Auditorium-ul lui
Mecenas este o experiență arhitectonică descoperită la Roma (de fapt, un nymphaeum, mai degrabă decât un auditoriu) situată în Largo Leopardi pe colina Esquilin. Astăzi este un site condus de municipalitatea din Roma, care programează vizitarea.
Vedere longitudinală a Auditoriului Mecenas
Cladirea a fost subterană și a făcut parte din Horti Maecenatis (grădinile lui Meceas), fiind descoperită și excavată în 1874.
Se prezintă sub forma unui subsol mare, dreptunghiular (24.10 x 10.60 m), cu o absidă pe una dintre laturile scurte. S-a dedus că a fost creată
în jurul anului 30 e.A. Gaius
Mecenas Cilnius (68-8 e.A) a provenit dintr-o vrche familie etuscă și a devenit
un consiler influent, dar și un prieten al împăratului Augustus.
Absida Auditoriului Mecenas
Marele poet roman Quintus Horatius Flaccus a identificat locul cu Vila de Mecena
de pe Esquilin, vilă care a fost construită pe partea de sus a zonei cu o veche necropolă și după nivelarea unui agger antic, adică a unui val de pământ ce
susținea un zid. Pe latul Viei Leopardo, edificiul s-a suprapus peste Zidul
servian distrugând totul.
Spații adiacente subterane cu legătură la Auditoriumul Mecenas
După moartea lui Mecenas (8 e.A.), 
Secțiune longitudinală a Auditoriumului Mecenas
Partea
din față a camerei este mai mare decât în spate, în care, de fapt, au fost realizate șase nișe pe fiecare parte. Alte cinci nișe sunt situate pe peretele absidei, deasupra unei cavea (adâncitură
semicirculară de teatru) cu șapte gradene circulare, inițial acoperite cu marmura cipollino, ca să formeze un fel de teatru auditoriu mic. Acesta
poate fi accesat (în antichitate ca si astăzi), printr-o scară. La cel mai înalt nivel al cavea veneau niște tuburi (mai târziu, blocate). Șuvoaiele de
apă, care curgeau
în sală de la această instalație specială, au identificat clădirea drept un nymphaeum cu trepte, probabil decorate cu vaze de flori, astfel că apa curgea scenografic. Ansamblul a fost împodobit cu picturi în nișe cu picturi de gradină, obținându-se impresia
unui parc
magnific subteran.
Nișă pictată din Auditorium Mecenas
Mediul auditoriului nu a
fost izolat, acesta fiind conectat la un sistem de camere și coridoare, din care nymphaeum-ul a făcut parte. Datarea stabilimentului s-a făcut
ținând seama de tehnica de construcție (opus reticulatum) cu cărămizi mici de secțiune patrată
și zidite cu unul din colțuri în jos. 
Spectacol de muzică modern în Auditorium Mecena
Acest
mod de construcție al zidurilor confirmă o perioadă de realizare cuprinsă între sfârșitul
Republicii și anii Imperiului
timpuriu. Contemporană acelei perioade este o
podea acoperită cu mozaic,
cu gresie fină
albă pictată cu benzi
roșii printr-o tehnică specială, numită encausto. Deasupra
s-a pus apoi o podea de marmură. O a
treia etapă a fost, probabil, zidul
de cărămidă ce se odihnește pe partea
de jos a cavea.
Intersectarea cu zidul servian
Acest mod de construcție al zidurilor confirmă o perioadă de realizare cuprinsă între sfârșitul Republicii și anii Imperiului timpuriu. Contemporană acelei perioade este o podea acoperită cu mozaic, cu gresie fină albă pictată cu benzi roșii printr-o tehnică specială,
numită encausto. Deasupra s-a pus apoi o podea de marmură. O a treia etapă a fost, probabil, zidul de cărămidă ce se odihnește pe partea de jos a cavea.
Auditorium Mecenas văzut din Piazza Leopardi
Conturul copacilor, care pare suflat
de vânt, era
populat de un
număr mare de păsări în zbor și în stare de odihnă. Folosirea nișelor i-au forțat pe artiști să inventeze o modalitate de a ocupa grosimi mai mari, grosimi care
au fost decorate
cu o
ploaie de
flori artificiale. Nișele se configurează ca elemente independente în arhitectura camerei, par fi "arcuri
de fereastră" de
sticlă cu
vedere spre o
grădină dincolo de care se deschide un spațiu "infinit" fără elemente perceptibile.
