Şarja de la Robăneşti a
unei unități a cavaleriei române în Primul Război Mondial, a rămas în istoria
militară un exemplu înălțător de jertfă în lupta cu trupele germane.
Evenimentul aproape legendar s-a consumat la 10 noiembrie 1916.
După înfrângerea pe care au
suferit-o la 16 octombrie 1916 pe Jiu în faţa trupelor române, germanii au
început să se reorganizeze pentru a porni o nouă ofensivă. În acest scop, ei au
concentrat sub comanda generalului Kühne o masă de 80.000 soldaţi, care
dispuneau de 30.000 cai. Aceste forţe erau alcătuite din Diviziile 11 şi 301
bavareze (înfrânte anterior pe Jiu), 41 prusacă, 109 infanterie (retrase de pe
frontul de la Riga) şi 6 şi 7 cavalerie. În rezervă era ţinută Divizia 115 şi
două brigăzi de ciclişti.
La 29 octombrie 1916 aceste trupe
au declanșat ofensiva, reuşind în scurt timp să dea peste cap trupele române.
Acestea din urmă au intrat în retragere, iar la 8 noiembrie cavaleria germană
intra în Craiova.
La 7 noiembrie Brigada 2 roşiori din Divizia 1
cavalerie română se afla dispusă la Caracal. Brigada era formată din Regimentul
4 roşiori "Regina Maria" şi Regimentul 9 roşiori. Ambele regimente
luptaseră deja, la Flămânda, pe Dunăre şi în Pasul Turnu Roşu. Din luna
octombrie 1916 se aflau în rezerva grupului de apărare al Dunării.
La 8 noiembrie, când trupele germane intrau în
Craiova, trupele române începuseră retragerea din Oltenia. Brigada de roşiori
de la Caracal a primit misiunea de a acoperi aripa stângă a trupelor române
care se retrăgeau din regiunea Jiu spre Slatina, pe valea Olteţului. In noaptea
de 7 spre 8 noiembrie 1916 Brigada 2 roşiori a început cercetarea terenului
pentru a lua contact cu inamicul care înainta. Până la data de 9 noiembrie a
reuşit să intre în contact cu acesta, iar în această zi. Brigada a primit ordin
să cadă în flancul şi în spatele inamicului care înainta de la Craiova spre
satul Ungureni şi ataca trupele române care se desfăşurau pe şoseaua
Craiova-Balş, la 4 kilometri de Robăneşti şi Câmpeni. În dimineaţa zilei de 10
noiembrie 1916, la ora 6 dimineaţa, pe o vreme închisă, cu ceaţă deasă,
escadronul 3 comandat de căpitanul Alexandru Filitti, din Regimentul 9 roşiori,
este rechemat de la Lăcriţa Mică, unde se afla dispus, iar la ora 7 acesta
soseşte la Popânzeşti, intră în coloana brigăzii, cu care porneşte spre
sectorul Bojoiu-Robăneşti-Pieleşti. Obiectivul era de a întoarce aripa dreaptă
şi a cădea în spatele trupelor germane care atacau Divizia 1/17 română, care se
afla dispusă în tranşee între Robăneşti şi Câmpuri. La ora 8, avangarda
brigăzii, formată dintr-un divizion din Regimentul 9 roşiori şi escadronul de
mitraliere, este primită cu foc din partea de est a satului Bojoiu şi obligată
să se oprească. Divizionul 1 din Regimentul 4 roşiori primeşte misiunea de a
distruge rezistenţa inamică şi pleacă la atac cu escadroanele 1 şi 2 atacând de
front, în timp ce escadronul 3 primeşte misiunea de a întoarce aripa stângă a
inamicului, escadronul 4 constituind rezerva. După un schimb viu de focuri,
trupele germane se retrag şi brigada ocupă localitatea.
La ora 8.15 Regimentul 9 roşiori primeşte ordin
să întoarcă aripa dreaptă a inamicului, care se afla dispus în satul Perşani,
în spatele pădurii cu acelaşi nume. Regimentul a ocolit satul Bojoiu pe la vest
către Lăcriţa Mare, acoperit de ondulaţiile terenului, şi a cotit apoi spre
vest, ajungând la ora 9 la 1.500 metri de flancul drept al germanilor, la sud
de pădurea Pârşani, unde s-a oprit într-o vâlcea.
In acelaşi timp, la ora 8.30 avangarda brigăzii
şi-a continuat drumul spre Robăneştii de Jos, fiind atacată pe parcurs, dar
după ce a reuşit să efectueze o manevră, s-a degajat şi a continuat înaintarea
până la ora 8.45 când a fost întâmpinată cu foc puternic de infanterie din
pădurea Pârşani şi din satul Robăneştii de Sus, care fusese ocupat de două
batalioane din Divizia 11 bavareză, întărite cu mitraliere şi cu un divizion de
artilerie. Regimentul 4 roşiori a primit ordin să atace inamicul de front,
descălecat. Escadronul 4 s-a desfăşurat pentru atac frontal asupra satului
Pârşani, călare pe şoseaua Pârşani-Robăneşti, având dreapta prelungită cu trei
plutoane din Escadronul 3, care se sprijineau pe râul Teslui, iar în stânga
având un pluton din acelaşi escadron, dispus cu faţa spre pădurea Pârşani. În
prelungirea aripii stângi s-a dispus secţia de mitraliere a Regimentului 9
roşiori, care a susţinut înaintarea escadronul 4 şi desfăşurarea escadronului
2. Secţia 4 mitraliere şi escadronul 1 au fost ţinute în rezervă. O baterie din
artileria călăreaţă, condusă de căpitanul Vasilescu, s-a dispus în aripa stângă
a trupelor române care atacau, dar nu a tras nici un foc asupra obiectivului
său, pădurea Perşani, unde se afla adăpostită artileria germană.
Regimentul 9 roşiori, care primise misiunea de a susţine
partea stângă a întregului dispozitiv românesc, prin întoarcerea aripii drepte
inamice şi căderea în spatele acesteia, nu a reuşit să execute ordinul.
Escadroanele 1, 3 şi 4 din acest regiment au înaintat până la nişte şire de
paie aflate la aproximativ 800 metri sud-vest de pădurea Perşani, unde s-au
oprit. Locotenentul Mora s-a apropiat de aceste escadroane, transmiţând verbal
ordinul comandantului de regiment, colonelul Călinescu, ca un escadron, fără a
numi care anume, să şarjeze imediat bateria de artilerie inamică ce se afla la
liziera pădurii Perşani. Locotenentul urma să ghideze escadronul spre locul
unde se afla inamicul, pentru că recunoscuse personal zona şi cunoştea drumul.
Auzind ordinul, căpitanul Alexandru Filitti a spus "Escadronul 3 este
gata". Maiorul Odobescu i-a ordonat să şarjeze inamicul. Escadronul 3 avea
în momentul începerii şarjei efectivul scăzut la doar 110 cavalerişti şi nici
un ofiţer înafara comandantului său, căpitanul Filitti. Toţi ceilalţi
combatanţi erau indisponibili, executând diferite alte misiuni, în alte părţi.
Locotenentul Iuliu Roşca, adjutantul regimentului, s-a oferit voluntar să
conducă la atac unul dintre plutoane. Două plutoane din escadron au fost date
sub comanda sergentului Bălaşa Ion, cu misiunea de a se strecura pe sub dealul
de la nord-vestul pădurii Perşani şi să atace din flanc bateria inamică.
Celelalte două plutoane ale escadronului au rămas sub comanda căpitanului
Filitti, cu misiunea de a ataca inamicul de front. în acest moment s-a alăturat
căpitanului sergentul veteran Donici, care participase la Războiul pentru
Independenţa României din anii 1877-1878, cerând să şarjeze alături de ceilalţi
soldaţi, ceea ce i s-a aprobat.
Şarja a fost lansată, iar roşiorii au ajuns până
la 150 metri de poziţia bateriei inamice, care văzând atacul, s-a retras pentru
a se pune la adăpostul infanteriei proprii. Escadronul 3 roşiori a pornit în
urmărirea artileriştilor inamici, dar în acel moment trei mitraliere germane au
început să tragă din flancul drept asupra cavaleriştilor români. O companie de
infanterie, adăpostită în şanţul de la marginea şoselei spre Craiova, a făcut
front în faţa atacului românesc şi a deschis focul. În câteva minute întreg
escadronul 3 a fost distrus, doar 18 soldaţi reuşind să se mai salveze.
Căpitanul Filitti a fost rănit în genunchiul stâng pe când se afla la doar 40
metri de inamic, dar a continuat să atace, fiind doborât cu cal cu tot de o
grenadă germană la numai 15 paşi de poziţiile adverse, căzând prizonier.
Rănit fiind,
căpitanul Filitti aştepta să plece spre Spitalul din Craiova. In acel moment a
sosit generalul von Kunhne, comandantul Corpului 54 Armata germană, care i-a
adresat câteva cuvinte pentru a aduce omagiul său actului de temerară vitejie
pe care-l considera o nebunie: „Am executat un ordin“, a răspuns căpitanul
Filitti, cu mândrie . „Şi apoi eu cred că mi-am îndeplinit misiunea, deoarece
tunurile dumneavoastră nu se mai află în poziţie“. Impresionat, generalul
german a ordonat ca bravul ofiţer român să fie transportat la spital cu
propriul său automobil. Lângă targa pe care se afla întins căpitanul Filitti a
fost adus, puţin mai târziu, şi lt. Iulius Roşca, rănit grav în piept, la gât
şi la picioare. „Spune-mi, dragă Roşca, de ce ai venit la şarjă? Nu aveai nici
o obligaţie s-o faci“. Răspunsul nu a întârziat să apară. „Era prea frumos,
domnule căpitan“. Sublime cuvinte! Ele caracterizează îndeajuns sufletul
călăreţilor români în acea şarjă supremă de la Robăneşti.
Redus la doar două escadroane după nimicirea
escadronului 3, Regimentul 9 roşiori a fost întâmpinat cu foc puternic de către
artileria germană şi a fost nevoit să se retragă.
Regimentul 4 roşiori, care atacase inamicul de
front, având pierderi mari şi cu aripa stângă descoperită în urma eşecului
şarjei, a fost nevoit să se retragă din cauză că în spaţiul rămas liber au
început să se infiltreze trupe germane care au deschis asupra lui foc din
flanc.
Pierderile trupelor române au fost următoarele:
la Regimentul 4 roşiori, trei ofiţeri morţi, trei ofiţeri răniţi, dintre care
doi au căzut prizonieri, medicul regimentului a căzut prizonier, iar la trupă
au fost 54 morţi, 17 răniţi şi 36 dispăruţi. La Regimentul 9 roşiori au fost un
ofiţer mort, doi ofiţeri răniţi şi un escadron distrus aproape în întregime.
Pe teritoriul comunei, în anul 1923,
a fost ridicat monumentul eroilor „Șarja Robănești 1916”,pe locul luptei dintre
trupele germane și escadronul românesc de cavalerie.
Este o splendidă lucrare în bronz de dimensiuni mici, dar dar semnificaţii covârşitoare.
