Arthur Văitoianu s-a
născut la 14 aprilie 1864, la Ismail, Basarabia răpită de
ruşi în 1812.
A fost fiul unui german, Weithoffer Văitoianu, care
funcţionase ca şef de staţie telegrafică sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza.
Tânărul Văitoianu a îmbrăţişat, de la început, cariera militară.
In 1884,
a terminat Şcoala Militară de la Adjud, iar doi ani mai târziu a absolveşte Şcoala de
Artilerie şi Geniu din Bucureşti.
După terminarea studiilor, devine profesor la Şcoala Superioară de
Război din Bucureşti. Arthur Văitoianu a avansat rapid în ierarhia militară,
în
1915 ajungând la gradul de general de brigadă. Din
această poziţie, Văitoianu a participat direct la Războiul pentru Întregirea
Neamului. În campania
După
reorganizarea şi refacerea armatei în Moldova
Arthur Văitoianu a demisionat din
armată şi a îmbrăţişat o carieră politică, fiind membru al Partidului Naţional
Liberal. Intr-o perioadă grea pentru ţara noastră, pe când guvernul de la
Bucureşti primea ultimatumuri pentru semnarea Tratatului de Pace cu Austria de
la Saint Germain, tratat pe care I:I:C. Brătianu nu vroia să-l semneze,
Văitoianu a fost desemnat să formeze un nou Consiliu de miniştri,
pe 27 septembrie 1919. Văitoianu a adoptat aceeaşi atitudine ca
predecesorul său, Ion I. C. Brătianu, refuzând semnarea acestui tratat şi
tergiversând procedurile. In
motivarea sa, generalul afirma drepturile românilor la unitate naţională,
subliniind că modalitatea în care este tratată România „nu corespunde
nici spiritului în care s-a făcut alianţa, nici declaraţiilor solemne ale
tuturor aliaţilor de a fi luptat pentru libertate în lume, pentru libertatea şi
egalitatea tuturor naţionalităţilor mari şi mici”. Cabinetul lui Arthur
Văitoianu a rămas în istorie ca fiind organizatorul primelor alegeri
din România pe baza votului universal, pe 2 - 4 noiembrie 1919 pentru
Adunarea Deputaţilor şi 7 - 9 noiembrie pentru Senat.
Deşi avea o vârstă foarte înaintată,
regimul comunist nu l-a cruţat, astfel că în 1947 a fost arestat şi
întemniţat laPentenciarul de tristă amintire Sighet, alături de majoritatea
politicienilor din perioada interbelică. A fost eliberat cu un an înaintea
stingerii din viaţă. Generalul Arthur Văitoianu s-a stins din viaţă
în Bucureşti, pe 17 iunie 1956, la vârsta de 92 de ani. Trupul
său neînsufleţit a fost depus în cripta din mausoleul de la Mărăşti, alături de cel al
mareşalului Alexandru Averescu.
Din dezvăluiri locale şi apărute în
presa centrală și locală Vrancea
se afirmă că mormântul generalui Averescu și cel al generalului Văitoianu au
fost profanate și jefuite, pentru
bastonul de mareșal al lui Averescu, pentru săbiile și decorațiile celor doi eroi și pentru alte artefac te, precum
tablouri. O versiune susține că profanarea s-ar fi produs prin anul 1979, chiar
de un grup organizat de militari, la o comandă comunistă. Actualele organe ale
puterii nu au definitivat cercetarea încercată în 2004. O batjocoră şi o
nepăsare a cârmuitorilor României post-comuniste.
