ROMA V - TERMELE LUI TITUS

Impăratul Titus a construit termele sale pe Oppius, pe un mic promontoriu al colinei Esquilin, în imediata apropiere, spre apus de palatul Domus Aurea al lui Nero, abandonat după moartea aceluia și imediat la nord față de Colosseum. Construcția s-a făcut cu rapiditate, între anii 79-81 e.N, probabil peste instalațiile termale preexistente la Domus Aurea. Graba s-a datorat și dorinței ca termele să fie inaugurate odată cu Colosseum-ul și cu jocurile  magnifice programate.

O parte a construcției s-a așezat chiar peste unele porțiuni ale palatului care scandalizase Roma cu puțin înainte de a veni la tron Vespasianus, întemeietorul dinastiei Flavienilor, dinastie care s-a limitat la el și la fii săi, Titus și Domitianus. Lucrările s-au desfășurat concomitent cu cele de finalizare ale Colosseum-ului. De la Colosseum se ajungea la Termele lui Titus urmând o mare scară.

Suprafața Termelor lui Titus a fost modestă, în jur de 105 X 120 metri, cu dispunerea simetrică încăperilor față de o axă și de o sală centrală, fapt ce anunța planurile viitoarelor mari terme (ale lui Traianus, Caracalla și Diocletianus). Unele vestigii puțin importane, formate numai din zidărie, au mai rezistat pe o stradă la nord de Colosseum. Se poate afirma, totuși, că acele terme nu mai există.

Faptul că Termele lui Titus nu au avut o dimensiune îndestulătoare este dovedit și de decizia lui Traianus de a ridica propriul stabiliment cu aceeași destinație, în imadiata lor apropiere, viitoarele Terme ale lui Traianus. Mult mai vaste, acelea au ocupat o suprafață în imediata apropiere, la nord-est, după numai patru decenii.

Planul Termelor lui Titus este bine cunoscut, dar săpăturile au fost astupate, astfel încât nu se mai poate vedea nimic astăzi. Cu excepția ruinelor foarte modeste de la nord de Colosseum, care au aparținut unei exedre. Alte vestigii din zonă aparțin sau fostului palat Domus Aurea, sau Termelor lui Traianus.

In terme se întâlneau personajele importante din societatea romană, oferind loc de refugiu pentru relaxare și loc de acomodare între ele.

Construind Colosseum-ul și termele peste Domus Aurea, Vespasianus și Titus au vădit o intenție fermă de a elimina amintirea lui Nero din spiritul poporului roman.

ROMA V - TERMELE LUI DIOCLETIANUS

Cele mai vaste terme din Roma au fost ridicate din inițiativa împăratului Diocletianus (284-305 e.N), dar sub supravegherea împăratului partener la domnie, Maximianus (285-305 e.N), numit Augustus pentru partea de apus a imperiului. Construcția Termelor lui Diocletianus a început în anul 298 e.N, și au fost inaugurate, în anul 306 e.N, după abdicarea celor doi împărați.

Termele s-au proiectat pentru a servi cartierele populare de pe Qurinal, Viminal și Esquilin. Ele se aflau în nord-estul orașului, pe colina Viminal. Inscripția de dedicație a fost reansamblată din multe fragmente și așezată la intrarea Muzeului Național Roman, muzeu amenajat astăzi în vechil edificiu de băi. Ea consemna:

D(omini) N(ostri) Diocletianus et Maximianus invicti / seniores Aug(usti) patres imp(eratorum) et Caes(arum), et d(omini) n(ostri) Constantius et Maximianus invicti seniores Aug(usti) [patres i]mp(eratorum) et Caes(arum) et / d(omini) n(ostri) Constantius [et Maximia]nus invicti Aug(usti) et / Severus et Maximi[nus no]bilissimi Caesares thermas felic[es Dio]cletianas, quas / Maximianus Aug(ustus) rediens ex Africa [sub ?] / praesentia maie[statis] disposuit ac / fieri iussit et Dio[cletiani] Aug(usti) fratris sui / nomine consecra[vit, coe]mptis aedificiis / pro tanti operis [magn]itudine omni cultu / perfectas [Romanis suis] dedicaverunt ^[].

** Stăpânii noștri invincibili Diocletianus și Maximianus, Auguști stăpâni, părinți de împărați și de Cesari și stăpânii noștri Constantius și Maximianus, Auguști invincibili și Severus și Maximinus, nobili Cesari, au dedicat iubiților lor romani, fericitele terme ale lui Diocletianus ; Maximianus Augustus la reîntoarcerea din Africa, în prezența Majestății Sale, a decis și a ordonat construcția și le-a delicat în numele lui Diopcletianus, fratele său; edificiile s-au ridicat pentru o operă de amploare și somptuoasă terminată în cele mai mici detalii**.

Ocupate astăzi de biserica Sfânta Maria a Ingerilor  și a Martirilor și de Muzeul Național Roman, cele câteva săli care mai suzistă din magnificul edificiu, cu boțile lor cutezătoare, permit a se imagina cum a arătat el în perioada splendorii sale.

Pentru a se face loc termelor s-au demolat multe alte construcții. In acea epocă nu se mai obișnuia marcarea cărămizilor, dar pentru această lucrare s-a reluat obiceiul marcării.

După jefuirea Romei de către vizigoți, în anul 410 e.N și de către vandali, în anul 455 e.N, termele acestea au rămas parțial în funcțiune până în anul 537 e.N, când apeductele au fost tăiate de către ostrogoții, conduși de Vitiges, și chiar de generalul bizantin Belizarie. Acesta din urmă a folosit apa pentru a inunda șanțul de apărare al Romei și a înpiedica asediul inamicilor, el fiind retras între ziduri cu o mică armată bizantină.

Similar ca formă și talie cu Termele lui Caracalla (și ale lui Traianus), dar de două ori mai mari, termele lui Diocletianus au suferit soarta tuturor marilor monumente romane, fiind utilizate, pe parcursul secolelor, drept carieră de materiale pentru diverse alte construcții utilitare sau pentru locuințe private. Se știe că o parte a mărețului edificiu a servit ca arie de dresaj a cailor.

Caldarium-ul (intrarea de astăzi în biserica Sfânta Maria a Ingerilor și a Martirilor) a păstrat o asemenea majestate încât a atras și inspirat artiștii de după sec.al 15-lea. Andrea Palladio a făcut desene foarte complete ale monumentului.

In 1561, în Frigidarium (sală centrală basilicală) s-a trecut la construirea unei biserici, pe locul căreia existase înainte o capelă alăturată zidurilor antice, capelă dedicată Ingerilor și păzită de un călugăr. In același timp călugării din ordinul Chartreux făceau presiune pentru a obține un nou local de mănăstire. Papa Pius al IV-lea (1559-1565) a însărcinat pe Michel Angelo, care avea atunci 86 de ani, să transforme capela în basilică și a cedat-o călugărilor. Primul edificiu a fost terminat în 1564. Așa s-a născut biserica Sfânta Maria a Ingerilor și a Martirilor. A primit această consacrare deorece tradiția spunea că Termele lui Diocletianus fuseseră construite cu 40.000 de creștini reduși la muncă forțată, pe timpul ultimei mari perzecuții, din anul 303 e.N.

Proiectul lui Michel Angelo pentru biserică a respectat cu strictețe arhitectura antică a monumentului, dar după moartea lui (1564) și a papei Pius al IV-lea (1565), acesta a suferit mereu alte alterări.

Câțiva ani mai târziu, papa Grigore al XIII-lea a folosit o parte a edificiului drept magazie de cereale. Magazile au fost reutilizate de Clement al XIII-lea ca depozit de ulei, numit Olearie papali. Aici se găsesc zece mari cuve cu o capacitate de 44.000 de litri. Spațiul respectiv a fost transformat în anul 2000 în sală de expoziții, păstrându-se aranjamentul cel vechi. Sala octogonală, încă existentă în Muzeul Național al Termelor a cunocut o folosință asemănătoare. Magaziile lui au fost apoi atribuite altor folosințe colective (închisoare, spital și ospiciu).

Intr-o altă etapă, papa Sixtus al V-lea (Quint) (1585-1590) a amputat termele antice, preluând fără milă materiale pentru multiplele lui construcții. După încă un secol și jumătate monumentul devenise atât de inform încât arhitectul napolitan Luigi Vanvitelli a fost însărcinat, în 1749, să-i redea unitatea. Cu acea ocazie el a schimbat orientarea lăcașului, deschizând intrarea actuală prin Caldarium a conceput o fațadă. Aceea a fost distrusă la începutul sec. al 20-lea. In locul ei a apărut insolit și nud peretele Caldarium-ului antic.

Alături de circa 900 de stabilimente de băi din Roma sec.al 4-lea e.N, Termele lui Diocletianus au devenitt cele mai importate și luxoase construite vreodată la Roma și în lumea romană, în general. Situate pe colina Viminal, într-o incintă de 380 X 365 metri, ele ocupau aproape 14 hectare. Comform celor relatate de Olympiodorus, în sec.al 5-lea e.N, avea 2400 de bazine. Stabilimentul central, care măsura 250 X 180 de metri, putea primi până la 3.000 de persoane. Clădirile majestoase și  semicirculare, cu colonade, din actuala Piaza della Republica, realizate în sec.al 19-lea, se găsesc pe marea exedră a termelor antice și dau ideea proporțiilor originare ale monumentului.

Termele erau alimentate cu apă de o ramură a apeductului Aqua Marcia, care venea de la Porta Tiburtina și conducea către un imens rezervor de 91 X 16 metri, numit Botte di Termini. Acel rezervor a fost distrus în 1876 pentru a face loc gării feroviare. Drept consecință, gara a primit numele de Termini de  la termele din proximitate.

In partea de nord-est a pieței Republicii se văd resturi ale unei abside a Caldarium-ului. O altă absidă a sa marchează intrarea în biserica Sfânta Maria a Ingerilor și a Martirilor, așezată peste anticul Frigidarium (sala basilicală). Biserica înglobează și anticul Tepidarium, aflat imediat după după intrare, sală vastă, circulară și puțin luminată, prevăzută cu două mici nișe patrate și două încăperi laterale, care prelungesc axa nord-vest/sud-est a bisericii.

In afara adăugirilor și a modificărilor aduse de Michel Angelo și Vanvitelli (paviment și intrări mai ridicate în raport cu nivelulu antic și opt coloane noi de zidărie acoperită cu stuc care imită granitul), aspectul antic al interiorului a fost magnific prezervat. Absida bisericii a fost peste partea centrală a marii piscine rectangulare (natatio). Cele trei bolte ale sălii basilicale, susținute de opt enorme coloane monolitice originale din granit, dau și ele un rar exemplu al arhitecturii și decorațiunii interioare ale edificiilor romane.

San Bernardo alle Terme

Muzeul Național Roman sau Muzeul Național al Termelor a fost instalat într-o altă parte a edificiului central, pe latura de nord-est a basilicii și a palestrelor, unde colonada a dispărut aproape în totalitate. A mai rămas un zid al piscinei (natatio) și niște console care suportau odinioară colonete decorative suspendate, asemănătoare cu cele care se mai găsesc încă la palatul lui Diocletianus de la Split.

Un colț al edificiului este ocupat de o sală ovală de dimensiuni mari, probabil Apodyterium (vestiar) și o alta rectangulară (atrium). Acest ansamblu de săli a avut, probabil, corespondent simetric în partea de apus, astăzi complet dispărută sub Via Celimontana și Via Parigi. Dinspăre grădina muzeului se mai poate vedea o parte a fațadei edificiului principal, în timp ce din altă parte a grădinii apar cele două exedre ale colțului de noed-est al incintei termelor, destul de bine conservate, în care s-a păstrat mozaicul originar și unde se țin uneori  conferințe și lecturi publice (auditorium).

Un alt ansamblu se află la apus, cel al instalațiilor termale, cuprins astăzi în incinta Institutului de Pedagogie, construit exact peste vestigiile antice. S-a mai păstrat, în colțul de sud-vest al edificiului principal al termelor, o mare sală octogonală cu patru nișe semi-circulare la unghiuri, acum ocupată de cinematograful Planetario.

La intersecția dintre Via Parigi și Via Orlando, se poate vedea o mare parte din incinta dinspre nord-vest, precum și fațadele edificiilor moderne și exedra din Piazza Republica, care conservă fidel planul zidului exterior.

Cele două extremități ale incintei se sud-vest păstrează două săli circulare simetrice. Una dintre ele a fost transformată în biserica San Bernardo alle Terme, cealaltă se vede în colțul exterior al Viei Viminale și al pieței Cinquecento. In mijloc se găsește imensa exedră circulară din Pizza Republica, folosită probabil ca loc de spectacole, flancată de două săli rectangulare cu coloane, probabil biblioteci. Se știe că termele au adăpostit, din ordin imperial, cărțile transferate de la biblioteca Ulpia, din Forumul lui Traian, semiabandonat în sec.al 4-lea, după cum o dovedește refolosirea elementelor lui sculpturale la arcul lui Constantin.

Pe lângă faptul că au fost gigantice, Termele lui Diocletianus, ca și Termele lui Caracalla, s-au ridicat după planuri complexe, planuri ce nu se pot prezenta ușor într-o simplă descriere narativă. Studierea acestor construcții trebuie făcută după un plan desenat și confruntat cu realitățile înconjurătoare de astăzi.