane și al exedrei, situată la extremitatea răsăriteană a edificiului subzită pe tri laturi ale edificiului, al cărui plan a fost, de altfel, cunoscut din fragmentele planului de marmură al Severus, numit Forma urbis. In centru s-au relevat urme ale unui edificiu, presupus a fi aparținut  templului lui Vulcan din Câmpul lui Marte, menționat de o inscripție găsită în apropiere. Complexul arheologic este prezentat în sălile renovate, situate deasupra vechiului edificiu roman. Aici se pot vedea vestigiile quadriporticului lui Balbus.

Teatrul avea trei etaje care se deosebeau prin ordinul capitelurile semicoloanelor adosate. Primul etaj era lucrat în ordinul doric, cel de al doilea în ordinul ionic și cel de al treilea în ordinul corintic, Avea diametrul de 90 de metri, în timp ce teatrul lui Pompeius și cel al lui Metellus aveau 150 de metri, respectiv 130 de metri. 
Edificiul se înălța pe tri nivele, avănd caracteristicile ordinului doric la planul inferior, pe cel ionic la planul doi și corintic la planul al treilea.

Incendiul din anul 80 e.N a distrus o parte a edificiului, din care nu a mai rămas nimic astăzi, în ciuda restaurării probabile executate sub Domitianus.

Teatrul a fost localizat în mod cert că a existat sub actualul Palazzo Paganica.