Bătălia de la Mărăști a fost una din principalele bătălii desfășurate
pe teritoriul României în timpul Primului Război Mondial. S-a
desfășurat între 22 iulie și 1 august 1917 (stil nou) și
a fost o operațiune ofensivă a armatei române și armatei ruse cu scopul de a
încercui și distruge Armata a 9-a Germană. Operațiunea a fost planificată a se
desfășura în paralel cu operatiunea ofensivă de la Nămoloasa la care s-a
renunțat între timp.
Forțele române și inamice :
Armata a 2-a română avea
următoarea grupare a forțelor :
Eșalonul 1
Corpul 4 armată - comandat de gen. Gh. Văleanu: - Divizia 8
infanterie - Brigada 11 din divizia 6 infanterie
În rezervă: Divizia 6 infanterie mai puțin Brigada 11 - Regimentul 10
vânători - Batalionul 3 din Regimentul 24 infanterie
Corpul 2 armată – comandat de gen. Arthur Vătoianu: - Divizia 6
infanterie mai puțin Brigada 11 din rezerva corpului 4 - Divizia 3 infanterie
Eșalonul 2
Divizia 1 infanterie mai puțin Regimentul
18 - 2 divizioane de artilerie de munte - 1 divizion artilerie grea (152 mm) -
7 baterii tunuri lungi si obuziere
Grupul Gerok avea in
componență:
Grupul Ruiz: - 1 divizie cavalerie - 1 divizie infanterie
Grupul 8 Armată: - 1 brigadă de munte – brigada 8 austo-ungară întărită cu
2 batalioane din divizia 71 infanterie austro-ungară - 1 brigada de cavalerie -
2 divizii infanterie
În rezervă:: - Divizia 7 cavalerie
austro-ungară.
Raportul de forte era urmatorul:
Categorii
de forţe
|
Armata a
2-a română
|
Grupul Gerok
|
Raport de
forțe
|
Batalioane de
Infanterie
|
56
|
28
|
2/1
|
Escadroane de
cavalerie
|
14
|
36
|
1/2,6
|
Guri de foc de
artilerile
|
228
|
142
|
1,6/1
|
In vara anului 1917,
în România se afla una din cele mai mari concentrări de forțe din Primul
Război Mondial: 9 armate, 80 de divizii de infanterie și 19 de cavalerie
totalizând 974 de batalioane, 550 de escadroane, 923 de baterii de artilerie.
Efectivele umane cifrau 800.000 de combatanți și 1.000.000 rezerve.
Amplasarea forțelor:
In momentul declanșării operațiunii
situația frontului în zona Mărăști-Nămoloasa era următoarea: Armata a 2-a
română era poziționata între dealul Arșița Mocanului și satul Răcoasa având în
flancul drept Armata a 9-a rusă și
pe flancul drept Armata a 4-a rusă. Fiecărei din cele 3 divizii din eșalonul
frontal al Armatei a 2-a îi revenau circa 12 km de linie de front. În fața
românilor se sprijinea flancul drept al armatei 1-a austro-ungare mai precis
elemente ale grupului Gerok cu forțele principale dispuse între dealul (vârful)
Momâia și dealul Arșița Mocanului. Distribuția liniei de front era tot 12
km/divizie.
Pregătirea luptei și
confruntarea:
Ordinul de luptă dispunea că ofensiva principală se va desfășura în trei faze:
-Străpungerea apărării inamice între
Poiana Incărcătoarea și localitatea Mărăști cu scopul de a cuceri
dealul Teiuș. Lovitura trebuia executată de Divizia 3 infanterie și forțele din
dreapta Diviziei 6 infanterie și trebuia să fixeze aliniamentul Poiana
Încărcătoarea – Câmpurile – Vizantea Mănăstirească – Găurile, iar în caz de
necesitate să se introducă și forțe din eșalonul doi.
-Intrarea în luptă a Corpului 4 armată
care să declanșeze ofensiva pe flancul stâng pe direcția poiana Coada Văii
Babei. La sud înaintarea trebuia să se desfășoare în cooperare cu flancul drept
al Armatei a 4-a ruse și cu sprijinul Armatei a 2-a române cu scopul de a
ajunge pe aliniamentul poiana Coada Văii Babei – Rotilești – dealul Teiușului –
Valea Teiușului.
-Atingerea aliniamentului vf. Sboina
Neagră – dealurile de la nord de Lepsa – nord de râul Putna – Valea Sării.
Comandamentul inamic fusese
informat despre operațiunea armatei române și aliate, însă considera că avea
capacitatea să respingă ofensiva acestora și chiar să lanseze un contraatac.
Lucrările defensive ale unităților germane și austro-ungare erau
structurate pe 2 poziții:
-Centre de rezistență conectate
printr-o rețea de șanțuri și tranșee protejate de diverse obstacole și
acoperite de tirul de artilerie și de focul mitralierelor. Aceste centre de
rezistență aveau în punctele esențiale cupole de oțel, labirinturi de șanțuri
de comunicații și de tragere, platforme pentru artilerie, cuiburi de
mitraliere, adăposturi pentru personal și muniție. Legătura între aceste centre
de rezistență se făcea printr-un dispozitiv de tranșee bine pus la punct care
permitea ducerea luptei și în situație de încercuire.
-Sectoare discontinui de tranșee sumar
amenajate situate la o distanță de 1500-2000 m de prima linie. Așa cum reiese
și din descrierea de mai sus dezvoltarea liniilor defensive în adâncime era deficitară și mai mult decât atât, prima linie de apărare se desfășura pe teren descoperit
si nu avea avanposturi puternice, fapt care a favorizat identificarea cu
ușurința a acestor poziții atât de patrule terestre ale armatei române cât și
cu sprijinul aviației. Un alt dezavantaj al acestor linii de apărare exploatat
cu succes de armata română era dat de constituția terenului din fața liniilor
defensive și anume un teren accidentat care permitea mascarea unor grupuri
numeroase de ostași români și executararea cu succes a unor atacuri la baionetă
sau a unor asalturi decisive.
Premergător asaltului trupelor
terestre, artileria româna a avut un rol decisiv in succesul operatiunii.
Astfel artileria divizionară a avut rolul de a ataca, distruge și dezorganiza
lucrările genistice din prima linie de apărare și să execute breșe în rețelele
de sârmă ghimpată, iar artileria corpurilor de armată a avut misiunea de a
executa lovituri de contrabaterie ( distrugerea pieselor de artilerie inamice).
Pregătirea de artilerie a durat din 22 iulie ora 12.00 până a doua zi
la orele 20.00. Eficiența acestei pregătiri a fost
bine apreciată de ofițerii români, fiind continuu verificată de trupele din
prima linie, astfel încât Comandamentul armatei a II-a a decis prin ordinul nr.
1908 declanșarea asaltului terestru în ziua de 24 iulie ora 04.00.
Ofensiva de la Mărăști a început în dimineața zilei de 24 iulie 1917 la ora 03.50. Ostașii români, cu baioneta la armă, au luat cu asalt pozițiile inamice, au trecut prin breșele create de artilerie și s-au angajat în lupte corp la corp. În scurt timp, divizia a 3-a infanterie, prima care a pornit la atac, a rupt apărarea inamică (elemente ale diviziei 218 infanterie germană) intre cota 536 și localitatea Mărăști.
Ofensiva de la Mărăști a început în dimineața zilei de 24 iulie 1917 la ora 03.50. Ostașii români, cu baioneta la armă, au luat cu asalt pozițiile inamice, au trecut prin breșele create de artilerie și s-au angajat în lupte corp la corp. În scurt timp, divizia a 3-a infanterie, prima care a pornit la atac, a rupt apărarea inamică (elemente ale diviziei 218 infanterie germană) intre cota 536 și localitatea Mărăști.
Rezultatele primei zile de ofensivă au fost următoarele: o pătrundere de aproximativ 3 km în dispozitivul inamic și o spărtură a frontului pe o lungime de 10 km. , 2000 de prizonieri, importante capturi de armament și muniție. Despre prima zi de ofensivă arhiducele Iosif nota următoarele: „ La 11 iulie, după cea mai vie pregătire de artilerie (...), inamicul cu o superioritate de forțe de infanterie pleacă la atac pe întegul front al diviziei 218. (...) In luptă disperată, linia noastă subțiată este respinsă. Pe un teren foarte greu și sub presiunea celui mai tare foc de artilerie inamic, contraatacurile noastre au avut prea puține rezultate. (...) Artileria noastră a fost decimată, iar infanteria a suferit foarte mari pierderi.”
Ofensiva viguroasă a armatelor române și ruse i-a alarmat pe generalii germani, aceștia cerând întariri pentru a fortifica liniile de apărare pe care le crezuseră până atunci de necucerit. Urmărind exploatarea succesului obținut, armata română a ordonat regruparea trupelor în noaptea 11/24 iulie. In dimineața zilei de 12/25 iulie, diviziile 3 și 1 infanterie au atins aliniamentul Dealul Mare–Vizantea–Livezi, iar divizia 8 și brigada 11 infanterie, componente ale Corpului 4 armată au cucerit și ocupat dealul Mărioarei. Concomitent, profitând de replierea parțială a diviziilor 217 și 218 germane, Corpul VIII armată rus a atins aliniamentul Livezi-Vidra, consolidând astfel flancul stâng al armatei a II-a române. Inaintarea medie în această zi a fost de 2 km.
Concomitent cu desfășurarea ofensivei de la Mărăști, ofensiva rusă pe frontul din Galiția s-a terminat dezastros, iar trupele Puterilor Centrale au trecut la ofensivă pe toată lungimea frontului și au ocupat orașul Tarnopol. In încercarea de a stabiliza frontul, Comandamentul Suprem rus, a decis unilateral retragerea Corpului 40 armată rus de pe frontul românesc și transferarea acestuia pe frontul din Bucovina. Astfel la cererea generalului rus D.G. Scerbacev, Armata a II-a română și-a extins frontul și pe aliniamentul ocupat de Corpul 40 armată rus. In această situație, Marele Cartier General român a decis oprirea ofensivei la Mărăști și anularea ofensivei prognozate a se desfășura pe frontul de la Nămoloasa. La solicitarea gen. Alexandru Averescu, Marele Cartier General român a dispus totuși continuarea ofensivei Armatei a II-a române astfel încât forțele germane să evacueze valea Putnei și să se concentreze în raionul Soveja-Rucăreni. Astfel ordinul de operații pentru ziua 26 iulie preciza următoarele:
„Divizia 6 a cucerit primul
obierctiv și înaintează spre apus. Diviziile 3 și 1 au sarcina de a duce
infanteria le linia: Poiana Calului – piscul Bobului – dealul Mesteacănului –
Câmpurile – dealul Negru – dealul Babei. În caz că nu se întâmpină rezistență
se va înainta până pe colinele ce limitează apa Putnei spre nord (malul
stâng)(...). Patrulele de cavaleire vor fi împinse pe linia valea Putnei -
Valea Sării – Răchitașul – Soveja – Roșculești – Gura Văii.”
Ziua a 3-a a ofensivei a debutat cu
lupte deosebit de violente astfel regimentele 17 si 18 infanterie și regimentul
1 vânători au atacat pe directia Vizantea – Dealul Lozea, regimentele 17 si 18
infanterie au ajuns până la periferia Sovejei iar brigada 12 infanterie a
reușit ca până seara sa elibereze valea Șușiței și Răchitașul Mic. Până seara
și Soveja a fost eliberată și a fost ocupată și culmea Răchitașul Mare ( 954
m). Divizia 8 infanterie din componența Corpului 4 armată a atins aliniamentul
Culmea Țepei - vf. Tiharale iar brigata 11 infanterie a înaintat pe flancul
stâng al diviziei 8 până la valea Șușiței. Rezultatele zilei s-au concretizat
într-o pătrundere de 7 km în dispozitivul inamic, eliberarea localității
Soveja, și ocuparea unor poziții avantajoase (culmea Răchitașul Mare, Culmea
Țepei) în vederea dezvoltării ulterioare a ofensvei. La aceasta dată divizia
218 germană pierduse 2/3 din efectiv și 40 de tunuri iar divizia 1-a cavaleire austro-ungară
se găsea într-o situație critică așa cum constata si arhiducele Iosif:
„Soveja este în mâinile
inamicului, singurul drum de retragere al Div[iziei] 1 cav[alerie] este tăiat;
Regimentul 7 hus[ari] va putea evita capturarea dacă se retrage prin păduri
seculare și munți stâncosi. (...)Situația este pericilitată și cu puține șanse
de salvare.”
Deși situatia frontului impunea
sistarea ofensivei, Marele Cartier General a decis ca frontul să fie împins pe
aliniamentul prevăzut în planul inițial: Măgura Cașin – Sboina Neagră – valea
Putnei – valea Sării – aliniament mai favorabil trupelor române. Mai mult decât
atât, era necesară urmarirea resturilor diviziei 218 infanterie germană pentru
a nu i-se da posibilitatea să fixeze un nou aliniament. Această urmarire a fost
executată în data de 27 iulie de către divizia 1 infanterie. Tot în
această zi regimentul 1 vânători a respins un contraatac inamic la nord de râul
Putna iar regimentul 18 infanterie a nimicit un detasament de legătură dușman
amenințând astfel flancurile diviziei 1 cavaleire austro-ungare și diviziei 218
infanterie germană, obligându-le să re retragă catre localitatea Lepșa. Divizia
3 infanterie, cea care a dus greul luptelor de eliberare a localității Mărăști în
prima zi și care în a doua zi a a avut nenumărate angajamente de luptă corp la
corp, în colaborare cu regimentele 22 infanterie și 2 vânători au hărțuit și
atacat încontinuu inamicul atingând în cursul serii localitatea Valea Sării.
Datorită modului energic de acțiune a diviziei 3 infanterie inamicul nu a mai
avut posibilitatea sa fixeze nici o localitate cu scopul de a o transforma în
punct de apărare. Concomitent cu acțiunile armatei române, diviziile 14 și 15
ruse din flancul stâng al corpului 2 armată român au atins aliniamentul stabilit:
pantele de sud ale râului Putna.
Pe 28 iulie regimentul 7
vânători, după ce a respins un contraatac inamic a ocupat creasta dealului
Sboina Neagră, iar divizia 7 infanterie, după lupte grele a ocupat muntele Tiua
Neagră. Divizia 8 infanterie a luat cu asalt Cornul Măgurii și Măgura Cașin (
1167 m), însă în ciuda luptelor grele și a eroicului asalt al ostașilor români,
forțele inamice de pe Măgura Cașin au rezistat.
In data de 30 iulie o
grupare română a pus stăpânire pe vârful Războiului situat la sud de Magura
Cașinului despărțit de aceasta de valaea râului Cașin. Tot în acastă zi,
la ora 13.30 gen. Alexandru Averescu a hotărât, prin ordinul 2050, încetarea operațiunilor ofensive deoarece s-a considerat ca obiectivul a fost
îndeplinit și anume: stabilirea liniei frontului pe aliniamentul Măgura
Cașinului – muntele Seciului – Sboina Neagră – Tiua Neagră – Tiua Golașă –
Tulnici – Bârsești - Valea Sării. Astfel, bătălia de la Mărăști se
încheiase. O ultimă acțiune de amploare a diviziei 8 infanterie a mai avut loc
în data de 19 iulie/01 august cu scopul de a cuceri Măgura Cașinului, însă
datorită puternicelor fortificații și a sprijunului slab venit din partea
forțelor ruse, rezultatul fost negativ. Luptele au mai continuat, dar numai
pentru fixarea unor amplasamente, mascare, îmbunatățirea unor poziții,
întărirea unor puncte de observație si direcționarea focului, etc.
Basorelief al Mausoleului Mărăști
Concluzii:
Bătălia de la Mărăști a reprezentat
un important punct de cotitură în desfășurarea operațiunilor militare pe
frontul românesc, dar a contribuit și la ridicarea moralului ostașilor
români. Reorganizate și temeinic instruite dar având și experienta campaniei
din 1916, trupele române s-au dovedit a fi un adversar capabil de a pune
probleme și chiar de a învinge redutabilele armate germane și
austor-ungare. Rezultatul acestei bătălii s-a datorat atât abilitățior tactice
ale ofiterilor români , eficacității artileriei române și excelentei colaborări
a acesteia cu trupele terestre, determinării și tenacității în luptă a
ostașilor români, dar și prețiosului ajutor dat de localnici prin furnizarea de
informații despre inamic și prin călăuzirea trupelor române pe poteci de munte
spre flancurile și chiar in spatele trupelor inamice. Rezultatele ofensivei pot
fi sintetizate astfel:
- Linia frontului a fost ruptă pe o
lungime de 30 km și s-a pătruns pe o adâncime de 20 km;
- Forțele româno-ruse au făcut 2700
de prizonieri, au capturat 70 de tunuri și importante cantități de material de
război, inclusiv o cantitate însemnată de muniții;
- S-au acordat 32 de
Ordine Mihai Viteazul clasa a III-a unor ofițeri români.
Steagurile a 4 regimente (4, 18, 30 Infanterie și 2 Vânători) au fost decorate
cu aceeași distincție, iar gen.Alexandru Averescu a fost decorat cu Ordinul
Mihai Viteazul clasa a II-a.
Principalele cauze ale înfrângeii
de la Mărăști identificate de arhiducele Iosif și prezentate in raportul său au
fost:
- „O admirabilă cooperare între
artilerie, infanterie și aviație la străpungerea și pregătirea ei. Aviația a
condus nesupărată tragerile artileriei.” „Pe punctele de trecere au acționat
excelent aruncătoarele de mine.”
- Epuizarea trupelor (...) în retragere
pe teren accidentat
- Armata română „își schimba
necontenit trupele din linia întâi, care erau duse de locuitorii din partea
locului.”
In timpul bătăliei de la Mărăști s-a
realizat cel mai înalt ritm mediu zilnic de ofensivă din anul 1917 înregistrat
pe teatrul de operațiuni european de partea aliată. Acest fapt este ilustrat cu
ajutorul tabelului de mai jos.
Actiuni ofensive
|
Perioada
(stil nou)
|
Durata
(zile)
|
Front
(km)
|
Adâncimea pătrunderii
(km)
|
Ritm mediu
(km/zi)
|
Ofensiva britanică
|
9 aprilie - 5 mai
|
27
|
24
|
5
|
0,2
|
Ofensiva franceză pe
|
16 aprilie - 5 mai
|
19
|
0
|
5
|
0,3
|
Ofensiva franceză pe Moronvilliers
|
17 aprilie - 20 mai
|
34
|
12
|
3
|
0,1
|
Ofensiva aliată din Flandra
|
7-8 iunie
|
2
|
16
|
4
|
2,0
|
Ofensiva română de la Mărăști
|
24 iulie - 1 august
|
9
|
35
|
28
|
3,0
|
In rândul opiniei publice victoria
românească a avut un puternic ecou, acesta fiind foarte bine ilustrat în presa
vremii. Astfel la câteva zile după încheiera bătăliei The Times scria:
„Singurul punct strălucitor în Răsărit se găsește în România, unde armata
reconstituită atacă viguros frontierele Carpațior, obținând succese
apreciabile.” In acelasi ton și ministrul de război al Franței, aprecia
scuccesul românesc: „Armata franceză a aflat cu bucurie despre frumoasele
succese ale armatei române (...) Rog trimiteți felicitările cele mai calduroase
și urările cele mai vii ale soldaților francezi către frații lor de arme.”
Succesul acestei ofensive a
determinat mutarea unui număr semnificativ de forțe ale Armatei a IX-a germane
aflate in subordinea Mareșalului von Mackensen dinspre Nămoloasa spre Focșani,
iar în acest fel Armata a IX-a germană și-a schimbat direcția ofensivă,
diminuând în acest fel presiunea pe frontul de la Nămoloasa. De asemenea, în
dispozitivul inamic s-a creat o breșă care putea fi dezvoltată existând astfel
premizele generalizării operațiunilor ofensive pe frontul românesc ale
armatelor aliate.
Mausoleul de la Mărăști
Pentru cinstirea memoriei eroilor
de la Mărăști și în amintirea luptelor care s-au dus aici, în anul 1928 s-a
încept construcția Mausoleului de la Mărăști. Mausoleul a fost înălțat la
cota 536, la inițiativa unui grup de ofițeri și generali constituiți în Societatea
Mărășești, în comuna Răcoroasa - sat Mărăști. La
intrarea în localitate este amplasat un portal cu inscripția Câmpul
istoric de la Mărăști. Proiectul mausoleului aparține arh. Pandele
Șerbănescu, iar basoreliefurile au fost executate de A.
Bordenache. Intins pe e suprafață de 1000 mp, mausoleul se sprijină pe doi
piloni mari de beton de
secțiune dreptunghiulară pe care au fost amplasate 2 urne în care ardea o flacără
veșnică. Pilonii sunt împodobiți cu ample basoreliefuri de bronz care înfățișează trecerea unui
țăran român peste linia frontului cu informații despre inamic și primirea unui
general român făcută de locuitorii din Marăști. Intre cei doi piloni, pe un
perete de beton, sunt fixate 13 plăci de marmură albă pe care sunt
inscripționate numele a 900 de ostași căzuți la datorie. La subsol se află
osuarul ostașilor precum și criptele ofițerilor cazuți în bătălie. Aici au fost
așezat, ulterior, sarcofagul mareșalului Alexandru Averescu și
criptele generalilor Arthur Văitoianu, Alexandru Mărgineanu și Nicolae
Arghirescu.