IMPERIUL ROMAN - CEL MAI LUNG APEDUCT

Apeductul de la Gadara, din Iordania, avea, conform cunoştiinţelor de astăzi, o lungime în jur de 170 de kilometri, fiind cel mai lung apeduct de pe întinsul Imperiului Roman.

Numeroase tronsoane au fost reparate în sec.al 19-lea, în sudul Siriei şi în nordul Iordaniei. Lucrări de reperare şi explorare sistematice a parcursului său, au fost organizate de arheologi germani la începutul sec.al 20-lea, Iordania şi de francezi în Siria.


Vedere din antica aşazere Gadara



Apeductul capta izvoarele de la Dill, la poalele muntelui Hermon. Se traduce Muntele înzăpezit şi face parte din lanţul muntos Anti-Liban, care atinge înălţimea de 2814 metri. Azi muntele Hermon se află la frontiera dintre Siria şi Liban. După războiul se şase zile, din 1967, Izraelul a ocupat laturile lui de apus şi de sud. Il controlează, în continuare, ca punct strategic, dar şi că este un loc foarte bogat în surse de apă.

Apeductul traversa şesurile Siriei printr-un canal subteran, până la Adhara. In continuarea parcursului iordanian a ridicat probleme tehnice romanilor, pentru-că platoul calcaros era străbătut de văi profunde şi dificil de trecut cu pod de canal. Romanii au ales să urmeze conturul văilor, săpând un tunel în faleze. Urmând relieful pe o curbă de nivel traseul s-a dovedit mult mai lung (106 Km măsuraţi de arheologii germani), dar mult mai uşor de pus în operă decât prin poduri cu arcade pentru un canal suspendat. In final, apeductul servea oraşele din Decapol, Adila şi Gadara, la răsărit de lacul Tiberiada. Porţiunea sa cea mai spectaculoasă are 94 Km şi reprezintă cel mai lung tunel cunoscut din antichitate. Pe o anumită porţiune, apeductul a urmat un apeduct subteran de origine helenistică. Tehnica folosită a presupus săparea unor puţuri care s-au unit prin tunele cu pantă dulce.


Vrstigii la Gadara - Iordania



Decapol (zece polisuri) desemna 10 oraşe principale situate la răsărit de râul Iordan, oraşe probabil fondate de coloni greci sau macedoneni pe timpul regelui seleucid Antiochos ai III-lea. Intrate în stăpânire romană, în anul 63 e.A, acestea s-au considerat fericite şi eliberate deoarece, anterior, se aflaseră mereu în conflict cu evreii şi nabateenii din vecinătate. Prin Pax Romana s-a pierdut, cu timpul, sensul de ligă a acelor oraşe.


Antica Gadara (azi Umm Qais)



Nu există încă o datare precisă a construirii acestui apeduct impresionant prin lungime şi prin străbaterea unor terenuri sterpe şi excesiv de uscate. Nu există texte care să stea mărturie, dar este sigur că lucrarea a fost realizată în sec.al 2-lea, sau al 3-lea e.N, după anexarea romană a Arabiei Petrea, în 106 e.N. Lucrările par a fi fost începute după vizita în zonă a împăratului Hadrianus, între anii 129-130 e.N. Unii autori au lansat ipoteza că Apeductul Gadara nu a funcţionat niciodată pe toată lungimea ci pe porţiuni.



antica Gadara (Umm Qais)

 Apeductul a permis dotarea oraşelor semi-deşertice, din răsăritul Iordanului, cu instalaţii urbane de civilizaţie tipic romane, precum fântâni monumentale (nimphaeum) sau băi şi terme publice, piscine private, grote pentru răcorire, etc..

ROMA - AQUA TRAIANA XXXX

Apeductul Aqua Traiana sau Apeductul lui Traian, a fost construit în anul 109 e.N, sub domnia lui Traianus. Era alimentat de sursele din munţii Sabatini, de la nord de lacul Sabatinus (cunoscut astăzi sub numele de Lacul Bracciano), la nord-vest de Roma. Trecea peste pasul Gianicolo şi sosea la Roma pe malul drept al Tibrului, după ce străbătea distanţa aproape în totalitate prin subteran. Urmărea Via Claudia şi Via Triumphalis, apoi Via Aurelia, pe arcuri. Se oprea pe colina Janiculus.

Apeductul a fost distrus, în parte, de regele ostrogot Vitiges, în anul 537 e.N, pe timp ce asedia Roma. Vitiges a pierdut, aşa că apeductul a fost reparat curând de generalul bizantin Belizarie. Alte noi intervenţii asupra lucrării s-au făcut sub pontificatul papei Honorius I-ul, în sec.al 7-lea. A suferit noi distrugeri pe timpul trecerii Lombarzilor şi ale sarazinilor şi a fost reparat între în sec.al 8-lea şi al 9-lea.

In anul 1605, papa Paul al V-lea a reconstruit apeductul pe deasupra canalelor antice. Această reconstrucţie a primit numele de Aqua Paola.


O porțiune subterană a Apeduct a fost recent descoperită de către arheologi sub o păşune a unei ferme de porci de lângă Roma, sub ruinele unei capele. Se pare că apeductul datează din timpul domniei împăratului Traian, din anul 109 e.N.

Explorarea capelei distruse  a dat la iveală o uşă ascunsă care a condus la o altă încăpere subterană, care s-a dovedit o galerie. Dincolo de galeria subterană lungă de 125 de metri se află începutul apeductului. Acesta este căptuşit cu ciment şi zidărie rezistentă la apă, caracteristice epocii domniei lui Traian.