ROMA - CIRCUS FLAMINIUS

    

         Circul Flaminius a fost o vastă suprafață circulară, care conținea o mică pistă de curse. Era rezervat jocurilor misterioase și s-a îmbogățít, de-a lungul timpului cu diverse alte clădiri și monumente. Era situat la extremitatea sudică a Câmpului lui Marte, în apropiere de Tibru, ca entitate urbanistică puțin prelucrată. El a fost amenajat de către Caius Flaminius Nepos, în anul 221 e.A, cel care a construit și Via Flaminia (de mai multe ori consul și censor).

          La începutul existenței sale, circul se prezenta ca o potcoavă cu o lungime în jur de 500 de metri, care se întindea pe câmpurile Flaminia. Pe parcursul sec.al 2-lea e.A, acest spațiu vast a început a fi invadat de construcții și monumente. La începutul sec.al 3-lea e.N singurul spațiu deschis rămăsese o mică piață în centru, lungă de circa 300 de metri, unde aveau loc jocurile publice (ludi).
          Circul Flaminius nu a putut rivaliza niciodată cu mult mai marele Circus Maximus, acesta nefiind numai loc de divertisment. El adăpostea consilile plebeiene și era punctul de plecare al cortegiilor triumfale. Jocurile plebeiene, au fost inagurate, în anul 216 e.A, tot de Caius Flaminius Nepos și derulau aici, ca și jocurile seculare.
Către începutul perioadei imperiale, Circul Flaminius a pierdut treptat rolul de circ, devenind o simplă piaţă şi apoi o piaţă comercială.

In anul 2 e.N, circul a fost inundat parţial pentru măcelul a 36 de crocodili, pentru comemorarea construcției Forum-ului lui Augustus. In anul 9 e.N, Augustus a rostit aici un Laudatio pentru Drusus. Circul acesta era lipsit de scaune, sau tribune permanente, neavând nici structuri înconjurătoare permanente în jurul pistei de curse.

         Există o dezbatere pentru a se stabili dacă Circul Flaminius a fost utilizat pentru curse de care. Strabon nu a lăsat nici o mențiune despre activități ecvestre aici. Valerius Maximus a afirmat că jocurile plebeiene (Plebeii Ludi) au avut loc numai în acest loc public, dar nu există alte surse. Totuși, Titus Livius, Varron și Antoninus Pius au amintit de unele alte forme de Ludi în acest circ, foarte probabil fiind vorba de Taurii Ludi, jocuri în onoarea zeilor Infernului. Acele jocuri misterioase aveau loc numai în Circul Flaminius, ceea ce sugerează că ele erau legate simbolic de acest loc și nu puteau fi mutate către un alt circ. Mai putea fi vorba și de curse de cai, nu de care, ci de curse cu călăreți individuali care aveau spațiu să ocolească potourile.

In vecinătatea Cicului Flaminius  existau alte numeroase structuri. Templul Pietas  era îngropat sub o latură  de sud-est a forului Holiotorium. Templul lui Marte era situat în nord-vest. Prin anul 220 e.N existau, probabil, șase  temple, dintre care unul dedicat lui Apollo şi altul lui Neptun. In anul 15 e.N au fost ridicate statui ale lui Augustus divinul, de către Caius Norbanus Flaccus. Intre Teatrul lui Pompeius, aflat în vecinătate, la vest și Circul Flaminius se găsea Porticul Octavia, construit de Gnaeus Octavius, în 168 e.A, după victoria navală asupra lui Perseus al Macedoniei. Acest portic nu a avut nimic comun cu Porticul de marmură construit de Augustus mult mai târziu, în onoarea surorii sale Octavia, pentru un timp soţie a triumvirului Marcus Antonius- Porticul Octaviei.

Circul Flaminius a căzut în ruină pe parcursul sec.al IV-lea e.N.

Atâta timp cât a existat s-a bucurat de notorietate, astfel că Augustus a acordat numale lui la Regio IX, atunci când a conceput o nouă împărţire urbanistică a Romei.                          

ROMA - PORTICUL OCTAVIEI

        

Porticul Octaviei (portico Ottavia) a fost construit în apropiere de Circus Flaminius de către împăratul Augustus, prin înlocuirea Porticul lui Metellus Macedoneanul, din sec.al 2-lea e.A (147 e.A.) Porticul lui Metellus era compus dintr-un ansamblu de pridvoare care înconjura templele Junonei Regina (179 e.A.) și al lui Jupiter Stator (148 e.A.), constituind un exemplu de intervenție urbanistică.  Templul lui Jupiter Stator, în întregime din marmură, și porticul ridicat de Metellus din piatră cu antablament de lemn, au fost transformate și înglobate, în timpul lui Augustus, în cadrul comlexului de marmură al Porticului Octaviei. Vestigiile încă vizibile aparțin unei reconstrucții radicale din timpul împăratului Septimius Severus.

Cenzorul Lepidus inaugurase templul Junonei Regina, în anul 179 e.A, pe un podium înalt, iar în 143 e.A, Metellus Macedoneanul, după ce celebrat o victorie, din 146 e.A, asupra Macedoniei, a inițiat ridicarea unui templu dedicat lui Jupiter Stator de către arhitectul grec  Hermodoros din Salamina. De tip peripter grec, templul a fost primul edificiu religios construit în întregime din marmură la Roma.

Porticul lui Metellus a fost completat de o împrejmuire și de pridvoare pe toate cele  patru laturi, pridvoare care au fost decorate cu celebra turma Alexandri, cele 24 de statui ecvestre ale tovarășilor lui Alexandru cel Mare, morți în bătălia de pe Granicos, opere ale sculptorului Lisippos, pe care Metellus le luase ca pradă de război de la Dion.

Intre anii 27 și 23 e.A, complexul arhitectural a fost reconstruit radical, grație prăzii lui Octavius din războiul cu Dalmații. El a dedicat noul complex arhitectonic surorii sale Octavia, devenită la un moment dat soția trimvirului Marcus Antonius, în ideea unei alianțe mai sigure între cei doi bărbați.

Domitianus, în anul 80 e.N, Septimius Severus, în 203 e.N și Caracalla (ale cărui dedicații sunt prezente pe fațadă), au reconstruit și restructurat monumentul, în urma a diverse distrugeri, în special incendii.
Un cutremur din anul 442 e.N l-a distrus definitiv. Către anul 770 în propileele vechilui edificiu s-a construit biserica San Paulo in Summo Circo, care a devenit apoi Sant Angelo in Pesecheria, biserică care încă mai există.

Din Porticul Octaviei au mai rămas vizibile propyleele de pe latura de sud și un mic tronson de colonadă. Două coloane corintice ale propyleelor au rămas intacte, în timp ce celelalte au fost reamplasate la un arc ce duce la biserica Sant Angelo in Pescheria. Frontoanele au fost reconstruite în mare parte cu materiale reutilizabile.

In evul mediu propylon-ul situat în cartierul Sant Angelo a adăpostit piața de pește. Se vede încă o placă pe care scrie: CAPITA PISCIUM HOC MARMOREO SCHEMATE LONGITUDINE MAJORUM USQUE AD PRIMAS PINNAS INCLUSIVE CONSERVATORIBUS DANTO ( Peștii cu capul mai mare decât această piatră, cuprinzând aripioarele trebuie donați conservatorilor).

Piața de pește a fost mutată de la Porticul Octaviei la Piața San Thodoro, în anul 1885, după unificarea Italiei.

Resturile degajate sunt cele de la intrarea principală, alături de Circul Flaminius. Alte intrări similare se găseau pe mijlocul celorlalte trei laturi. Intrarea avea două canaturi simetrice, la interior, ca și la exterior, cu patru coloane încadrate de doi pilaștri cu capiteluri corintice, decorate cu un vultur în loc de floare. Pe boiandrug a fost gravată o inscripție ce amintea de restaurările lui Septimius Severus și Caracalla.

Deoarece acoperișul a dispărut, actualul portic lasă să se vadă ce este dincolo de el.

In ceea ce privește templul Junonei Regina, se mai găsesc unele resturi de la reconstrucția templului pe timpul Severilor și care sunt vizibile prin clădirile înconjurătoare, printre care două coloane cu capiteluri compozite.